Peripatetic prin istoria PSD

Adrian Năstase a publicat, luni, pe blog un text tulburător. Se intitulează „Dialog peripatetic despre mine si PSD”. Este o scurtă povestire alegorică, dar cu un puternic conținut moral.

Talentul literar îi îngăduie fostului premier să exprime în puține rânduri un întreg univers. Textul este un RMN care arată văgăunile de caracter din comportamentul unui partid pe care l-a refondat în 2001 și căruia Adrian Năstase i-a conferit prestigiu, putere și istorie.

Cei care se întreabă de ce PSD a ajuns astăzi să se bălăngăne în mediocritate, ignoranță și prostie pot găsi un răspuns implicit în dialogul peripatetic redat de fostul premier. Rădăcinile situației în care se află astăzi PSD sunt adânci. Unele sunt interne, au depins strict de partid și de liderii săi. Altele au fost exterioare, fără ca partidul să poată (sau să dorească!) să le contracareze.

Ceea ce a măcinat pe dinăuntru acest partid a fost, în esență, lipsa de caracter, în toate formele pe care aceasta le poate avea. Parabola scrisă de Adrian Năstase arată doar situațiile care-l privesc direct pe el, dar ele exprimă un mod de comportament general valabil.

Principala mutație suferită de PSD în ultimul deceniu și jumătate este una de ordin moral. Cu timpul, în partid s-a produs o deteriorare gravă a unor principii și reguli nescrise de conduită internă, care confereau tuturor – deopotrivă lideri, membri și simpatizanți – un sentiment de solidaritate, de confort intelectual, de încredere, demnitate și siguranță. Toate acestea au fost înlocuite, sistematic și premeditat, de opusul lor. Iar cei care au achiesat cu sinceritate și fără vreun personal la principiile fondatoare ale partidului au fost marginalizați, îndepărtați sau chiar dați pe mâna procuraturii.

Recapitularea „peripatetică” făcută de Adrian Năstase unor „tratamente” primite din partea partidului oferă nu doar imaginea acestei degradări morale suferite de PSD, ci și o explicație pentru care acest partid este ocolit de oamenii de valoare.

Redau integral acest text fabulos, fiind convins că niciodată nu este prea mult să citim și să recitim asemenea evocări ca pe niște învățături de minte. Vom putea înțelege mai bine că adevărata decădere a unui partid nu este cea din sondaje, ci aceea produsă atunci când principii elementare care-i aduc pe oameni alături, minte lângă minte și umăr lângă umăr, sunt sufocate sub călcâi de cizmă, înăbușite cu praf de stele și distruse din lipsă de caracter.

„M-a vizitat, ieri, un vechi prieten, cu care am făcut o lungă plimbare prin parcul de la Statuia Aviatorilor.

– Ai fost invitat, sâmbătă, la congresul amânat al lui Ciolacu?, m-a întrebat el abrupt.

– Nu, i-am răspuns.

– Dar la congresul, de anul trecut, al lui Dăncilă?

– Nu, n-am fost invitat.

– Ai fost, poate, invitat la congresul lui Dragnea, din 2018?

– Nu, nici la el.

– A criticat cineva din conducerea „partidului integrării” decizia lui Iohannis de retragere a decorației acordată ție in 2002, pentru „fapte de arme”, legate de NATO si UE?

– Doar Codrin Ștefănescu.

– În 2012, ai fost condamnat, fără probe directe și prin raționamente logico-juridice, pentru afișe și căciulite distribuite in campania parlamentară si prezidențială din 2004. Ai fost condamnat să plătești pentru acea campanie – care era si a partidului – aproximativ 350000 euro. S-a oferit partidul să contribuie cu ceva la acea sumă?

– Nu, nu s-a oferit.

– Ințeleg însă că, din acest motiv, al unui proces politic legat de finantarea partidului, partidul, modificând statutul, nu-ti mai permite să fii membru al PSD – partid al cărui fondator esti, de la momentul 2001. Corect?

– Da.

– Acum, mai înțeleg, conform unei decizii recente a partidului, că DNA poate decide suspendarea liderilor PSD din organizație deschizând, simplu, un dosar de urmărire penală, cum s-a întâmplat in cazul Sorina Pintea. S-a luat aceeași hotărâre si in cazul Ion Iliescu?

