Petrișor Peiu: Despre neputință. Despre neștiință. Despre rea-voință

România este condusă de către un guvern care, deși se laudă că va construi 300 de km de autostradă an de an și va moderniza alte 300 de km de cale ferată an de an, nu este capabil să asigure, pentru 400 000 de cetățeni ai săi, un medicament care nu costă mai mult de 10 lei! Nu cred că există ceva mai scandalos făcut de guvernul Orban decât lipsirea pieței de acest medicament vital pentru sute de mii de pacienți cronici.

Medicamentul în sine se cheamă Euthyrox și este indispensabil tratamentului pentru cei afectați de hipotiroidie. Încă din luna februarie, acest medicament simplu lipsește cu desăvârșire din farmacii. Pe pagina specializată pentru medicamentele lipsă din farmacii a ministerului sănătății (http://medicamentelipsa.ms.ro/ ), jumătate din reclamațiile românilor se referă la același medicament, Euthyrox. În ultimele șase luni, pe tema lipsei din piață a medicamentului respectiv s-au făcut zeci de emisiuni radio și TV s-au scris sute de articole și zeci de mii de postări în „social media”.

În același timp, compania controlată de stat, Unifarm, a primit de la guvernul Orban un miliard și jumătate de lei să cumpere măști, botoșei, halate și izolete. Toate achizițiile făcute de Unifarm cu banii statului s-au dovedit niște escrocherii. Prețuri supra-evaluate și de 10 ori, izolete cumpărate la preș de automobil nou, șpagă de 760 000 euro cerută pentru o singură livrare, măști neconforme aduse din diverse șări asiatice, cam asta s-a făcut cu banii dați de guvernul Orban directorului Unifarm, Adrian Ionel. Coincidență sau nu, cel mai controversat contract făcut de Unifarm s-a făcut cu firma uneia dintre protejatele lui Ludovic Orban, angajată de acesta atât la primăria capitalei cât și la Ministerul Transporturilor.

Ei bine, dintr-un miliard și jumătate de lei nu s-au putut găsi 4 milioane de lei (0,0026%) să fie importate 400 000 de cutii de Euthyrox! Ce probă mai clară pentru neputința, neștiința sau rea-voința ministrului, secretarilor de stat și birocraților din Ministerul Sănătății mai doriți?

Trebuie să știți că Ministerul Sănătății are o armată de angajați, plătiți cu peste 2 miliarde de lei pe an pentru a guverna domeniul respectiv. (sursa: http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2019/09/Buget-2019.pdf ) Adică noi plătim peste 2 miliarde de lei pe an unor oameni care nu sunt în stare să rezolve o problemă atât de simplă, precum importul din Germania a unuia dintre cele mai ieftine medicamente din lume.

Și-așa ajungem și la rădăcina tuturor relelor din țară: calitatea administrației publice. Pentru cei care cred în povestea statului minimal existent în România, ar fi poate șocant să afle că fiecare al patrulea leu cheltuit de statul român se duce pe salariile administrației publice. 110 miliarde de lei ne costă personalul public dintr-un total de 413 miliarde de lei cheltuiți de stat pe anul 2020:

Sursa: http://www.consiliulfiscal.ro/Opinie%20Rectificare%20I%202020.pdf

1 247 000 de oameni lucrează pentru statul român: 800 000 în administrația centrală și 447 000 în administrația locală.

Sursa: https://www.mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/resurse/buget/postocmai202030062020.xls

Aproape 600 000 de oameni (jumătate din personalul public din țară) lucrează în aparatul central, plătiți integral de la bugetul statului. Ei ne costă anul acesta 58,5 miliarde de lei. 100 000 lei plătim anual pentru fiecare bugetar, adică 8 000 de lei pe lună! 37% din acești bani se duc la Ministerul Educației și încă 21% la Ministerul de Interne. Adică 60% din salariile bugetare se duc către profesori și polițiști. Numai că profesorii sunt 290 000, iar polițiștii doar 130 000. Și dacă plătim pentru un profesor un profesor 6300 lei /lună (omul încasează puțin peste jumătate, restul se întorc la stat, sub formă de taxe), pentru un polițist plătim 7900 lei/lună. Asta ca să înțelegem de unde avem și niște rezultate pe măsură. Peste 7 miliarde de lei se duc la Ministerul Apărării, 3,25 miliarde de lei îi plătim celor nici 25 000 angajați de la Fisc ( cam 10 000 lei/lună/angajat). 4 miliarde de lei ne costă personalul din justiție (2,7 miliarde de lei angajații din judecătorii și penitenciare și peste 1,2 miliarde de lei angajații din procuratură), în medie 14 500 lei/lună/justițiar. 2,14 miliarde de lei ne costă angajații Ministerului Sănătății (care nu includ medicii din spitale), adică birocrații care nu știu/nu vor/nu pot primesc de la buget 10 250 lei/lună în medie.

