Politicienii, ONG-urile, presa și armatele lor de stradă

Partidul Republican și mișcarea Trump au avut parte de o zi dezastruoasă. Miercuri, cei doi senatori republicani din Georgia au pierdut alegerile repetate. În următorii doi ani, republicanii vor fi în minoritate în Senat, votul decisiv aparținându-i aici vicepreședintelui Kamala Harris. Ea va înclina balanța in orice dezbatere în care cele doua partide sunt total divizate.

Tot miercuri, cele două camere ale Congresului au certificat victoria lui Joe Biden în alegerile prezidențiale, în urma votului electorilor.

”Cele mai negre evenimente pentru Trump au venit atunci când o parte dintre cei circa 50.000 de susținători care i-au ascultat discursul de la Casa Albă au pornit spre Capitoliu și au intrat în Senat și Camera Reprezentanților. Aleșii au fugit, vicepreședintele Mike Pence a fost luat de Secret Service. Toate astea au fost transmise la televiziune. Capitoliul a fost ocupat de oamenii pe care Trump, fiul său și Rudy Giuliani i-au incitat în orele anterioare marșului”, este opinia lui Pat Buchanan.

”Americanii au asistat la ocuparea și profanarea templului Republicii Americane”, scrie Buchanan.

Însă de aici și până la a asemăna evenimentele de miercuri cu moartea democrației americane, cu atentatele de la 11 septembrie, cu incendierea Capitoliului de trupele britanice, in 1814 sau cu incendierea Reichstagului în 1933 este cale lungă și presupune urmărirea unei agende politice. ”O asemenea comparație nu este decât propaganda statului profund. Evenimentul va fi exploatat mereu pentru a-l discredita nu numai pe Trump, ci și mișcarea pe care a condus-o și realizările președinției sale. Va fi demonizat cel puțin ca Richard Nixon sau Joe McCarthy”, scrie jurnalistul.

”Au fost multe evenimente mai grave decât cel de miercuri pe care mulți americani și le pot aminti. În mai 1970, după ce Nixon a ordonat invadarea Cambodgiei, trupele Gărzii Naționale panicate au împușcat mortal patru studenți în Ohio. Campusurile au explodat; sute de universități s-au închis, mii de protestatari au venit cu autobuzele la Washington și au înconjurat Casa Albă. În subsolul Casei Albe au fost masate trupe. Este absurd ca presa de acum să vorbească despre îndepărtarea președintelui prin Amendamentul 25 al Constituției. Dacă va fi așa, oare Senatul îl va judeca pe Trump în cele 12 zile rămase până la finalul mandatului?”, scrie Buchanan.

Politicienii, ONG-urile și armatele lor

America a trăit momente mult mai grele decât cel de pe 6 ianuarie. Ce face din pătrunderea protestatarilor în clădirea Capitoliului un deazastru este prăpastia uriașă ce se cască între finanțarea de care au parte ONG-urile și presa progresistă, pe de o parte, și presa conservatoare din SUA și din lume, pe de altă parte.

”Ați sesizat diferența de portretizare a protestatarilor în presă? În vara trecută presa spunea ca trebuie să-i înțelegem pe protestatarii progresiști care incendiau, distrugeau și tâlhăreau, pentru că sunt oprimați. (De parcă furtul unei perechi de adidași te face să nu mai fii oprimat). Se mai discută acum despre motivele care i-au scos în strada pe protestatarii pro-Trump? Nu, ei sunt catalogați direct ca teroriști, iar cine pune sub semnul întrebării rezultatul alegerilor este se face vinovat de răzvrătire”, scrie The American Conservative. ”Acești oameni nu aud nimic nou de la noul președinte Biden. Când își exspune viziunea, este vorba despre aceleași lucruri care le-au fost vârâte pe gât inainte de Trump. Dacă nu apare o voce a reconcilierii naționale, cu abordarea problemelor tuturor americanilor, nu numai ale minorităților, ceea ce am văzut va fi doar un preludiu”.

Cine participă la proteste precum cel de la Capitoliu sau la distrugerile și tâlhăriile din această vara din SUA? ”Oamenii care sunt integrați în comunitățile lor, în familie, în asociațiile profesionale, în congregațiile religioase, cei care au familii, locuri de muncă stabile, credite de plătit nu pot fi trupe de nădejde care să fie desfășurate de elite pentru a se lupta pentru controlul clădirilor guvernamentale”, arataăarticolul publicat de The American Conservative.

”Armatele politice sunt formate din indivizi izolați. Ideologia lor variază, la fel și lorzii războiului politic care-i recrutează și-i trimit în luptă. Însă toți acești indivizi au în comun lipsa de integrare socială și anomia. Dacă această anomie socială se combină cu rețelele sociale (mai degrabă asociale) acum la modă, atunci facțiunile politice beligerante pot aduna imediat adevărate armate în orice parte a țării (la vedere, precum Trump, sau pe ascuns, precum donatorii democrați, politicienii democrați și ONG-urile pe care le finanțează). Așa-zisele ”flash mob-uri”, care au apărut pentru divertisment, au fost specializate acum în lupte de stradă de către liderii democrați și republicani, care apoi privesc bătălia din vilele și apartamentele lor luxoase. Diferența este că armatele democraților, cu rețelele lor de finanțare și de lobby pentru eliberarea deținuților, sunt mult mai sofisticate și se bucură de mai mult sprijin din partea corporațiilor decât mai puțin dezvoltatele rețele de dreapta”.

