Pe ulițele Gărdiștei de Munte, se vorbește-n „limba” artei (foto)

Puține sunt dățile când pe ulițele Gărdiștei de Munte, sat în comuna Orăștioara de Sus din județul Hunedoara, auzi vorbindu-se-n „domnește”.

Se întâmplă așa doar când mai trece câte un grup de turiști ce vor să vadă locuri inedite sau să întâlnească istoria la ea acasă. În rest, ardelenismele de fiece zi sunt la tot pasul.

De câteva zile însă, prin Grădişte, auzi vorbindu-se despre forme și culori, despre artă și tendințele ei, despre artistul plastic și starea sa în contextul contemporanității. Iar acest fapt se datorează „Taberei de pictură și sculptură” organizate aici.

Artiștii plastici sunt, mai nou, obiectul mirării sătenilor. În aer, se simte pe lângă mirosul ierbii proaspăt cosite și dulcele iz de uleiuri din vopsele piturilor, iar pe lângă sunetul toporului ce crapă lemne pentru foc se mai aud sunete de ciocane și dălți mânuite de sculptori.

Haideți să facem cunoștință cu dânșii!

Ștefan Râmniceanu
Artist polivalent, – pictor, sculptor, scriitor – este unul din cei mai mari sculptori și pictori din istoria noastră artistică, de la începuturi până azi. Ce-i drept, eu n-am nici o abilitare pentru a spune și susține așa ceva, dar mă bizui pe consensul la care au ajuns toți criticii noștri de artă.

Artistul utilizează materiale diferite pentru a pune în evidență anumite trăsături specifice personalității pe care o desemnează prin titluri specifice: pictură, colaj, metal, tuș, fotografie, lemn, fier-beton, catifea ș.a. Arta apare, în concepția lui Ștefan Râmniceanu, drept o matrice a identității unui popor în care valorifică preponderent picturi dedicate credinței și vindecării omului. Alchimia diversă a cuprului, asupra căruia intervine cu acid, foc ori alte substanțe menite să-i schimbe particularitățile obișnuite va contribui la exaltarea materiei și la potențarea revelatorie a acesteia. Parcurgându-i opera, vom identifica interesul lui Ștefan Râmniceanu pentru Modigliani, Van Gogh ori Pollock. Putem remarca, de asemenea, faptul că timpul petrecut în preajma lui Nicolae Steinhardt se va materializa în transpunerea în motive plastice a învățăturilor privind tainele și spiritualitatea care exaltează spațiul autohton.

Mircea Roman

Sculptorul Mircea Roman s-a format la Universitatea de Artă din Cluj în anii ’80, și este cunoscut pentru lucrările sale devenite marca-vizuală, distinctive prin personajele hibrid-umane, arhaice și totodată moderne, și prin tehnica sa specifică de lucru în lemn și bronz. În ultimii ani, cota artistului a crescut semnificativ in urma unor tranzacții-record în licitații publice, care l-au sitat, in 2007, ca singurul artist contemporan într-un Top 10 vânzări de artă, alături de Grigorescu, Tonitza si Aman. Lucrările sale au fost expuse în muzee și galerii importante de la București la Kobo, de la Londra la Perugia și Bochum. Trăiește și lucrează în București.

Ileana Ștefănescu

Artistă care se remarcă printr-un demers artistic profund personal, care explorează teme precum corporalitatea, feminitatea și fragilitatea materiei. A absolvit Universitatea Națională de Arte din București în 2008 și este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, fiind considerată una dintre vocile semnificative ale picturii contemporane românești. Artista lucrează predominant pictură (tempera, ulei) și mixed media, integrând și materiale diverse (țesătură, celuloză, fier). De asemenea, și‑a consolidat prezența pe scena internațională prin expoziții personale și participări la târguri și saloane de artă în Franța (Galeria Le Point K, Fréjus), Germania (Kolner Liste Contemporary Art Fair, Köln) și România (Art Safari, București).

