Printr-o teribilă ironie a sorţii, procesul dintre Laura Codruţa Kovesi şi jurnaliştii de la Antena 3 s-a judecat chiar la Curtea de Apel Ploieşti, adică în oraşul lui „Portocală“, acolo unde, aşa cum am auzit într-una din înregistrările lui Vlad Cosma, procurorul Negulescu, zis „Portocală“, spunea că poate aranja oricînd un mandat de arestare pentru oricine! Culmea este că această sentinţă de condamnare a jurnaliştilor de la Antena 3 a fost dată exact la o lună de cînd DNA trimisese acea adresă către Curtea de Apel Piteşti, prin care cerea întreg dosarul civil pentru ancheta dintr-un alt dosar penal!

Conotaţiile acestei condamnări sînt complexe şi nu trebuie să rămînă la acest stadiu al simplei consemnări, căci sîntem în faţa unui nou atac împotriva presei, declanşat de Laura Codruţa Kovesi, şefa celei mai puternice instituţii de forţă a statului!
Sentinţa aceasta are cîteva particularităţi care ar trebui analizate de CSM, căci ele arată gravele slăbiciuni ale instanţei de la Curtea de Apel Ploieşti:
- deşi instanţa nu a acceptat nici una dintre probele depuse de jurnalişti, nu i-a mai condamnat pe Răzvan Savaliuc şi Radu Tudor, primul pentru că nu a participat la emisiunea incriminată, al doilea pentru că în acea emisiune nu a scos nici măcar un cuvînt! Şi atunci, din moment ce a constatat că Laura Codruţa Kovesi a formulat o chemare în judecată exagerată, cum de a mărit daunele de la 250.000 lei, cît decisese prima instanţă, la 300.000 lei, cînd, în mod logic, această sumă trebuia să fie diminuată?
- în urmă cu două săptămîni, în „Cotidianul”, am prezentat două cazuri din jurisprudenţa CEDO: „Thorgeirson vs. Islanda” şi „Dalban vs. România”. În ambele, CEDO a sancţionat tocmai astfel de condamnări ale instanţelor naţionale faţă de jurnalişti. În primul caz, jurnalistul Thorgeir Thorgeirson scrisese două articole în termeni foarte duri la adresa poliţiei, folosind următoarele expresii: „bestii sălbatice în uniformă care se târăsc în jur, tăcuţi ori nu, prin jungla vieţii de noapte a oraşului nostru“, „indivizi reduşi la vârsta mentală a unui nou-născut“, „brute şi sadici care-şi dezlănţuie perversităţile“. În sentinţa CEDO, judecătorii europeni au decis că „ambele articole au fost formulate în termeni violenţi. Cu toate acestea, având în vedere scopul şi impactul urmărit, Curtea apreciază că limbajul folosit nu poate fi considerat excesiv” şi au considerat amendarea dlui Thorgeirson de către instanţele naţionale ca o măsură ce nu a fost „necesară într-o societate democratică“! În cel de-al doilea caz, jurnalistul Ionel Dalban publicase tot două articole despre o fraudă la o societate comercială, în care era implicat şi un senator. La CEDO, familia jurnalistului decedat în timpul procesului a obţinut achitarea acestuia şi merită subliniată formularea din sentinţa judecătorilor europeni: „Libertatea în domeniul presei scrise include, de asemenea, şi recurgerea la o anume doză de exagerare, chiar de provocare”! Din păcate, pentru judecătorii Curţii de Apel din Ploieşti jurisprudenţa CEDO nu contează, fie că nu o cunosc, fie că o ignoră, preferînd s-o asculte orbeşte pe Laura Codruţa Kovesi! Că vor sau nu, sentinţa lor va ajunge tot pe masa judecătorilor CEDO şi, în mod firesc, va avea acelaşi tratament ca în cele două cazuri semnalate mai sus.
- o asemenea sentinţă poate fi un precedent periculos care-i va îndemna, mai ales pe cei care deţin funcţii importante în stat, să apeleze la Justiţie atunci cînd vor fi criticaţi în presă, sperînd că şi alţi judecători vor fi la fel de obedienţi faţă de structurile Puterii ca şi cei de la Curtea de Apel Ploieşti!
- suma de 300.000 lei decisă ca despăgubiri morale pentru Codruţa Kovesi nu reprezintă daune suferite de şefa DNA în urma acelei emisiuni, ci, aşa cum singură a spus în instanţă, un echivalent al publicităţii încasate de postul Antena 3 pe parcursul emisiunii! Această aberaţie trebuie neapărat pusă în discuţia CSM, căci este extrem de periculos ca unii judecători să se depărteze de la textul de lege şi să aplice arbitrar astfel de sancţiuni!
Pe fond, după cum deja se ştie, acest proces a avut ca punct de plecare o emisiune de la Antena 3, în care jurnaliştii au discutat despre „Dosarul Bercea Mondialul – Mircea Băsescu”, unii dintre ei afirmînd, pe bună dreptate, că s-a încercat muşamalizarea acestui dosar, Laura Codruţa Kovesi avînd un rol decisiv în aceată operaţiune. Dar această situaţie este cît se poate de reală, ştiindu-se bine de către cei care au urmărit dezbaterile la TV, că numai după ce au fost difuzate imaginile filmate de familia lui Bercea Mondialul s-a pus în mişcare şi dosarul lui Mircea Băsescu, fratele preşedintelui Traian Băsescu, deşi cauza era cunoscută cu mult timp înainte! În final, Mircea Băsescu a şi fost condamnat, deşi, pînă la difuzarea imaginilor la Antena 3, era considerat de către procurori doar victimă a unui şantaj!
În ultimă instanţă, oare judecătorii de la Curtea de Apel Ploieşti nu au aflat de abuzurile săvîrşite la doi paşi de ei de procurorul Mircea Negulescu şi nici de faptul că însăşi Laura Codruţa Kovesi este acum în situaţia de a fi revocată, în urma propunerii ministrului Justiţiei?
Măcar, aşa, de bonton, puteau să se prefacă şi să accepte formal probele cerute de jurnalişti pentru a-şi acoperi intenţia de a-i da dreptate cu orice preţ şefei DNA! Au preferat însă această îndoire a coloanei, generînd un mare semn de întrebare privind ideea de proces echitabil.
Cu decenii in urma aparea un roman politist, „Onoarea pierduta a Caterinei Blum” /in roman tot pierduta a ramas. Cum stim, onoarea se mai poate repara si la ginecolog. Evoluand, stiinta, desi inca nu a ajuns si acolo, poate o va putea repera si la cerebel. Pentru ca, infond despre asta e vorba, cerebelul fiind ala mic dintre creere. Dar, vorba aia, „si broasca-i mica, dar are gura mare”. Broastele inofensive de altfel, dar daca nu sunt raioase.