La începutul anului 2010, Claude Picasso, fiul celebrului artist, a primit o scrisoare, însoţită de fotografii, de la Pierre Le Guennec, un electrician pensionat, care îi cerea să certifice paternitatea unor lucrări pe care, afirma el, maestrul şi soţia sa i le făcuseră cadou. Erau desene şi schiţe, scria acesta, explicând că lucrase pentru Pabo Picasso în anii ’70, până la moartea artistului.
Este vorba despre nu mai puţin de 271 de opere, complet necunoscute până acum, neincluse în inventarul stabilit la moartea maestrului. În luna septembrie, Le Guennec aduce în valize, la biroul lui Claude Picasso, zeci de opere şi o serie de fotografii. Printre ele, colaje cubiste, acuarele din perioada albastră, guaşe, litografii, portrete ale primei sale soţii, Olga. Cele 271 de piese au fost realizate de artist între 1900 şi 1932, iar valoarea lor a fost estimată de 60 de milioane de euro.
Posesorul a explicat că instalase la reşedinţele lui Picasso, mai ales la Vila Californie de la Cannes, mai multe sisteme de alarmă şi că artistul îi dăruise lucrările.
Moştenitorii lui Picasso au refuzat să-l creadă, mai ales că darul era imens. Picasso era foarte ataşat de operele lui, de care se despărţea foarte greu. Un alt motiv de neîncredere este lipsa semnăturii şi a datării pe care artistul le punea pe orice operă ce părăsea atelierul.
Natură moartă
La reclamaţia moştenitorilor, Oficiul central de luptă împotriva traficului de bunuri culturale a descins la locuinţa soţilor Le Guennec, de pe Coasta de Azur, şi a confiscat lucrările.
Pensionarul de 71 de ani a fost reţinut şi şi-a schimbat parţial povestea, explicând că darul i-ar fi fost făcut de soţia lui Picasso, Jacqueline, versiune dificil de verificat. Jacqueline a murit în 1986.
Claude Picasso respinge afirmaţiile bătrânului, explicând: „Să dăruieşti o asemenea cantitate de opere nu s-a mai întâmplat niciodată. Povestea nu stă în picioare (…) Ele reprezintă o parte a vieţii artistului”, a declarat el pentru „Liberation”.
Printre opere se află mai ales 9 colaje cubiste, evaluate de aproximativ 40 de milioane de euro. Un studiu de mână, decupat dintr-o pânză, pare să fi fost realizat la sfârşitul anilor 1910, având în vedere tuşele de culoare de factură postimpresionistă, care îl apropie de „Ţărani odihnindu-se” din 1919. Interesant este şi un colaj reprezentând o chitară sau o mandolină. Stilul îl plasează în anii ’20. O „Natură moartă” cu pachet de tutun, sticlă de vin şi pahar, cu desen simplificat, vizibil pe fragmentul de pânză în brunuri şi griuri, aparţinei manierei artistului din anii 1913-1914.
Dintr-un carnet se desene se detaşează o figură de femeie în picioare, îmbrăcată „a l’antique”.
Numărul pieselor plasează această descoperire printre cele mai importante legate de opera unui artist din ultima vreme.