Ștefan Plenuș

Este pictorul a cărui artă este ancorată într-o simbolistică arhaică, îmbinând deopotrivă elemente creștine, șamanice și esoterice. Din această alăturare surprinzătoare, rezultă o lume fabuloasă și abundentă, plină de mister și farmec, aflată la granița dintre existență și elevată spiritualitate.

„Eu cred că Dumnezeu a avut un plan cu mine, pentru că am crescut repede. Şi am ajuns la arta mea, care este recunoscută astăzi şi în ţară şi în străinătate”, a arătat Ştefan Pelmuş.

Florentina Voichi

Artista utilizează în lucrările sale o gamă largă de texturi și forme geometrice, cu care generează compoziții riguroase și misterioase, ce oscilează între figurativ și abstract. Preocupările sale țin de teme legate de natură, de peisaje urbane, dar și de o elaborată corporalitate, combinând realitatea cu elemente de fantezie și abstractizare. Formele naturale, adesea idealizate, evocă relația esențială și necesar armonioasă dintre umanitate și mediu. Mijloacele sale de introspecție recurg la un bogat inventar de simboluri, în dorința constantă de a structura și ordona haosul lumii înconjurătoare, în încercarea perpetuă de a găsi, prin contemplare, pacea interioară.

Daniela Groapă

Pictorița absolventă a masterului de Filosofie artei și management cultural. Al cărui Crez este: Creația mea artistică, în special portretistica, reprezintă o interogație asupra condiției omului contemporan. Încerc să transform existența obiectelor sau personajelor din ceva obișnuit în altceva mult mai profund. Chipul uman este cel mai expresiv motiv artistic care poate să ilustreze idei și emoții foarte intime, idealuri și drame care pot fi ale oricărei ființe.

Dinu Câmpeanu

Sculptorul aparține strălucitei generații de sculptori români postbrâncușieni pentru care recursul la tradiție și refacerea legăturii ancestrale cu lemnul reprezintă pilonii de rezistență ai creației lor.

Forme și motive desprinse din universul rural, transfigurate și resemnificate în sculptura lui Dinu Câmpeanu, continuă să mărturisească despre legătura veșnică între cer și pământ pe care lumea tradițională o simțea în cel mai direct mod cu putință. Și pentru că Arborele Vieții poartă, ca pe una dintre complexele sale semnificații și pe aceea de ax al lumii, titlul sub care se reunește noul său discurs plastic este cel mai sugestiv cu putință.

Jesi Filip

PRIETENA ce își găsește refugiul în pictură. „Toată viața mi-a plăcut să pictez. Mă refugiez în pictură și, când sunt în fața pânzei, uit de toate problemele, sunt într-o lume a mea, o lume plină de suflet și culoare“, povestește Jesi Filip.

Pentru ea, fiecare tablou este o trăire, o fărâmă de suflet amestecată în culoare și așternută pe pânză. O fereastră a sufletului deschisă spre cei care știu să se bucure de un demers artistic sincer. Tablourile doamnei Filip sunt extrem de sincere, pictate fără pic de „ipocrizie“, în culorile ei se simte adevărata bucurie de a picta.

„Eu pictez mai mult peisaj, flori, dar în ultima vreme nu am mai pictat flori, nu știu de ce. Poate de la invazia asta de flori peste tot, de la florărie, nu știu, dar nu mă inspiră…“, mai spune. Cu toate acestea, tablourile ei sunt umane, fără să se încadreze într-un anume stil, tocmai pentru că stilul abordat de „medicul din fața șevaletului“ este cel al sufletului. „Pictez ceea ce simt. De aceea nu am ajuns la performanța să am un stil al meu. Dar asta nu umbrește bucuria de a picta“, se destăinuie pictorița în halat alb.

Cu siguranță, artiști trăiesc împreună într-o lume cvasi-abstractă, în care discreția este o armă eficientă, în care zgomotul și furia sunt estompate de foșnetul pensulei și de ritmul de daltă pe lemn, izolați în mijlocul celor mai aglomerate intersecții, privind perplecși la ce-i înconjoară. Forța creației lor se hrănește cu contradicții, pe care le transformă în forme, precum albinele mierea.

Despre galeria de închidere a taberei într-un articol viitor.