JD Vance despre activistul împuşcat: ”După fiecare eveniment, mă îmbrățișa cu putere”

Vicepreședintele SUA JD Vance i-a adus un omagiu lui Charlie Kirk, activistul aliat al lui Donald Trump şi director executiv al ONG-ului Turning Point USA (TPUSA), care a fost împuşcat joi la un eveniment. Cei doi se cunoșteau de mult timp.

Mesajul lui JD Vance:

„Acum ceva timp, probabil în 2017, am apărut în emisiunea lui Tucker Carlson de pe Fox ca să vorbesc despre Dumnezeu știe ce. Ulterior, un nume pe care abia îl cunoșteam mi-a trimis un mesaj direct pe Twitter și mi-a spus că am făcut o treabă excelentă. Era Charlie Kirk, iar acel moment de bunătate a început o prietenie care a durat până astăzi.

Charlie era fascinat de idei și mereu dispus să învețe și să se răzgândească. Ca și mine, era sceptic față de Donald Trump în 2016. Ca și mine, a ajuns să-l vadă pe președintele Trump ca fiind singura figură capabilă să îndepărteze politica americană de globalismul care ne-a dominat întreaga viață. Când alții aveau dreptate, el învăța din ei. Când avea dreptate – așa cum era de obicei – era generos. Cu Charlie, atitudinea nu era niciodată „Ți-am spus eu”. Ci: „Bine ai venit”.

Charlie a fost una dintre primele persoane pe care le-am sunat când m-am gândit să candidez pentru Senat la începutul anului 2021. Am fost interesat, dar sceptic că există o cale de urmat. Am discutat despre tot, de la strategie la strângerea de fonduri și… rădăcinile mișcării pe care o cunoștea atât de bine. M-a prezentat unora dintre oamenii care aveau să-mi conducă campania și, de asemenea, lui Donald Trump Jr. „Ca și tatăl său, este neînțeles. Este extrem de inteligent și foarte pe lungimea noastră de undă.” Don a primit un apel de la mine pentru că și Charlie l-a rugat.

Cu mult înainte să mă angajez vreodată (chiar și în minte) să candidez, Charlie m-a pus să vorbesc cu donatorii lui la un eveniment TPUSA. M-a plimbat prin sală și m-a prezentat. Mi-a oferit un feedback sincer cu privire la remarcile mele. Nu avea niciun motiv să facă asta, nicio așteptare că voi ajunge undeva. În acel moment, sondajele mele arătau mult sub 5%. A făcut-o pentru că eram prieteni și pentru că era un om bun.

Când am devenit nominalizat la funcția de vicepreședinte – lucru pentru care Charlie a pledat atât în ​​public, cât și în privat – Charlie a fost acolo pentru mine. Am fost atât de bucuros să fac parte din echipa președintelui, dar sincer surprins de efectul pe care l-a avut asupra familiei noastre. Copiii noștri, în special cel mare, se luptau cu atenția și prezența constantă a echipei de protecție. Am simțit un sentiment acut de vinovăție că mi-am recrutat copiii în această viață fără să le obțin permisiunea. Iar Charlie suna și trimitea mesaje în mod constant, verificând ce mai face familia noastră și oferind îndrumare și rugăciuni. Unele dintre cele mai reușite evenimente ale noastre au fost organizate nu de campanie, ci de TPUSA. Nu era doar un gânditor, ci și un om de acțiune, transformând idei mărețe în evenimente mai ample, alături de mii de activiști. Și, după fiecare eveniment, mă îmbrățișa cu putere, îmi spunea că se roagă pentru mine și mă întreba ce poate face. „Concentrează-te pe Wisconsin”, îmi spunea. „Arizona e în joc.” Și așa era.

Charlie credea cu adevărat în Isus Hristos și îl iubea. Avea o credință profundă. Obișnuiam să ne certăm despre catolicism și protestantism și cine avea dreptate în privința unor chestiuni doctrinare minore. Pentru că îl iubea pe Dumnezeu, voia să-L înțeleagă.

Altcineva a subliniat că Charlie a murit făcând ceea ce iubea: discutând idei. Intra în aceste mulțimi ostile și răspundea la întrebările lor. Dacă era o mulțime prietenoasă și un progresist punea o întrebare în fața râstelor publicului, el își încuraja fanii să se calmeze și să-i lase pe toți să vorbească. El a exemplificat o virtute fundamentală a Republicii noastre: dorința de a vorbi deschis și de a dezbate idei.

Charlie avea o capacitate uimitoare de a ști când să forțeze limitele și când să fie mai convențional. Am văzut oameni atacându-l ani de zile pentru că greșește public pe o anumită problemă, fără să-și dea seama că în privat lucra pentru a lărgi sfera dezbaterii acceptabile.

A fost un om de familie grozav. Am vorbit astăzi cu președintele Trump în Biroul Oval și mi-a spus: „Știu că a fost un prieten foarte bun de-al tău”. Am dat din cap în tăcere, iar președintele Trump a observat că Charlie își iubea cu adevărat familia. Președintele avea dreptate. Charlie era atât de mândru de Erika și de cei doi copii. Era atât de fericit că era tată. Și simțea atâta recunoștință pentru că găsise o femeie a lui Dumnezeu cu care putea să-și întemeieze o familie.

Charlie Kirk a fost un prieten adevărat. Genul de om căruia îi poți spune ceva și știi că va rămâne mereu cu el. Sunt la mai multe discuții de grup cu Charlie și cu oamenii pe care mi i-a prezentat de-a lungul anilor. Sărbătorim nunți și copii, ne certăm reciproc și jelim pierderea celor dragi. Vorbim despre politică, politici, sport și viață. Aceste discuții de grup includ oameni aflați la cel mai înalt nivel al guvernului nostru. Aveau încredere în el, îl iubeau și știau că îi va susține întotdeauna. Și pentru că era un prieten adevărat, puteai avea instinctiv încredere în oamenii pe care ți-i prezenta Charlie. O mare parte din succesul pe care l-am avut în această administrație se datorează direct capacității lui Charlie de a se organiza și de a se reuni. Nu ne-a ajutat doar să câștigăm în 2024, ci ne-a ajutat și să dotăm întregul guvern.

Eram la o ședință în Aripa de Vest când acele discuții de grup au început să se aprindă, cu oameni care îi spuneau lui Charlie că se roagă pentru el. Și așa am aflat vestea că prietenul meu fusese împușcat. M-am rugat mult în următoarea oră, pe măsură ce au sosit mai întâi vești bune, apoi rele.

Dumnezeu nu a răspuns la acele rugăciuni, și asta e în regulă. Avea alte planuri. Și acum că Charlie este în rai, îl voi ruga să vorbească direct cu omul cel mare în numele familiei sale, al prietenilor săi și al țării pe care a iubit-o atât de mult.

Ai făcut o cursă bună, prietene.

„De aici ne descurcăm.”