Oraş cu important trecut cultural, cu şcoală de pictură, tiparniţă, unde a apărut Biblia de Buzău, şi teatru cu 400 de locuri, încă din secolul al XIX-lea, pe a cărui scenă au evoluat Constantin Nottara, George Enescu sau “minunea” oraşului, Nicolae Leonard, Buzăul a găzduit artişti importanţi şi opere de artă remarcabile, dacă ar fi să ne gândim numai la Gheorghe Tattarescu, Ion Andreescu sau “Bustul lui Petre Stănescu” şi “Rugăciunea”, cele două sculpturi funerare ale lui Brâncuşi.
Muzeul oraşului are colecţii de artă din păcate puţin cunoscute publicului din alte localităţi, îmbogăţite pin achiziţii şi donaţii, printre care o interesantă selecţie de tapiserie şi un cuprinzător patrimoniu de pictură modernă şi contemporană.
Peste 100 de opere din această ultimă categorie sunt expuse, până la sfârşitul lunii august, la Palatul Şuţu din Bucureşti. Sunt nume foarte cunoscute, ca Ştefan Popescu, Petre Iorgulescu-Yor, Margareta Sterian, Adina Paula Moscu, Alexandru Moscu sau Ligia Macovei, altele mai rar vehiculate: Gore Mircescu, Grigore Negoşanu, Stoica Necula, Constantin Petrescu-Dragoe, Gogu Iliescu, Cristina Menzopol, Gheorghe Ciobanu Luminiţa Ispirescu.
Gore Mircescu, Peisaj
Selecţia de la Palatul Şuţu prilejuieşte întâlnirea cu o pictură marcată, în pimul rând, de şcoala interbelică, atât ca genuri abordate, dar şi ca modalităţi stilistice.
Din generaţia primei jumătăţi a secolului, se detaşează Ştefan Popescu, cu peisajele sale realist-romantice, sensibile, cu ştiinţa transparenţelor de culoare în redarea atmosferei, ca în “Parcul Carol”.
„Menajeria circului”, una dintre piesele rafinate, fantastice, cu iz de naivitate, ale Margaretei Sterian, îşi alătură fantezia perspectivelor căutate ale peisajelor colinare luminoase sau arhitecturilor ţărăneşti ale zonei, plasate sub ceruri limpezi, semnate de Gore Mircescu. Contemporani cu el, Constantin Petrescu Dragoe alătură peisajului portretul de factură clasică, vibrat însă de un pitoresc sensibil, în “Tăran Breton”, iar Alexandru Moscu, cel cu studii la München şi Praga, este prezent prin peisaje realiste, din jurul Buzăului sau din Franţa, cu atmosferă clară, cu perspective adânci, în care rigoarea compoziţiei este dublată de o gamă cromatică predominant caldă.
Din aceeaşi perioadă, Petre Iorgulescu-Yor, din a cărui creaţie orgaizatorii au ales, pe lângă subiectul atât de des întâlnit în creaţia lui, “Bărcile”, care-i permiteau jocul de lumină pe suprafaţa apei, un remarcabil portret, “Ţăran cu coasa”, amintind prin monumentalitatea personajului arta lui Camil Ressu.
Este dificil să alegi între o sută de lucrări şi să dai măsura unei expoziţii colective de asemenea dimensiuni. Cum să alegi între portretele Adinei-Paula Moscu, printre care şi cel al pictorului Pavel Codiţă, şi “Peisajul” ei de dealuri ondulate, între “Autoportretul” de dandy al lui Grigore Negoşanu sau secvenţele sale de natură marcate de impresionism, între accentele expresioniste al portretului intitulat “Modelul” de Mihai Menzopol sau “Naturile statice”, unele cu iz palladian ale lui Nicolae Ionescu şi culorile însorite ale “Morii de la Calvini”, sau “Peisaj la Nehoiu” ale aceluiaşi artist.
O “Pălărie roşie” atrage privirile într-una din săli, trezind amintirea femeilor pictate cu umor şi o doză de suprarealism de pictoriţa şi remarcabila graficiană al cărei nume este destul de rar amintit astăzi, Ligia Macovei.
Ligia Macovei, Palaria rosie
Din loc în loc, apare dorinţa de experiment, tentaţia geometrizării, a abstractizării ca în “Gladiolele” şi mai ales în “Obiecte statice” de Staicu Gheorghe-Coloneşti.
Staicu Gheorghe Colonesti, Obiecte statice
Peisaje surprinse în diferite momente ale zilei, singuratice sau animate şi pitoreşti ca în târgurile şi pieţele semnate de Zoe Moscu, portrete ale unor necunoscuţi, autoportrete sau efigii de personaje istorice ca “Stolnicul Cantacuzino al Adinei-Paul Moscut, naturi statice, mai ales flori, revărsându-şi culorile şi atestând ştiinţa construcţiei în pastă a fragilităţii petalelor sau a senzualei carnalităţi a plantei, case de ţară plasate la marginea drumului…
O lume captată de ochiul artistului, zugrăvită fidel, tranşe de viaţă, de sensibilitate, de uimire în faţa lumii, care au făcut obiectul picturii româneşti interbelice.
Expoziţia de Palatul Şuţu întregeşte pentru publicul bucureştean tabloul, din păcate puţin studiat, cu excepţia artiştilor deveniţi clasici, a trei sfeturi de veac de pictură românească. Regăsim în operele etalate marca impresionismului care a guvernat arta peisajului chiar după ce curentul fusese depăşit, nevoia de echivalare a luminii, de surprindere a atmosferei, de comunicare a trăirii artistului în faţa miracolului existenţei.
Ca în orice expoziţie colectivă de mari dimensiuni, operele sunt inegale, artiştii ar putea face obiectul unor ierarhizări. Este normal şi este inevitabil atunci când miza este o radiografie a unui capitol de istorie picturală dintr-o anumită zonă. Profesionalismul nu lipseşte din creaţia niciunui artist şi nici pasiunea, nevoia de exprimare, căutările, experimentele şi, în majoritatea cazurilor, descoperirea propriei voci.
O expoziţie ce nu trebuie ratată, măcar pentru prilejul pe care îl oferă de a cunoaşte nume rar amintite în cronici şi articole despre artă şi de a descoperi, prin intermediul lor, una dintre zonele ţării în care frumuseţea peisajului, apetitul cultural au condus, în ultimele două secole, la realizări artistice remarcabile.
Stefan Popescu, Parcul Libertatii
Constantin Petrescu Dragoe, Cap de breton cu bereta
