Zilele acestea nu vor rămîne în istorie prin scandalul „Sevil Shhaideh”, ci prin zbaterea lui Liviu Dragnea de a fi în centrul atenţiei, după ce pînă şi el şi-a dat seama că nu are cum să fie prim-ministru. Orgoliul acesta nemăsurat al baronului de Teleorman nu va fi estompat de nimic, fiind în stare să organizeze conferinţe de presă non-stop, doar-doar va vedea toată lumea că el este adevăratul premier!
Să fie clar: Liviu Dragnea habar nu avea de existenţa Legii 90/2001, care interzice unui condamnat penal să fie membru al Guvernului! A aflat de ea abia după ce presa a scos-o la iveală şi, de atunci, nu a încetat, pînă în ultima clipă, să creadă că se va găsi o cale prin care prevederile acesteia să nu i se aplice lui. De altfel, a şi recunoscut că, după opinia sa, postul de prim-ministru i s-ar fi cuvenit de drept.
Aceste ambiţii deşarte, intrînd în coliziune cu prevederile legale, l-au determinat pe Dragnea să facă lucruri incredibile: să ignore partidul în nominalizarea premierului, să ceară chiar un CEC în alb pentru ca singur să decidă cine va fi acea persoană etc. Cînd numele Shhaideh a fost respins, Dragnea a intrat în panică şi s-a refugiat rapid în spatele partidului, dîndu-şi seama că exista pericolul de a plăti singur pentru nefericita nominalizare, şi l-a nominalizat pe Sorin Grindeanu după votul conducerii PSD.
Însă, isteţ ca orice teleoltean, Liviu Dragnea n-a vrut să scape din mînă frîiele şi, realmente, l-a acoperit pe Grindeanu, aşa încît oricine să vadă că acesta nu este decît umbra sa: Sorin în sus, Sorin în jos, „lasă că spun eu ce va face guvernul condus de tine”, „hai la mine în birou, Sorine”, „eu sînt singurul care ştie pe de rost Programul de guvernare” – asta a vrut Liviu Dragnea să audă toată populaţia!
Bănăţean calm şi aşezat, Sorin Grindeanu nu mai pridideşte să spună „mulţumesc lui Liviu Dragnea” şi să se aşeze voluntar în spatele vorbelor preşedintelui PSD, simţind că de dorinţa acestuia depinde cît va rămîne la Palatul Victoria. O slugărnicie ce depăşeşte limita recunoştinţei echilibrate, transformîndu-se într-un handicap ce îi creează deja o vulnerabilitate uriaşă!
Îmi este teamă că starea de beligeranţă pe care a generat-o Liviu Dragnea cu Klaus Iohannis – e drept, şi preşedintele are un rol important în amplificarea acestui conflict – va marca şi activitatea Guvernului. Grindeanu va fi asmuţit continuu să-l atace pe Iohannis (la ultima conferinţă de presă, ignorînd că avea microfonul deschis, Dragnea i-a cerut lui Grindeanu să spună cum l-a anunţat preşedintele că a fost desemnat!) şi aici va trebui să mediteze atent dacă chiar va fi necesar să devină pîrmacul cu care Dragnea va lovi în poarta Cotroceniului! Altfel, în loc să-şi vadă de îndeplinirea Programului de guvernare, Grindeanu se va trezi că devine un vector politic într-un război pentru care nu are abilităţile necesare.
Sorin Grindeanu, om tînăr şi instruit, cu experinţă de două decenii în politică, ştie, probabil, că niciodată PSD-ul nu s-a bucurat în spaţiul public de prea multă simpatie, în afara propagandei de partid. Excepţiile nu fac decît să întărească regula, iar exemplul Guvernului Ponta ar putea să-i fie un serios îndrumar. Nu va trece mult timp şi va vedea pe pielea sa cît de dur va fi atacul la adresa lui şi a Guvernului la cea mai mică sincopă.
Are, totuşi, cîteva avantaje: că armele consacrate (Andreea Pora, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu ş.a.) s-au cam tocit, iar Opoziţia parlamentară este, deocamdată, foarte şubredă. De aceste chestiuni va trebui să profite şi să-şi vadă de guvernare, astfel încît să-şi întărească poziţia obţinută acum absolut din întîmplare!
Cel mai important lucru, însă, este ca Sorin Grindeanu să pronunţe cît mai rar cuvintele „Liviu Dragnea”! Un exces în pronunţarea numelui celui care l-a nominalizat va da apă la moară celor care nu vor înceta să-l numească portavocea lui Dragnea, apendicele acestuia sau coada lui de topor. De toate aceste etichete va trebui să se lepede rapid dacă vrea să dobîndească personalitatea necesară conducerii reale a guvernului.
Altfel, nu va trece mult timp şi i se va spune ironic Sorin Dragnea sau Liviu Grindeanu, moment în care, practic, nu va mai exista ca om politic şi va aluneca pe toboganul umoristic ce-l poate distruge pe orice politician slugarnic. În rest, ca în SMS-ul lui Iohannis: succes!