Sărăcirea și prăbușirea „visului american” sunt cauzele majore ale înmulțirii ”recruților” gata să se lase manipulați și implicați în violenta politică. Sunt mai bine de trei decenii, iar apogeul a fost atins după criza financiară din 2008, de când democrații neoliberali și republicanii libertarieni reduc costurile cu forța de muncă delocalizând producția în țări sărace, înlocuindu-Iipe angajații americani cu imigranți prost plătiți, renunțând la contractele de muncă în favoarea muncii cu ziua și aducând gradul sindicalizării forței de muncă în sectorul privat la un minim istoric de 6%.

Suferința lumii occidentale

”Susținătorii lui Trump sunt acum defăimați și acuzați de aceeași presă care i-a lăudat pe protestatarii Black Lives Matter și Antifa și i-a numit ”protestari pașnici”, în timp ce, o vară întreagă, au jefuit, incendiat și distrus Minneapolis, Milwaukee, Portland, Louisville si zeci de alte orase”, scrie Buchanan.

O interpretare mai radicală a evenimentelor de pe 6 ianuarie o are Paul Craig Roberts, fost asistent al secretarului Trezoreriei în administrația Ronald Reagan. ”Lumea occidentală este pe moarte. Toată lumea participă la distrugerea lui Trump. Presa rusă de limbă engleză are o mare plăcere să pună America într-o lumină proastă. Jocurile și distracția îi fac pe oameni să nu-și dea seama de consecințele extraordinare pe care le are fraudarea alegerilor și demonizarea lui Trump și a susținătorilor săi. Sfârșitul lumii occidentale este un eveniment care îi va afecta pe toți”, spune Paul Craig Roberts.

Niciun președinte în funcție nu a obținut mai multe voturi decât Trump la ultimele alegeri – peste 70 de milioane. Trump este un președinte populist și al poporului. Pentru că nu exista un partid care să-i reprezinte pe acești oameni, Trump a ales să candideze din partea Partidului Republican. Așa se face că statul profund american i-a ales pe rivalii democrați, alături de Black Lives Matter și Antifa, pentru a-l îndepărta pe Donald Trump. ”Acum, stânga americană crede că este pe cai mari. Este o naivitate. Statul profund controlează totul. Prin urmare, nu se va aplica nicio agendă de stângă, decât dacă ea va servi interesele statului profund. Dacă Antifa și BLM devin deranjante, finanțarea acestor mișcări va fi oprită, iar presa va fi asmuțită supra lor”, scrie Paul Craig Roberts.

”Biden și Kamala Harris sunt marionete aduse în prim-plan prin fraudarea alegerilor. Agenda politică a acestor doi politicieni nu este relevantă. Cea care contează va fi agenda statului profund”.

”Tâlharii care au atacat marile orașe al Americii în timpul verii nu au avut parte de condamnare din partea presei, ci doar de sprijin și încurajare. Asta pentru că, spre deosebire de Trump, Antifa și BLM sunt finanțate și controlate de statul profund și nu reprezintă niciun pericol. Nu există nicio investigație FBI și nicio punere sub acuzare a protestatarilor care au produs pagube de miliarde de dolari în America în timpul verii”.

Cine ar ieși în stradă pentru Merkel și Macron?

Protestele de pe 6 ianuarie trebuiau folosite de presa americană pentru demonizarea lui Trump și a susținătorilor săi, pentru a-i da lui Trup imaginea unui insurecționist și a șterge astfel total imaginea că președintele SUA iese din scena după niște alegeri contestate.

Apoi, presa din întreaga lume a trebuit să interpreteze eronat protestele pro-Trump de la Washington, pentru că niciun lider politic din lumea occidentală nu se bucură de susținerea pe care Trump o are în America. Lideri precum Emmanuel Macron i-au atacat pe susținătorii lui Trump imediat după proteste, pentru că Macron are o susținere infimă în Franța față de cea de care se bucură Trump în SUA, iar acum este acuzat și pentru proasta gestionare a campaniei de vaccinare. Angela Merkel l-a criticat și ea pe Trump, în timp ce aceeași Merkel, prin politica ei lipsită de identitate, a adus electoratul german într-o confuzie totală și generat prima ascensiune a extremei drepte germane în perioada postbelică. ”Cine ar ieși în stradă pentru Merkel, Macron, Boris Johnson sau secretarul general NATO, Stoltenberg? În plus, nimeni nu știe ce lideri mai sunt în restul lumii occidentale”, scrie Paul Craig Roberts.

Trump nu va mai candida, dar va decide viitoarele alegeri

Încheiem cu viziunea ceva mai optimistă a lui Pat Buchanan, director de comunicare al Casei Albe în timpul președinției Reagan. ”Fără doar și poate, evenimentele de pe 6 ianuarie vor scinda Partidul Republican. Cum va arăta viitorul partidului? Trump nu se va mai întoarce odată ce va părăsi președinția. Opoziția republicană împotriva sa îi va împiedica nominalizarea sau va ”trăda” pentru ca Trump să nu mai fie ales președinte, dacă totuși va fi nominalizat. Însă forța mișcării lui Trump este atât de mare, încât niciun candidat republican pe care Trump îl va declara persona non grata nu va putea obține nominalizarea pentru Casa Albă”.

”Susținătorii lui Trump au mai fost demonizați. Sunt obișnuiți cu asta. Oricare ar fi păcatele lor, ei nu pot fi acuzați de lipsă de loialitate față de președinția în care și-au pus toate speranțele. Miercuri a fost o zi proastă pentru America, însă nu a fost incendierea Reichstagului”.