Sesiunea de toamnă a Bacalaureatului a scos în evidenţă lacunele deja constatate în precedenta sesiune. Mulţi au dat foile goale, mulţi au încercat să copieze. Dintre cei care au mai şi scris câte ceva au lăsat câteva mostre ale cunoştinţelor acumulate în anii de studiu. Şi, dacă nu ar fi de plâns, ar fi de râs…
Realitatea.net a făcut o scurtă selecţie.
„Dor nam, că nu ştiu cei aia, dar când mă doare ceva mulţi prieteni e prezenti la mine, să majute cu ce pot fiecare. Ăştia da prieteni fără chestii de dor”.
Cuvântul „dor” nu are gramatică pentru acest elev şi nici semnificaţie. Un alt licean a fost vizibil supărat pe Nichita Stănescu. „Nu ştiu ce a gândit Nichita Stănescu, în vremea lui de demult, dar azi nimeni n-are chef de dor şi de prezenţă, omul vrea să trăiască după capul lui, în bine sau în rau”.
La ultimul subiect, nuvela „Moara cu noroc” sigur nu le-a purtat noroc elevilor. „Cârciumarul Ghiţă creştea nişte porci şi Sămădăul înalt, rău şi cu ochii verzui, alţi porci. Când s-au întâlnit, s-au încăierat porcii şi bărbaţii eroi s-au lovit şi el până au căzut laţi lângă hanul cu noroc”.
Unul dintre absolvenţii de clasa a XII-a a avut o tentativă de definire a genului epic. „Trăsăturile genului epic sunt: blondă, 90-60-90, ochi albaştri. Frumos gen epic” sau „Moara cu noroc începe într-o zi când Mara şi-a deschis moara”.
