Palmaresul Festivalului Internaţional de la Cannes a respectat şi de această dată tradiţia. Palmes d’Or a ocolit marii favoriţi şi a dejucat toate pronosticurile. E drept, regizorul thailandez Apichatpong Weerasethakul a mai primit, în 2004, Premiul Juriului, pentru „Tropical Melody”, dar pelicula „Unchiul Boonmee” nu a captat în mod special atenţia cronicarilor. La primirea premiului, regizorul a mulţumit „spiritelor şi fantomelor Thailandei”, care „l-au înconjurat”. Potrivit ziarului „The Independent”, „membrii juriului s-au lăsat seduşi de o operă percutantă care rezistă oricărei clasificări”, dar pe care „Times” o consideră „bizară” şi „fantastică”. Mai puţin generos, „El Pais” critică „ermetismul căutat, poezia de negăsit şi limbajul patetic”.
Marele Premiu a recompensat pelicula franţuzească, distinsă deja cu Premiul Ecumenic în secţiunea „Un Certain Regard”, „Oameni şi Zei”, de Xavier Beauvois, „un film miraculos, atins de aripile graţiei”, cum îl numeşte „Le Figaro”, care „va avea sens pentru un public mult mai larg”, după opinia aceluiaşi cronicar de la „Times”.
Singurul premiu care a împlinit aşteptările a fost cel pentru interpretare masculină. El a fost primit, într-adevăr, de Javier Bardem, pentru rolul din filmul „Biutiful” de Innaritu, e drept, ex-aequo, cu Elio Germano, interpretul principal din filmul italienesc „La nostra vita”, al regizorului Daniele Luchetti. În ceea ce priveşte premiul feminin la aceeaşi categorie, cronicarii au fost din nou dezamăgiţi, câştigătoarea lui, Juliette Binoche, care a fost distinsă pentru rolul din „Copie conforme” al lui Abbas Kiarostami, nefiind în primele trei locuri ale topului de la bursa pariurilor.
Cu Premiul pentru regie, obţinut de Mathieu Amalric pentru „Tournée”, la care s-a adăugat şi Palme d’Or pentru scurtmetrajul „Chienne l’histoire” de Serge Avedikian, Franţa a luat partea leului, cu patru premii din nouă posibile.
Premiul Juriului a fost decernat filmului „L’homme qui crie”, semnat de Mahamat-Saleh Haroun, semnalat de mai mulţi critici în timpul festivalului. La momentul bilanţului, însă, cotidianul elveţian „Le Temps” a apreciat că „nu este neapărat o veste bună pentru manifestare: mulţi spectatori care îl vor descoperi pe Apichatpong Weerasethakul, având încredere în Palme d’Or-ul pe care l-a obţinut, sau pe Mahamat-Saleh Haroun, pentru Premiul Juriului, nu vor reveni prea curând să vadă un film premiat pe Croisette. Este totuşi un lucru foarte bun pentru libertatea de a crea altfel şi în altă parte”.
Să amintim şi Camera d’Or ce a încoronat producţia mexicană „Année bisextille”, de Michael Rowe.
