Ametistov în „Casa Zoikăi” de Mihail Sergheevivi Bulgakov, Primarul din „Revizorul” de N.V. Gogol, Titel din „Poker” de Adrian Lustig, Narcis Pasăre de „Clinica” de Adrian Lustig, Agamenon Dandanache din „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, Laverdure din „Femeia care şi-a pierdut jartierele” de Eugene Labiche.
Ce au în comun aceste roluri? Un actor proteic, un interpret al cărui talent debordant e dublat de inteligenţă artistică şi de mare dăruire faţă de teatru, George Mihăiţă. În viziunea lui, genul comic e unul fără frontiere, care îmbină râsul în cascadă cu râsul cu ochii împăienjeniţi (i s-a spus cehovian), râsul popular, de vodevil, cu râsul „à la russe”, pe muchie de cuţit. În stagiunea 2011-2012, acest actor cu mare priză la public, dar şi preferat de regizori de marcă (între ei regretatul Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija, Silviu Purcărete ori mai tânărul Aurel Palade), este prezent săptămână de săptămână pe scena Sălii „Radu Beligan” a „Teatrului de Comedie”, dar şi pe scena noii săli de teatru de la Romexpo, unde spectatorii (între ei aflându-se la un moment dat şi Lucian Pintilie) îl ovaţionează mai ceva ca la un eveniment sportiv de top.
Pentru George Mihăiţă, anul care tocmai se încheie a fost, din punct de vedere actoricesc, unul cu reuşite de excepţie. Între ele, o mult râvnită dublă, Purcărete: rolul din „Femeia care şi-a pierdut jartierele”, montare cu care, după 17 ani, Silviu Purcărete se întoarce ca regizor de teatru în Bucureşti, şi rolul din „Undeva la Palilula”, debut al aceluiaşi Silviu Purcărete în filmul artistic de lungmetraj. Premieră mult aşteptată atât de către cinefili, cât şi de critica de specialitate. Şi nu numai în România. O altă performanţă este aceea că din cele şase spectacole în care actorul joacă în actuala stagiune, trei au loc cu casa închisă: „Revizorul”, „Casa Zoikăi” (Pentru rolul Ametistov a primit Premiul UNITER) şi „Femeia care şi-a pierdut jartierele”, un regal comic în care George Mihăiţă şi Horaţiu Mălăele, mai ales, sparg tiparele vodevilului şi oferă publicului un show pe care teatrul românesc îl aştepta de mult.
Primarul din Revizorul
Boxer ratat, refugiat într-o clinică psihiatrică, afacerist mafiot, al zilelor noastre, maestrul a tuturor combinaţiilor cu biografie deturnată de Revoluţia Sovietelor, slujbaş de gubernie când oportunist, când mic terorist, politician din vremea lui Nenea Iancu, servitor devenit stăpân, înamorat de o modistă, rolurile care duc greul pieselor respective, montate în viziuni înnoitoare, cu propuneri chiar şocante de resuscitare a clasicilor modernităţii sau de incursiuni insolite în actuala tranziţie autohtonă, îşi găsesc interpretul pe măsură în acest actor dedat plăcerii jocului. „George Mihăiţă vine gogolian de la 5 poşte pe un alt traseu comic decât o făcuse Radu Beligan”, scria Dinu Grigorescu după premiera cu „O scrisoare pierdută”. „Obsesia zurgălăilor nu mai implică, în construcţia tipului, ramolismentul excesiv, dimpotrivă, candidatul-surpriză, manifestă sprinteneală intelectuală, chef de sex cu Zoe, viclenie cât cuprinde şi mizerie morală totală. Un comis voiajor politic care alergă dintr-un mandat în altul, dintr-un colegiu în altul, în cel mai curat stil mafiot”.
Trecând cu dezinvoltură de la siguranţa de sine a vechiului valet ajuns rentier, îmbrăcat în halat de lucru şi spălând podeaua, mândru că tot ce se vede îi aparţine, la încordarea stăpânului, fost valet, care trebuie să se îmbrace potrivit noului rang, George Mihăiţă dovedeşte, în rolul Laverdure, stăpânirea unui joc nuanţat, deloc uşor într-o piesă a cărei caracteristică principală, şi ca text şi ca montare, este îngroşarea liniilor.
Jocul lui George Mihăiţă nu exclude nici apetitul ludic rafinat, dar nici histrionismul, ambele exersate cu sinceritate şi autenticitate, care trec de fiecare dată rampa spre sufletul spectatorului.