Iată sublimul tablou al administrației noastre: dintre toți bugetarii, singurii pentru care statul plătește mai puțin decât media sunt profesorii și polițiștii!. Oricum, ce pecete mai bună să se afle pentru societatea noastră decât faptul că cei mai prost plătiți bugetari sunt profesorii? Și vă mai întrebați care ar fi prioritățile societății românești? Nu e clar? A, am uitat să spun că statul alocă peste 2,3 miliarde de lei pentru salariile angajaților serviciilor speciale (SRI ia partea leului cu 1,5 miliarde de lei), adică peste 10% din salariile profesorilor:

Să ne dăm acum doi pași în spate și să ne aducem aminte pentru ce plătim aceste sume uriașe ca salarii personalului bugetar:

• Să se întocmească un plan prin care să se blocheze aprovizionarea farmaciilor cu un medicament de 10 lei/cutia, esențial pentru 400 000 de români;

• Să se cedeze resursele de hidrocarburi ale țării către concurența din afara țării, pentru cea mai mică redevență din Europa;

• Să se facă de 10 ori mai multe studii de fezabilitate decât kilometri de autostradă;

• Să se ciopârțească peroanele de la metrou pentru a importa din Spania trenuri care accelerează atunci când trebuie să frâneze;

• Să se digitalizeze toate formularele din țară și apoi să fie obligații pârliții de contribuabili să le depună la ghișeu doar pe hârtie și musai în faimosul dosar cu șină;

• Să se blocheze sistemul informatic al cardului de sănătate de câteva ori pe lună;

• Să se numească directori de spitale oameni care nu au nicio legătură cu meseria;

• Să se acorde diplome de master la Academia națională de Informații unor oameni ca Adrian Ionel;

• Să se blocheze construcția singurei centrale pe gaze începută după 2000 în România (la Iernut) de către directorul numit politic la Romgaz;

• Să se plătească salarii de 10 000 euro/lună celor de la ANRE pentru a-i scuti pe furnizorii francezi și germani de gaze de neplăcerea de a ține cont și de milioanele de români săraci;

• Să se mențină, timp de 20 de ani, controlul politic al UDMR asupra Consiliului de Combatere a Discriminării, prin aceeași persoană, Asztalos Csaba;

• Să se păstreze, timp de 30 de ani, aceeași persoană în fotoliul de guvernator al Băncii naționale;

• Să plătim pensii uriașe foștilor torționari securiști, în vreme ce victimele lor se chinuie și acum prin fața justiței să-și recupereze ce lis-a furat după 1945.

Da, pentru toate acestea și pentru mult mai mult de-atât avem de plătit cu 110 miliarde de lei pe an o armată de 1 200 000 de bugetari, cu sute de miniștri și de secretari de stat. Pentru faptul că au distrus irigațiile de pe trei milioane de hectare, pentru faptul că au lichidat fizic aproape întreaga petrochimie națională, pentru faptul că au dat gratis al cincilea cel mai mare combinat siderurgic din Europa, pentru faptul că au ucis două treimi din șeptelul din țară, pentru faptul că au făcut terenuri de sport în pantă și parcuri la țară. V-ați întrebat vreodată de ce nu se pot mări pensiile cu mai mult de 10%? Simplu, pentru că alternativa ar fi să muncească cineva să restructureze toată puzderia de agenții, autorități, departamente, direcții, servicii și birouri din administrația publică. Cine are chef acum, în plină vară toridă, să facă planuri de reducere a aparatului bugetar, să decidă că Ionel e mai calificat decât Costel, să decidă că le trebuie medici în spitale și profesori la catedră mai degrabă decât politruci și nepoți prin posturile călduțe? Nu e mai simplu să decizi economii dintr-o singură trăsătură de condei?