Dintre fostele republici iugoslave, doar Slovenia se bucură de statutul de membru UE şi NATO. Mai mult, Slovenia a fost prima ţară fostă socialistă care a deţinut preşedinţia rotativă a UE. Croaţia, după paşii înapoi înregistraţi sub preşedinţia naţionalistului Franjo Tudjman, a fost invitată să adere la NATO în 2008, iar la finalul acestui an se aşteaptă la finalizarea negocierilor de aderare la UE.
Serbia
Arestarea lui Ratko Mladici nu rezolvă integrarea Serbiei în UE, a ţinut să precizeze premierul olandez Mark Rutt, citat de Reuters.
Într-adevar, pentru coaliţia prooccidentală aflată la putere urmează un an electoral dificil, pe fondul crizei economice, iar partidele naţionaliste pot accede din nou la putere. Serbia a depus cererea de aderare la UE în 2009, însă nu poate primi avizul Consiliului Europeana mai repede de finalul lui 2011.
Belgradul îmimbrăţisat tot mai mult investiţiile Rusiei, un preţ plătit pentru sprijinul diplomatic în chestiunea independenţei Kosovo. Compania petrolieră NIS este deţinută acum de statul rus, iar ambasadorul Moscovei şi-a exprimat nemulţumirea că, în cazul aderării la UE, acordul de liber schimb dintre cele două ţări ar fi anulat.
„Joska” Broz nepotul fostului lider iugoslav Josip Broz Tito, spunea într-un interviu din 2010 următoarele: „Uitaţi-vă la România şi la Bulgaria. Ce au câştigat prin aderarea la UE? Trăiesc mai bine? Pe vremea lui Tito, noi eram Uniunea Europeană pentru ei.” Posibila aderare la NATO este tratată la fel. „De ce să aderăm la o organizaţie care ne-a bombardat atât de brutal”, a spus Joska, cu referire la bombardamentele din 1999. Nepotul lui Tito îşi dorea să infiinţeze un partid comunist în Serbia, deşi este croat, ca şi bunicul său. El se declară însă iugoslav.
Bosnia şi Herţegovina
Ultimii cinci ani au aruncat Bosnia şi Herţegovina în cea ma gravă criza de la Acordul de la Dayton (1995), spune Înaltul Reprezentant Valentin Inzko în ultimul său raport pentru Consiliul de Securitate ONU.
Ţara este ruptă între Federaţia Bosnia şi Herţegovina, dominată de bosniaci şi croaţi şi Republika Srpska şi nu are un guvern central începând de la alegerile generale din octombrie 2010. Mai mult, politicienii croaţi îşi doresc acum o a treia entitate statală, croată. La fel, sârbii doresc să organizeze un referendum în iunie pentru a reduce din puterile Înaltului Reprezentant, un preşedinte de facto al ţării.
Criza economică s-a resimţit puternic în Bosnia şi Herţegovina, iar UE, preocupată cu propriile probleme legate de moneda euro şi economiile slabe, nu a putut reacţiona în Balcanii de Vest. Înaltul Reprezentant a precizat că procesul de integrare în UE şi NATO s-a oprit total, iar presa vorbeşte tot mai des despre Bosnia şi Herţegovina ca despre un stat esuat.
Ajutorul internaţional oferit în perioada 1996-2007 a fost de 14 miliarde de dolari, mai mult decât s-a cheltuit pentru reconstrucţia Germaniei şi a Japoniei după Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, ţara rămâne în ruină, cu o rată a şomajului de 41,6% şi o contracţie economică de 3% în 2009. Potrivit unui studiu al Consiliului European pentru Relaţii Externe, „Bosnia-Herţegovina şi Kosovo nu au capitalul uman şi instituţional necesar pentru a implementa măcar jumătate din procesul unor eventuale acorduri de asociere la UE, în următorii zece ani”.
Muntenegru
După ce a condus ţara timp de 20 de ani, fapt relevant pentru orice caracterizare a democraţiei muntenegrene, premierul Milo Djukanovici a demisionat, în decembrie 2010. Decizia a fost luată la numai o săptămână după ce UE a conferit Muntenegrului statutul de ţară candidată la aderare.
Djukanovici s-a aflat de mai multe ori în centrul unor scandaluri de corupţie, autorităţile italiene bănuindu-l de implicare în traficul cu ţigări, în anii ’90. Djukanovici, care a deţinut mai multe mandate de premier şi preşedinte, a negat acuzaţiile şi a explicat că traficul cu ţigări a ajutat Muntenegrul să supravieţuiască embargoului economic impus regimului Slobodan Miloşevici. Muntenegrul s-a desprins din uniunea Serbia-Muntenegru în iunie 2006.
La sărbătorirea a cinci ani de la independenţă, Muntenegrul are un sector turistic profitabil, cu mari investiţii ale oligarhilor ruşi şi este candidată pentru aderarea la UE, în timp ce Serbia nu poate decât să spere că va obţine acest statut la finalul acestui an.
Macedonia
Fosta republică iugoslavă se îndreaptă către alegerile parlamentare din iunie, tulburate de demisia preşedintelui şi de numirea unui nou premier. Presa macedoneană scrie că ţara nu este integrată în NATO şi UE, nu are o soluţie pentru probleme denumirii oficiale, iar relaţiile interetnice sunt tensionate.
Cu toate acestea, politicienii nu fac decât să se insulte reciproc în căutarea unui loc în parlament, fără a observa sărăcia extremă în care trăieşte populaţia, scrie agenţia INA.
Macedonia a fost invitată să adere la NATO la summitul Alianţei de la Bucureşti, în 2008, însă atât aderarea la NATO, cât şi ce la UE sunt blocate din cauza obiecţiilor Greciei privind numele ţării. Grecia are în componenţa sa o provincie nordică numită tot Macedonia.
Comisia Europeană a precizat că va reimpune regimul vizelor, eliminat în decembrie 2009, pentru Macedonia şi Serbia, din cauza valului mare de romi din aceste state care sosesc în UE.
