Mai-marii FRF, în frunte cu nevolnicul şi nepriceputul lor şef, au scos din pălărie ideea că extraordinara calificare a tricolorilor la Euro 2016 este, în sine, o performanţă. Se aducea ca prim argument necalificarea unor echipe de prim rang, precum Olanda, Serbia, Grecia şi altele. Argumentul în sine nu ne încălzea cu nimic, ne umflam în pene ca nişte caraghioşi, fără să luăm în calcul că, de fapt, cu 24 de echipe calificate, prezenţa României printre ele nu era cine ştie ce mare scofală.
O parte din tristul adevăr al acestei nfericite performanţe este că, după ratarea ieşirii din grupă, fotbalul romînesc a intrat în colaps. S-a renunţat, aşa cum era şi normal, la serviciile selecţionerului. A început circul cu numirea unui nou selecţioner, prilej de mari dispute. O parte dintre combatanţi, în frunte cu Gigi Becali, voiau neapărat un antrenor român, cunoscător al mai tuturor culiselor din nenorocitul nostru de fotbal. Ceilalţi, pe motiv că antrenorii români contactaţi au cam refuzat să preia frâiele unei selecţionate în destrămare, s-au bătut pentru un antrenor străin. Nici n-a fost bine anunţat numele lui Cristopher Daum, că s-a şi sărit la beregata acestuia, găsindu-i-se tot fel de belele. Timp de-aproape zece zile s-au porcăit ca la uşa cortului. În fine, s-a bătut palma, Daum a promis că va învăţa limba română, plus imnul ţării. A mai zis şi alte chestii, promisiuni de tot felul, ziceri de care podul fotbalului nostru e plin.
A fost pusă pe tapet o nouă temă de dezbatere, cea a jucătorului tânăr care musai să fie pe teren de-a lungul celor 90 de minute. Asta ar fi, cicătelea, un prim pas pentru lansarea fotbalului juvenil, dar, de fapt, este actualizarea zicerii că nu se face primăvară cu o floare. Se ocoleşte tristul adevăr că suprastructura este la pământ, că primăriilor le e teamă să dea bani, că juniorii sunt minunaţi, talentaţi, dar cam lipsesc.
În locul atâtor şi atâtor dezbateri surde, mai-marii FRF ar fi trebuit să analizeze munca unui om dăruit acestei mult prea spinoase probleme, Marcel Puşcaş. Despre Marcel Puşcaş – fost fotbalist de performanţă, fost om de afaceri, dar şi ziarist sportiv cu coloană vertrebrală – circulă povestea că a încerca să-l mituieşti echivalează cu o înjurătură de mamă. Astfel de oameni ar trebui să iasă în prim-planul restructurării şi reformulării fotbalului românesc, al celui juvenil în mod special.
O altă problemă care s-a adăugat acestui talmeş-balmeş este cea de la LPF, unde se dau toţi de ceasul morţii privind soarta Rapidului, căruia i se taie capul înainte de pronunţarea sentinţei. Rapidul nu poate fi scos de pe lista echipelor din prima divizie care stau să înceapă un nou campionat. Nu există în acest sens o prevedere regulamentară. Singura soluţie a fi ca Rapidul să fie admis, să nu se prezinte la primele două etape, după care să fie exclus. Asta şi nu altceva spune regulamentul. Dar asta ar da peste cap tot campionatul, pentru că Rapidul, exclus fiind, nu poate fi înlocuit de o altă echipă. Fără să ţină seama de lege, cei de la LPF au înlocuit deja echipa din Giuleşti cu Poli Timişoara, a cărei siglă a şi fost plasată printre celelalte prim-divizionare.
Şi totuşi, dincolo de acest haos şi curată sinucidere ce au urmat performanţei de-a participa la Euro 2016, fotbalul merge înainte. Târâş-grăpiş, că altfel nu se vrea să se poată. Bat la uşă tururile preliminare ale cupelor europene. Dacă ne vom califica pe ici-pe colo, totul se va datora doar şansei, adică norocului. Dacă nu, vom înţelege o dată în plus că performanţa de care vorbeau mai-marii FRF ucide în continuare.