– Nu cred. Deși decizia de suspendare a celor împotriva cărora s-a deschis un dosar penal s-a luat chiar in ziua in care Ion Iliescu a împlinit 90 de ani.

– Împreună cu mai mulți colegi,  ați cumpărat, cu 250.000 euro, un sediu pentru Institutul „Șincai”, pe strada Negustori. Ți-a mulțumit cineva pentru asta?

– Nu. Oricum, Institutul nu mai funcționează.

– Ți-a mulțumit cineva pentru obținerea sediului central din Kiseleff 10?

– Nu.

– Dar pentru cel din Ion Ionescu de la Brad?

– Nu-mi amintesc.

– In calitate de asociație de utilitate publică si important think-tank, Fundația Europeană Titulescu, al cărui președinte ești, avea dreptul la susținere financiară din partea instituțiilor statului. A beneficiat Fundația de finanțări de la stat in perioada guvernărilor PSD?

– Nu. De fapt, FET nu a mai beneficiat de astfel de finanțări din 2005.

– Este adevărat că la alegerile prezidențiale din 2009, in Prahova, Geoană – care organizase „noaptea cuțitelor lungi”, de la Confort – a câștigat doar in circumscripția Mizil, în care erai deputat?

– Da. Era candidatul partidului.

– Iar la Confort s-a votat să-ți dai demisia (!) de la Cameră. Ulterior, ai fost achitat in Dosarul Mătușa Tamara. Ți-a cerut cineva scuze?

– Nu, dar am candidat in 2008 la președinția Consiliului național și am câștigat, deși mi se pusese un contra-candidat.

– In 2005, la Congres, după alegeri, nu ai vrut să candidezi la președinția partidului ca să nu-ti calci cuvântul dar ți s-a pus și atunci un contra-candidat.

– Așa este.

– In turul al doilea, la alegerile prezidențiale din 2004, în Caras-Severin, în Olt, în Iași  ai obținut mai puține voturi decât în turul întâi. In alte județe ai avut scăderi importante – București,  Constanța, Argeș, Bacău, Brăila, Dolj, Suceava, Teleorman, Vâlcea, Vrancea. „Baronii” partidului aveau deja sacii in căruță după turul întâi (parlamentare)?

-E clar că unii dintre ei au oprit motoarele…

– Mai am întrebări…

– Nu, mulțumesc. Au fost suficiente.

Știi ce concluzie se deprinde din dialogul nostru – mi-a spus amicul meu – ești foarte încăpățânat!”.

Citind un asemenea text „recapitulativ” al comportamentului PSD față de un important fost lider al său, în situații limită din viața acestuia, prima reacție este să te întrebi ce să mai cauți într-un asemenea partid?! Cine ce să caute și sub ce motivație?

Cele relatate nu-l privesc pe Adrian Năstase, ca persoană, deși poate părea că el își trage spuza pe turta proprie. Smetiile primite de fostul premier din partea partidului său au o semnificație mult mai largă decât proverbul cu facerea de bine. Câteva lucruri din istoria recentă a acestui partid sunt elocvente.

Păcatul originar:încălcarea cuvântului dat. Decăderea PSD s-a produs începând cu congresul din 2005, evocat în text de Adrian Năstase. Cu un an înainte, un congres extraordinar al PSD votase ca, la încetarea mandatului de la Cotroceni, Ion Iliescu să revină de iure în fruntea partidului. În 2005 s-a mai organizat, totuși, un alt congres, la care urma să se formalizeze hotărârea anterioară. Numai că, turnătorul Băsescu-Petrov, ajuns președinte în decembrie 2004, nu dorea să aibă un opozant puternic precum Ion Iliescu în fruntea celui mai mare partid din țară. Ar fi fost pentru el ca o sulă în coaste, cum se spune. Și, atunci, ordinul pe unitate a fost propulsarea în fruntea PSD a lui Geoană. Marele combinator de la Cluj, Ioan Rus, a fost maestrul cabalei nocturne de la Sala Palatului, care i-a dat un bodicec lui Ion Iliescu, dând partidul pe mâna lui Geoană. Adrian Năstase anunțase public că nu va candida, din moment ce se hotărâse ca Ion Iliescu să revină la șefia partidului, și s-a ținut de cuvânt. În mod ciudat, el – care știe ca nimeni altul să perceapă jocul ielelor – n-a avut prezența de spirit (să zicem astfel) de a decide pe loc să-l contracandideze pe Geoană, din moment ce convenția asupra revenirii lui Iliescu fusese încălcată.

