Festivalul de film de la Cannes a stins proiectoarele. După 10 zile de aprecieri şi contestări, de pronosticuri, de speranţe pentru cinematograful francez, ultima seară s-a desfăşurat sub semnul emoţiei şi al… ploii.
Sub torentele de apă şi în bubuitul tunetelor, “rochii de seară şi saci de plastic pe cap reprezintă ultima tendinţă a modei la Cannes”, a afirmat cu umor jurnalista Laurence Coustal, amintind că negocierea de ultimă oră a unei umbrele a început de la 10 euro.
Pe covorul roşu au trecut printre primii, aplaudaţi de publicul care nu s-a lăsat intimidat de intemperii, Michael Haneke, actorul Mads Mikkelsen, regizorul Cristian Mungiu şi cineastul britanic Ken Loach, rusul Sergei Loznitsa…
Maestra de ceremonii a Galei de închidere, Bérénice Bejo, îmbrăcată într-o somptuoasă rochie albă, a afirmat, de altfel, că “marea divă a serii este ploaia”, dar, “atâta vreme cât cineaştii vor face fiecare film ca şi cum ar fi ultimul, iar spectatorii vor vedea fiecare peliculă ca şi cum ar fi prima, nimic nu va împiedica cinematograful”. Bérénice Bejo a invitat apoi juriul, în frunte cu Nanni Moretti, şi rochia cu crinolină a Dianei Kruger s-a remarcat în marea de toalete haute couture a serii.
Gala a început cu un omagiu adus lui Claude Miller, recent dispărut, al cărui ultim film, “Thérèse Desqueyroux”, a fost proiectat în închiderea festivalului. Capetele de afiş, Gilles Lellouche şi Audrey Tautou, l-au omagiat, de asemenea, pe cineast.
Michael Haneke, distins a doua oară cu Palme d’Or
Actriţa Berenice Bejo a fost maestra de ceremonii
Palmaresul a fost decis ieri dimineaţă de juriul prezidat de Nanni Moretti, care s-a retras într-o vilă izolată de pe înălţimile Cannes-ului.
Mult râvnita “Palme d’Or” a revenit peliculei “Amour” a regizorului austriac Michael Haneke, povestea încercărilor prin care trece un cuplu de profesori de muzică pensionaţi, când soţia face un atac cerebral. Trofeul a fost înmânat de Audrey Tautou şi Adrien Brody, după anunţarea premiului de către Nanni Moretti, care a ţinut să sublinieze “contribuţia fundamentală a celor doi actori principali”, Jean-Louis Trintignant, 81 de ani, şi Emmanuelle Riva, 85 de ani, care au urcat pe scenă împreună cu regizorul.
Aplaudat minute în şir, Haneke a mulţumit juriului, “actorilor geniali care sunt esenţa peliculei” şi a mărturisit că el şi soţia sa, “care mă suportă de 30 de ani”, au făcut acelaşi jurământ ca în film. “Mulţumesc lui Thierry Frémeaux, care m-a primit încă o dată în această competiţie prestigioasă”, a adăugat cineastul. Realizatorul austriac a intrat aseară în cercul restrâns de cineaşti care au obţinut de două ori “Palme d’Or”: Francis Ford Coppola, Shoei Imamura, Bille August, Emir Kusturica şi fraţii Dardenne. Primul Palme d’Or l-a primit în 2009 pentru “Panglica albă”.
Emmanuelle Riva, Michael Haneke şi Jean-Louis Trintignant la primirea Trofeului
La rândul lui, Jean-Louis Trintignant, care a revenit după 14 ani pe ecran cu acest film, a anunţat că îşi împarte premiul cu realizatorul, care “este după părerea mea cel mai mare regizor în viaţă”, cu cele două actriţe alături de care a jucat, Emmanuelle Riva şi Isabelle Hupert, cu echipa filmului, “iar a şasea parte cu jumătatea mea”. El a citat apoi versurile lui Jacques Prévert: “Şi dacă am încerca să fim fericiţi fie şi numai pentru a da un exemplu?”.
Emmanuelle Riva a afirmat că “munca noastră înseamnă să-ţi împărtăşeşti viaţa. Să păstrezi asta pentru tine ar fi lipsit de farmec”.
Filmul făcea, de altfel, parte dintre favoriţii criticii şi ai presei la acordarea celebrei statuete formate din 118 grame de aur galben montate pe un cristal de rocă de un kilogram, faţetat manual în formă de diamant, creată în 1955 de Caroline Scheufele, copreşedintă a Casei de bijuterii “Chopard”, care oferă în fiecare an trofeul ce valorează peste 20.000 de euro.
Seara de glorie a României pe Croisette
Cosmina Stratan şi Cristina Flutur, nou intrate în lumea mondială a filmului
“În spatele poveştii mele există oameni care au suferit cu adevărat. Premiul meu nu poate schimba asta, dar poate ameliora viitorul”, a afirmat Cristian Mungiu la primirea “Premiului pentru scenariu” din mâinile Natassjei Kinski. Pelicula, inspirată din istoria tragică povestită de Tatiana Niculescu în romanul documentar “Spovedanie la Tanacu”, a fost şi ea subiect de controversă. La finalul proiecţiei, aplauzele s-au amestecat cu fluierăturile, dar majoriatea criticilor au considerat filmul, încă de atunci, “Prima supriză plăcută festivalului”, “Un film de o graţie şi o frumuseţe rare”, “Cea mai puternică şi originală peliculă a selecţiei”.
Pronosticurile situau filmul în cursa pentru “Palme d’Or”, dar apreciau că primirea prestigiosului premiu de către Cristian Mungiu în 2007 cu “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, ar putea fi un impediment.
