Curtea Constituţională a României, spre ruşinea ei, a consfinţit dreptul Serviciului Român de Informaţii de a se ascunde sub preşul Legii Secretului Unuia. Curte Constituţională care dă din ce în mai des constituţionalitatea pe algoritmul politic: o dată pentru putere, o dată pentru opoziţie.
Curtea Constituţională a României a pus pecetea constituţională pe caracterul de poliţie politică pe Legea Secretelor. Lege de care se prevalează SRI pentru a se acoperi de acuzaţia de poliţie politică atunci când e vorba de acte care sunt în vecinătatea atingerii sau chiar aduc atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Aşa cum sunt interceptările convorbirilor telefonice sau ambientale şi ale comunicaţiilor de orice fel.
Conform unui comunicat oficial de joi, Curtea Constituţională a decis că judecătorii au nevoie de certificate de acces la informaţiile secrete din orice fel de dosar, că e un dosar de siguranţă naţională – ceea ce e desigur normal –, dar şi dacă e vorba de unul ordinar din sfera penală, civilă, administrativă etc. – ceea ce e grav – cu implicaţii de rigoare.
Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – deci magistraţi cu experienţă, şi nu jurisconsulţii SRI sau cei din parlament care au scris legea buclucaşă – au apreciat că este neconstituţională prevederea din Legea Secretelor care îi obligă să aibă certificat de acces la informaţii secrete. Le-au cerut şi celor de la Curtea Constituţională să le valideze opinia.
Lor, magistraţi ai celei mai înalte instanţe ai acestei ţări, care au depus un jurământ, care au statutul pe care îl au, le trebuie voie – printr-un certificat – de la predecesorul Securităţii lui Ceauşescu să se uite în anumite dosare pe care sunt chemaţi să le judece! Şi pe lângă ei, şi celorlalţi magistraţi de la instanţele inferioare, dar şi avocaţilor şi părţilor din dosare.
Cu alte cuvinte, la vrerea SRI şi prin încuviinţarea Curţii Constituţionale a României, judecătorii trebuie să dea verdicte în orb, fără să vadă perlele din dosarele produse de acelaşi SRI sau de multiplele sale surate care au sufocat această ţară.
O singură şansă au judecătorii acestei ţări şi apărătorii celor acuzaţi pe baza producţiilor SRI: să facă sluj în faţa aceluiaşi SRI, prin ORNISS, ca să obţină certificate de acces la informaţii secrete.
Ce secrete nu vrea de fapt SRI să răsufle? De exemplu cele din dosarul lui Dinu Patriciu – speţă care a stat chiar la baza scandaloasei decizii criticate aici – în care, sub pretextul urmăririi pentru fapte ce aduc atingere siguranţei naţionale a României, omul de afaceri a fost interceptat, filat, ascultat pe considerente ce ţin de siguranţa naţională, dar pentru fapte ce s-a dovedit că ţin de sfera dreptului penal ordinar.
Aşadar, dacă nu au reuşit cu mijloace democratice şi cu probatorii din sfera penalului să-l înfunde pe Patriciu în puşcărie pentru satisfacţia lui Băsescu, care are o nepotolită ranchiună pe omul de afaceri, au încercat cu “siguranţa naţională”.
Moştenitoarea şi iată acum urmaşa Securităţii, SRI, a crezut că a reuşit ceva, dar mai mulţi magistraţi curajoşi de la mai multe instanţe de diferite grade au stabilit că de fapt s-a folosit de pretextul siguranţei naţionale ca să obţină date despre fapte penale simple. Pe care, pe cale democratică, nu le-ar fi aflat.
Mai mult, ca lucrurile să fie clare, magistraţii au obligat SRI la plata de daune omului de afaceri pentru că l-a ascultat, filat, interceptat, ilegal. Aşadar, magistraţii au consfinţit că SRI a făcut Poliţie Politică. În cazul lui Patriciu. Că SRI a reînviat, în acest caz, cadavrul din beci al Securităţii lui Nicolae Ceauşescu.
De remarcat este faptul că onor Curtea Constituţională a României şi-a pregăit interesant protejarea SRI prin această decizie scandaloasă. A ameţit lumea politică prin aşa-zisa “decizie înţeleaptă” declarând neconstituţională asumarea răspunderii guvernului Emil Boc pe noua formă a Legii Educaţiei.
Mulţi au căzut pe spate din pricina faptului că balanţa a fost înclinată de curajul judecătorului numit de Traian Băsescu în Curtea Constituţională şi că ce mare lovitură pentru putere a fost votul acelui judecător.
Păcăleală de 4 noiembrie! De pierdut a pierdut doar o anume aripă de PDL. Totul i-a servit perfect lui Băsescu:
1. L-a mai hrănit cu un conflict;
2. I-a pus hăţurile coaliţiei guvernamentale şi mai puternic în mâini într-un moment în care disidenţele prinseră a se iţi precum ghiocelul prin zăpada primăvăratică;
3. A pus la colţ UDMR care dădea semne de nerecunoştinţă prin declaraţii de frondă ca cea a lui Frunda privind ieşirea de la guvernarea alături de PDL şi de fugarii lui Oprea.
Şi lista poate continua…
Curtea Constituţională a României, ca şi în destule cazuri CEDO, nu mai dă decizii de constituţionalitate, ci unele politice. În general, în chestiunile mari, o dată a dat dreptate puterii, o dată opoziţiei.
Dă verdicte după algoritm şi e imparţială.
Ca tot românu’.