Cu „tehnica” montată la sutien. Geoană a fost acel lider al PSD care a primit 5000 de dolari de la Ana Birchall pentru a o trece pe lista de parlamentare la alegerile din 2008. Scena a fost înregistrată de Birchall cu o cameră video montată la sutien și a făcut furori pe internet. În mod normal, aceste personaje trebuia date afară din partid a doua zi. Dar cotitura PSD spre promiscuitate politică fusese deja făcută. Va să zică, această Birchall nu numai că a dat șpagă ca să-și obțină un loc eligibil – sub pretextul că „ajută partidul”! -, dar a mai și filmat scena, după care a și difuzat-o! Mare om, mare caracter, Birchall a avut apoi o evoluție fulminantă în carieră, ajungând ministru de Justiție (ea, șpăguitoarea de odinioară!) și chiar vicepremier. Pentru ca și în zilele noastre, deși are ciocul ceva mai micuț după niște schimbări prin tabăra Licuriciului, aceeași Birchall, un etalon de educație și caracter al PSD-ului, să continue să scuipe spre locul unde a lins ani buni…

Geoană este și liderul de partid care a inovat o metodă „democratică” de stă mâța în coadă: într-un conclav nocturn al conducerii pesediste găzduit în 2006 la un hotel al fraților Negoiță, el a supus la vot ca Adrian Năstase…să-și dea demisia de la conducerea Camerei Deputaților! Demisia este, cum bine se știe, un act de voință unilateral, și nu o decizie care poate fi impusă cuiva prin votul altcuiva. Dar Geoană, după ce-l basculase peste bord pe Iliescu, primise tema scoaterii din joc și a lui Năstase, întrucât Băsescu – Petrov avea nevoie de câmp liber – și tactic! – ca să-și bată joc de țară cum vrea. Cu Năstase al treilea om în stat, era cam greu pentru Băsescu-Petrov să-și facă mendrele.

Sistemul nou a învins sistemul vechi. La alegerile prezidențiale din 2009, sistemul diabolic construit de Băsescu-Petrov și-a făcut datoria și l-a reales pe acesta cu voturi aduse de-afară, de prin gunoaiele ambasadelor, după închiderea urnelor. Aripa nouă a securității a învins. Mihaela dragostea mea a aflat abia dimineață. Un tânăr gulgutier al PSD-ului, pre numele lui Victor Poanta, care fusese purtător de cuvânt al lui Geoană, declara în dimineața cețoasă de după eșec că „sistemul lor a funcționat mai bine ca sistemul nostru”. Drept urmare, s-a dat și el, rapid, cu „sistemul lor”. Ponta avea să recunoască, ulterior, că la acele alegeri a votat cu…Băsescu! Se înregistra astfel un alt record de moralitate în PSD: Ponta, unul dintre cei mai grobieni carieriști ai politicii românești, și-a dat votul nu pentru camaradul său, ci pentru adversarul său, de care depindea viitorul său! Mare om, mare caracter și acesta…

Epoca Ponta: crame, sufragerii și pacte de coabitare. Dar și lui Geoană îi venea rândul. La congresul extraordinar al PSD din 2010 – convocat prin simetrie cu cel din 2005 – au candidat Geoană și…Ponta. A câștigat Ponta. Susținut de o echipă de zgomote și de logistică furnizate ad hoc la congres de un tânăr ce abia se avânta în politică, pe nume Sebastian Ghiță. Gazdă bună a lui Coldea la vila dintre vii. Prietenii știu de ce. Ce aveau Ghiță și Ponta cu social-democrația e greu de spus. Cu cine aveau ei legături prin podgorii, crame și sufragerii s-a văzut mai târziu. PSD-ul devenise tot mai infestat cu oamenii, turnătorii și nodurile de rețea ale noii securități. Mărul putrezește nu doar dacă este lovit cu bâta pe dinafară, ci mai ales dacă este ros de vierme pe dinăuntru.

