Premiile „César”, o Gală şi plictisitoare, şi cu surprize

“«César»-urile repezintă pentru cinema ceea ce Miss France reprezintă pentru frumuseţe”, a exclamat actorul, realizatorul, scearistul şi umoristul francez Albert Dupontel. Cea de a 39-a ediţie a Premiilor “César”, care s-a desfăşurat vineri seară la Paris, la Théâtre de Châtelet, a fost comparată de criticul Eric Neuhoff cu “o mare fiară aţipită, mulţumită de ea […]

Premiile „César”, o Gală şi plictisitoare, şi cu surprize

“«César»-urile repezintă pentru cinema ceea ce Miss France reprezintă pentru frumuseţe”, a exclamat actorul, realizatorul, scearistul şi umoristul francez Albert Dupontel. Cea de a 39-a ediţie a Premiilor “César”, care s-a desfăşurat vineri seară la Paris, la Théâtre de Châtelet, a fost comparată de criticul Eric Neuhoff cu “o mare fiară aţipită, mulţumită de ea […]

“«César»-urile repezintă pentru cinema ceea ce Miss France reprezintă pentru frumuseţe”, a exclamat actorul, realizatorul, scearistul şi umoristul francez Albert Dupontel.

Cea de a 39-a ediţie a Premiilor “César”, care s-a desfăşurat vineri seară la Paris, la Théâtre de Châtelet, a fost comparată de criticul Eric Neuhoff cu “o mare fiară aţipită, mulţumită de ea însăşi”.

Jurnalistul a criticat şi rochia albă a gazdei ceremoniei, Cecile de France, şi accentul vag american al actriţei belgiene, şi intermezzo-urile plicticoase atât ca text, uneori la limita decenţei, cât şi ca mişcare scenică.

Marele câştigător al serii a fost actorul şi regizorul francez Guillaume Gallienne, societar al “Comédie-Française”, distins cu 5 premii pentru primul său lungmetraj, “Les Garçons et Guillaume, à table!”: cel mai bun fim, cel mai bun actor, cel mai bun debut, cea mai bună adaptare şi cel mai bun montaj. Comedia autobiografică belgiană este povestea autorului despre relaţia cu mama sa, despre interogările privind identitatea lui sexuală, pentru că toată adolescenţa lui se crezuse fată, despre dragostea lui pentru femei, în general.

Guillaume Gallienne a fost recompensat şi cu “Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal”, şi pentru cea mai bună adaptare pentru ecran a ceea ce la început a fost o piesă de teatru. “Dacă există cineva care trebuie să mulţumească mamei sale, acela sunt eu”, a anunţat el cu umor, adăugând: “Depăşeşete orice emoţie, ce seară, e o nebunie”.

Roman Polanski

Alte două filme ce aveau ca subiect homosexualitatea au fost nominalizate: “La Vie d’Adèle”, al lui Abdellatif Kechiche, şi “L’Inconnu du lac”, de Alain Guiraudie, primind fiecare câte un premiu. Primul, pentru Adèle Exarchopoulos, considerată “Cea mai bună speranţă feminină”, al doilea, pentru actorul Pierre Deladonchamps, “Cea mai bună speranţă masculină”. Bérénice Béjo i-a oferit premiul Adèlei Exarchopoulos, care a mulţumit prietenului ei, părinţilor, partenerei sale din film şi, evident, regizorului, care nu a fost prezent la ceremonie.

“Premiul pentru cel mai bun regizor” a creat senzaţie: Roman Polanski pentru “La Vénus à la fourrure” (Venus cu blană). Toate pronosticurile pentru această distincţie, înmânată de Sara Forestier, au fost dejucate. Este al patrulea “César” pentru Polanski, după “Tess” (1980), “Pianistul” (2003) şi “The Ghost Writer” (2011). În sala de presă s-au auzit chiar critici: “Este teatru filmat”, a spus un jurnalist.

Nominalizat cu “Django Unchained”, regizorul american Quentin Tarantino a făcut drumul la Paris numai pentru a-i înmâna un “César de Onoare” lui Scarlett Johansson. Tot dezamăgiţi au rămas şi Woody Allen şi Paolo Sorrentino.

“Cea mai bună actriţă în rol principal” a fost consacrată Sandrine Kiberlain, protgonista filmului “9 mois ferme” (“Exact 9 luni”), de Albert Dupontel. Premiul i-a fost oferit de Jeremy Irons, care a explicat că “Pentru un englez e greu să aleagă între atât de frumoasele actriţe aflate în competiţie în aeastă seară”: Bérénice Béjo, Fanny Ardent, Catherine Deneuve, Sara Forestier, Léa Seydoux, Sandrine Kiberlain şi Emmanuelle Seigner.

Sandrine Kiberlain este la al doilea “César”. În plus, ea a reuşit, la Gală, să bruieze apariţia actorului François Cluzet, reprezentatul Academiei de Film, ce urma să înmâneze Premiul pentru cel mai bun film, revenind pe scenă pentru a-i mulţumi producătoarei filmului “9 mois ferme” pentru că l-a convins pe Dupontel să-i încredinţeze rolul Ariane.

Deborah Francois în celebra rochie din Peau d’Ane

Premiul pentru “Cea mai bună actriţă în rol secundar” a revenit tinerei Adèle Haenel pentru rolul din pelicula “Suzanne”, a regizoarei Katell Quillévéré.