Manager cu proiecte de cursă lungă
Cu Horaţiu Mălăele în Femeia care şi-a pierdut jartierele
În centrul vechi al Bucureştiului, pe strada Sfântul Dumitru şi, mai nou, pe strada Sfânta Vineri, într-o clădire special amenajată pentru montări de teatru experimental, George Mihăiţă îşi dovedeşte, de câţiva ani buni, şi calităţile de manager cultural. A ştiut să facă din „Teatrul de Comedie” o veritabilă instituţie de proiecte duse până la capăt (ceea ce se întâmplă rar la noi, într-o perioadă în care multe începuturi ofertante au fost lăsate baltă). În două săli (Sala Mare „Radu Beligan” şi Sala „Studio”), premierele se succed rapid şi în care maeştri ai teatrului românesc montează şi joacă alături de tineri care trec rapid de la debut, de la ipostaza de promisiuni la aceea de certitudini.
La începutul lui 2011, George Mihăiţă şi dăruitul colectiv al instituţiei pe care o conduce au marcat jumătate de secol de la înfiinţarea „Teatrului de Comedie”. Au fost omagiaţi seniorii artei teatrale comice în frunte cu Radu Beligan. O impresionantă carte-obiect cu cincizeci de spectacole „best of” ale teatrului şi cu întregul repertoriu „cartografiat” a dat seamă de reuşitele spectaculoase care au încântat publicul român timp de 50 de ani, dar care au şi impresionat oameni de teatru din Europa prin viziunea originală asupra unor piese scrise de maeştri ai teatrului românesc şi universal.
În Poker de Adrian Lustig
Considerat „om orchestră” de către prieteni şi de publicul larg, este o persoană foarte activă: actor de teatru şi film, inţiator şi organizator al multor proiecte, patron şi gazdă la cafeneaua „La Comedie” şi la „Jos pălăria”, asociat în proiectul-pilot de reintegrare socio-profesională prin artă a categoriilor defavorizate din Bucuresti, „Opera Prima”. Citeşte alături de studenţi şi actori, în licee, texte din programa şcolară, iubeşte adolescenţii, pentru care a iniţiat „Comedia ţine la tineri”… Chiar într-un an de criză acută, George Mihăiţă a reuşit să continue, cu o ediţie cu nimic mai prejos decât acelea din anii liniştiţi, „Festivalul Comediei Româneşti” şi „Concursul de Comedie Românească”, la care s-au înscris cei mai importanţi dramaturgi români contemporani de toate vârstele. Ba chiar ediţia din 2011 a reuşit să iasă din cele două săli şi din foaier în stradă, animând vechiul centru bucureştean cu spectacole nonconformiste pe gustul tuturor.
Managerul cultural George Mihăiţă dedică tinerilor o bună parte din proiectele pe care le pune în undă în instituţia pe care o conduce. Şi în actuala stagiune, proiectul „Comedia ţine la TINEri”, spectacole montate de absolvenţi sau de studenţi în ani terminali ai claselor de regie din Bucureşti, în care urcă pe scenă studenţi-actori sau actori proaspăt absolvenţi, se desfăşoară cu multă energie şi cu pasiune pe măsură în Sala „Studio” şi în noua sală a „Teatrului de Comedie” din strada Sfânta Vineri, unde există şi o galerie dedicată artei vizuale tinere, „Atelier 030202”, ce întregeşte atmosfera inconfundabil juvenilă, de mare creativitate, care a devenit o marcă a acestui teatru. Aşa cum Festivalul „Jos pălăria”, iniţiat şi coordonat tot de George Mihăiţă, îi aduce pe liceenii care vor să se dedice profesiilor de regizor, actor, scenograf, şi, mai nou, critici, pe o scenă profesionistă, în preajma oamenilor de teatru pe care aceştia şi i-au ales drept modele.
Boxerul ratat din Clinica
Recent, la Teatrul de Comedie a fost înfiinţată Şcoala Atelier de Teatru „George Mihăiţă”, ale cărei cursuri, conduse actorul şi profesorul Mihai Bisericanu, vor începe în ianuarie 2012. Au fost deja organizate două preselecţii pentru două grupe de vârstă: 8-12 ani şi 12-18 ani. „Învăţământul preuniversitar românesc nu prevede studiul obligatoriu al artei dramatice, iar elevii talentaţi care doresc să urmeze universităţi de profil se confruntă cu costurile ridicate cerute de o pregătire particulară în domeniu, renunţând adesea, în ciuda unui talent incontestabil. Şcoala Atelier «George Mihăiţă» oferă gratuit cursuri de artă dramatică adolescenţilor din Capitală, cu scopul de a identifica şi valorifica potenţilalul artistic al elevilor înzestraţi cu talente de actori, autori dramatici sau regizori de teatru”, argumentează întemeietorul şcolii.
În 3 decembrie, Directorul Teatrului de Comedie din Bucureşti, actorul George Mihăiţă, a primit premiul pentru întreaga carieră în teatru la „Gala Premiilor de Excelenţă TVR Internaţional”.