După Geoană i-a venit rândul și lui Ponta. Acesta a primit ordin de retragere în garnizoană, demisionând brusc, într-o seară de duminică, în iulie 2015, din funcția de președinte al PSD, fără să anunțe pe nimeni din partid. Ulterior, avea să demisioneze și din funcția de premier. După alți cinci ani de la precedentul congres al partidului, Dragnea este ales președinte printr-un larg scrutin în rândul membrilor PSD, în octombrie 2015.

După un an și ceva de tatonări și testare a direcției dincotro bate vântul, Ponta înființează un alt partid și, conform tradiției, începe să înjure cu sârg fostul partid și pe liderul acestuia, Liviu Dragnea.

Ura ca politică de stat. Dragnea avea să fie arestat în luna mai 2019, în urma unei sentințe de pomină. Accentele sale de suveranism deveniseră o amenințare pentru funcționărimea apatridă de la Bruxelles, speriată că România ar putea urma exemplul Poloniei și al Ungariei, adică să-i meargă mai bine în demnitate decât să-i fie rău într-un statut de colonie ținută sub control. Cu arestarea lui Dragnea, statul paralel înregistrează un succes răsunător, propaganda de tip nazist a satanizării unui lider și a unui partid își obține gloria, abuzurile din justiție ating o nouă culme, iar o etapă în care PSD începuse să se ridice din poziția ghiocelului se încheie brutal. Viorica Dăncilă preia conducerea partidului, în urma unui congres organizat în iunie 2019. Dar tradiția lamentabilă a debarcărilor s-a respectat. După pierderea alegerilor prezidențiale, Viorica Dăncilă este obligată de conclavul pesedist să-și dea demisia de la șefia PSD, în noiembrie 2019. Funcția de președinte interimar a preluat-o inițiatorul respectivei cabale, Marcel Ciolacu. Săracu^!

Ghiocel în calea huliganilor politici. Cu victoria lui Iohannis și înmormântarea morală a PSD, România se așterne liniștită sub cizma huliganismului politic și supraviețuiește intoxicată cu coronavirusul propagandei de tip nazist, care este încurajată și promovată de ciracii Cotrocenilor. Derbedeismul, agresiunea, violența verbală și fizică, în plină stradă sau la locuințe, asupra oamenilor politici indezirabili regimului, pulverizarea valorilor, vânătoarea elitelor, protejarea scursorilor societății, promovarea nulităților, emfaza, aroganța, prostia devin reperele societății românești sub regimul marelui Meditator imobiliar, succesor al Grupului Etnic German.

PSD tace spășit în fața tuturor acestor realități. Înghite agale agresiunea fără margini a lui Iohannis și trompetelor sale, este incapabil să stăvilească valul de ură și minciuni – fără precedent în istoria noastră – revărsat de Iohannis peste societatea românească, este incapabil să aibă vreo reacție la delirul despre ciuma roșie în care s-a îmbăloșat ani de zile un păpușar cu batistuță, tace când liderul liberal Ludovic Orban jignea în fel și chip candidații PSD la europarlamentare, îndemnând oamenii „puneți bâtele pe ei, faceți-le plângeri penale!”, tace smerit când același Orban, ajuns prin miracol premier de țară, zdrăngăne ca o mandolină spartă aceleași și aceleași refrene despre „pesediștii ăștia” care trebuie să dispară din țară. „O Românie fără pesediști” sună cam la fel ca „o Germanie fără evrei”, dacă-și mai amintește cineva. PSD a devenit deja ceea ce Iohannis a primit ca obiectiv al supraviețuirii sale: un partid nevertebrat, moale, resemnat și aproape mort politic. Rămâne doar o etichetă sub care niște acoperiți necesari statului paralel vor intra în parlament la toamnă.

Unii din PSD se întreabă unde o fi pierdut partidul cca 1,6 milioane de voturi în ultimii trei ani. Păi le-a pierdut în toate cele de mai sus.

Colac – sau, mă rog, ciolac – peste pupăză, președintele interimar actual al PSD anunță deunăzi că a decis, după o întâlnire numai el știe cu cine, ca toți cei care sunt cercetați penal să fie suspendați din partid, necontând dacă oamenii aceia sunt vinovați sau nu. Sau dacă sunt pe moarte sau nu, ca Sorina Pintea.

Săracu’ Ciolacu!