Iar premiul masculin la aceeaşi categorie a fost câştigat de Niels Arestrup pentru rolul său de diector de cabinet din “Quai d’Orsay”. Aflat la al treilea Cesar, actorul i-a mulţumit regizorului Bertrand Tavernier. “Nu eram cea mai evidentă alegere pentru acest rol”, a mărturisit el.

Stéphane Rozenbaum a obţinut “Premiul pentru décor”, cu “L’Ecume des jours” (Spuma zilelor) al regizorului Michel Gondry.

Déborah François, care s-a îmbrăcat pentru această ocazie cu faimoasa rochie din “Peau d’Âne”, rochia în culoarea lunii, i-a înmânt “Premiul pentru costume” lui Pascaline Chavanne, pentru pelicula “Renoir” de Gilles Bourdos. “Provocarea a constat în confruntarea cu un monstru sacru al artei franceze ca Renoir. Am încercat să scot în evidenţă senzaţiile provocate de ţesături, de culori. A fost o muncă de compoziţie, în care m-am lăsat purtată de timp şi de mişcarea actorilor”, a declarat ea la primirea recompensei.

“Premiul penru cel mai bun scenariu” a mers către Albert Dupontel, absent de la ceremonie, pentru “9 mois ferme”. Statueta a fost primită de unul dintre actorii lui fetiş, Nicolas Marié.

Sandrine Kimberlain

“Cea mai bună bandă originală”: Martin Wheeler pentru “Michael Kohlhaas”, de Arnaud des Pallières. “Cinema-ul francez mi-a dat o şansă”, a declarat compozitorul englez, amintind: “Am venit în Franţa pentru o femeie. Cinema-ul mi-a dat o şansă. Nu sunt sigur că multe alte ţări mi le-ar fi oferit”, explicând apoi: “Voiam să facem o muzică modernă şi, în acelaşi timp, în acord cu epoca”.

Agnès Varda, care a prezentat “Premiul pentru cel mai bun documentar”, şi-a amintit de prima ei victorie la “Premiile César”, când distincţia i-a fost înmânată de François Truffaut, afirmând că “documentarul este o şcoală a modestiei”. “Sur le chemin de l’école” (Pe drumul către şcoală), filmul regizat de Pascal Plisson, cel mai rentabil film al anului, este, potrivit realizatorului, “aventura incredibilă timp de trei ani a protagoniştilor gata să moară pentru a merge la şcoală”.

Cel mai bun scurtmetraj a fost distins “Avant que de tout perdre” de Xavier Legrand. Pelicula, cu Lea Drucker, este nominalizată şi la “Oscar”-urile ce vor fi atribuite duminică seară.

Scarlett Johansson

Foarte aşteptat a fost “César”-ul pentru “Cel mai bun film străin”: pelicula belgiană “Alabama Monroe”. “Toţi suntem străini, având totuşi o limbă comună: cea a vieţii”. Premiul i-a fost înmânat lui Felix Van Groeningen de către Rossy De Palma. În concurenţă la această categorie erau şi Quentin Tarantino cu “Django Unchained”, Woody Allen cu “Blue Jasmine”, Alfonso Cuaron cu “Gravity”.

Regizorul american Quentin Tarantino a urcat pe scenă pentru a o premia pe compatrioata sa, Scarlett Johansson, cu un “César de Onoare”, pentru întreaga carieră. Actriţa, admirată în “Lost in Translation”, “Match Point”, “Vicky Christina Barcelona” sau “The Avengers”, a fost ovaţionată de public.

Pentru Tarantino, “Franţa este ţara cea mai cinefilă”. El a lăudat prestaţia actriţei în “Her” al lui Spike Jonze.

Premiul “Daniel Toscan du Plantier”, ce recompenseză cel mai bun producător francez al anului, i-a revenit lui Sylvie Pialat, pentru “L’ inconnu du lac” de Alain Guiraudie.

Niels Arestrup

Un Omagiu, în cadrul căruia a fost proiectat un fragment din pelicula “La Reine Margot” (1994), i-a fost dedicat lui Patrice Chéreau, regizorul dispărut toamna trecută.

Nu poate fi omis nici momentul dedicat celor dispăruţi în ultimul an: Georges Lautner, Edouard Molinaro, Valérie Benguigui, Daniel Duval, Patrice Chéreau, Bernadette Laffont, Georges Moustaki, France Roche, Jean Valmont, André Halimi, Georges Descrières.

A făcut senzaţie apariţia la Gală a actriţei şi producătoarei Julie Gayet, care “dispăruse” după ce fusese făcută publică presupusa ei relaţie cu preşedintele Franţei, François Hollande. Nominalizată la categoria “cea mai bună actriţă în rol secundar” pentru prestaţia din “Quai d’Orsay”, ea a plecat fără statuetă.

Şi, întâmpător sau nu, tot vineri, şi-a făcut prima apariţie în public pentru prima dată de la ruperea relaţiei cu François Hollande şi Valérie Trierweiler, care a asistat la prezentarea de modă a Casei “Dior”, desfăşurată la “Muzeul Rodin”.

Evident, coincidenţa a făcut deliciul presei mondene.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.