Surpriza a venit însă la acordarea “Premiului pentru interpretare feminină”, obţinut ex-aequo de Cosmina Stratan şi Cristina Flutur, interpretele peliculei “Dincolo de dealuri”, premiu înmânat de actorul american Alec Baldwin. “Două actriţe necunoscute în lumea internaţională a cinematografului, dar care şi-au trăit cu adevărat personajele”, aprecia criticul Jean-Luc Wachthausen. Două recompense pentru filmul românesc, lucru destul de rar la Cannes. Şi dacă ne gândim că o bună parte din presa franceză spera această distincţie pentru Marion Cotillard, succesul este cu atât mai răsunător.
Dacă adăugăm la performanţele filmului “Dincolo de dealuri” selectarea scurtmetrajului „Orizont”, în regia lui Paul Negoescu, în secţiunea „Semaine de la Critique”, şi a proiectului Adinei Pintilie „Nu mă atinge-mă”, pentru Atelierul 2012 al secţiunii “Cinéfondation”, putem spune că cinematograful românesc rămâne în lumea “celor mari”.
“Un palmares echilibrat”
Matteo Garrone, distins cu Marele Premiu al Juriului
“Marele Premiu”, înmânat de frumoasa actriţă iraniană Leila Hatami, cunoscută din “Une separation”, a fost cucerit de “Reality”, al italianului Matteo Garrone, care a reeditat astfel victoria sa din 2008 pentru “Gommorha”. Povestea vieţii unui tată de familie exuberant care, după ce este ales într-un casting de televiziune, uită complet de familie, de muncă, de tot ceea ce însemna viaţa lui anterioară, n-a fost foarte bine primită pe Croisette. “Scenariu slab, alături de subiect. Seduce, dar nu frapează”, scria un cronicar, care întrevedea poate un premiu de interpretare pentru Aniello Arena.
Unul dintre cele mai controversate filme din competiţie, “Post Tenebras Lux”,i-a adus realizatorului său, mexicanul Carlos Reygadas, “Premiul pentru regie”, o alegere foarte “cinefilă” a juriului. Prezentat de Tim Roth şi Leila Bekhti, Carlos Reygadas, care a mai primit un “Premiu al Juriului” în 2007 pentru “Lumière silencieuse”, a mulţumit “juriului format din femei şi bărbaţi liberi care mi-au suportat filmul”. Cotat cu şanse foarte slabe în pronosticuri, considerat chiar de unii jurnalişti “Noul ratat al festivalului”, era calificat drept “un film «experimetal», pentru a vorbi politicos”, care “nu va ameliora relaţiile dintre Mexic şi Franţa”.
Carlos Reygadas a obţinut Premiul pentru regie cu filmul cel mai controversat al ediţiei
Pelicula spune istoria unui cuplu care se stabileşte la ţară, într-un mediu ostil. “După o primă scenă luminoasă, o derivă ridicolă şi de neînţeles, despre un cuplu în criză. În scurte secvenţe, fără cap şi coadă, cu apariţia unui Belzebut fluorescent purtând o cutie cu scule. Câţiva aventuroşi evocă poezia şi misterul, dar cei mai mulţi vorbesc despre absurditate, plictiseală şi interogări diverse”, scria un jurnalist.
Splendida actriţă Gong Li, chemată să înmâneze “Premiul pentru interpretare masculină”, acordat danezului Mads Mikkelsen, l-a citat în chineză pe François Truffaut. Actorul din “La Chasse”, de Thomas Vinterberg, a mulţumit juriului pentru “această surpriză” şi a anunţat că împarte premiul în proporţie de 80% cu regizorul, dar şi cu “toţi cei care au făcut film anul acesta şi nu numai cu cei de la Cannes”. Numele lui Mads Mikkelsen era de altfel vehiculat înaintea Galei de închidere, pentru performanţa sa din acest film care “a ridicat tensiunea la Cannes”. Pelicula a primit şi Premiul Juriului Ecumenic.
Mads Mikkelsen, distins cu Premiul pentru cel mai bun actor
“Premiul Juriului” a recompensat la această ediţie “La part des Anges” al britanicului Ken Loach, care a cerut publicului să-şi exprime solidaritatea “cu toţi cei care rezistă programelor de austeritate”, adăugând: “Cannes ne dovedeşte că cinematografia nu este un divertisment, ci reflectă realitatea lumii”. Premiul i-a fost înmânat regizorului, care a primit un “Palme d’Or” în 2006 pentru “Le vent”, de către Patrick Bruel şi Laura Morante.
Comedia lui Ken Loach despre tânărul delincvent care reintră în societate descoperindu-şi pasiunea pentru whisky a fost caracterizată imediat după proiecţie drept “un film care i-ar putea plăcea politizatului Nanni Moretti, dar căruia îi lipseşte intensitatea pentru a obţine un premiu în afara celui de simpatie”.
Ken Loach la primirea Premiului Juriului
Să amintim şi “Caméra d’Or” pentru debut, obţinut de Benh Zeitlin pentru “Beast of the Southern Wild”, ales dintre 25 de pelicule, şi “Premiul pentru scurtmetraj”, acordat regizorului turcL. Rezan Yesilbas pentru “Linişte”.
Niciun film franţuzesc n-a fost premiat anul acesta la Cannes, deşi existau mari aşteptări pentru “De Rouille et d’Os” al regizorului Jacques Audiard, cu Marion Cotillard şi Matthias Schoenaerts în rolurile principale, bine primit de critică. Ceea ce nu l-a împiedicat pe criticul Olivier Delcroix, de la “Le Figaro”, să declare la sfârşitul Galei: “Se aşepta de la Nanni Moretti un palmares radical şi provocator. Ne-am înşelat. El a oferit un palmares echilibrat, care a ales ce era mai bun din cele 22 de filme în competiţie. Poate cu două excepţii”.
