Presa italiană râde de Franța: „O societate înapoiată și corporatistă”

„O societate înapoiată și corporatistă”: presa italiană este amuzată de haosul politic și economic francez.

După prăbușirea a patru guverne în doi ani, Franța nu are prea multe motive de strălucire. Dincolo de Alpi, această dezordine politică este aproape un spectacol, relatează Le Figaro.

Criza politică franceză oferă un spectacol care stârnește un zâmbet de cealaltă parte a Alpilor. „Charles de Gaulle a spus cu un aer de superioritate «ah, italienii»”, își amintește, de exemplu, cu o notă de ironie, Mario Ajello, editorialist la Il Messaggero, unul dintre principalele cotidiene romane. „Dar unde a dispărut măreția?”, continuă jurnalistul. „Franța, cu pseudo-revoluționarul său Bloc, cu refuzul perpetuu de a se sacrifica pentru a-și spori finanțele, nu mai este în prim-plan, ci a devenit o societate înapoiată și corporatistă.” Tonul este răzbunător, satisfacția palpabilă, iar concluzia triumfătoare: „Să strigăm «trăiască Italia» pentru că aici stă sistemul republican și am putea adăuga, imitând pe de Gaulle: «Ah, francezii»”.

Acesta nu este un caz izolat. Mai multe fragmente selectate și traduse de Courrier International dezvăluie o tendință crescândă și – ceea ce este nou – transpartizană către o curioasă critică franceză la adresa presei italiene. Federico Rampini, un scriitor moderat pentru Corriere, critică „aroganța lui Macron, care se consideră superior concetățenilor săi, adversarilor săi politici sau partenerilor săi internaționali”, adăugând că acest comportament este „în continuitate cu trecutul francez”, și anume: prelegerile, un adevărat „sindrom național”. Și, din moment ce totul este permis, eșecurile franceze în Africa nu au scăpat atenției Linkiesta, o instituție media de investigații progresistă, care ironizează „aroganța neocolonială franceză”, acuzând-o că a „provocat o reacție adversă în Africa și expulzarea umilitoare a trupelor franceze”.

Cum poate fi explicată această vervă critică? Corespondentul de la Bruxelles al ziarului Il Sole 24 Ore o consideră o veche rivalitate: „Cele două țări au fost întotdeauna în competiție pentru a demonstra pe scena mondială că sunt cele în care oamenii mănâncă cel mai bine, trăiesc cel mai bine și se îmbracă cel mai bine”. Cotidianul liberal milanez Il Foglio merge mai departe, evocând „un sentiment care nu este neapărat îndreptat către dușmani, ci mai des către acei prieteni pe care îi invidiem în secret”. După prăbușirea succesivă a patru guverne în doi ani, cocoșul francez are puține motive de laudă. Dincolo de Alpi, această dezordine este aproape un spectacol, conchide Le Figaro.