Președinți nedemni

     Traian Băsescu revine la obiceiul de a ataca oameni nu pentru că ar avea argumente, ci pentru că aceștia i-au observat incultura, i-au demascat abuzurile și i s-au opus public. Când ai dus justiția în impasul securist de astăzi, când ai înlocuit politica externă cu un amatorism guraliv, când ai împiedicat construirea de autostrăzi, când ai declanșat cea mai mare emigrație de concetățeni în timp de pace, s-ar cuveni să fii mai responsabil. Numai că de unde nu este, nu are rost să ceri răspundere și nici demnitate!

Aflu că Traian Băsescu mă atacă.  A mai făcut-o și  i-am răspuns. Încă nici nu am republicat  răspunsul care a și fost prima semnalare publică a ceea ce avea să aducă  el malefic în viața publică!  Răspund din nou, fără nici o plăcere.

El, Traian Băsescu, vorbește de „educație” și de „distrugere”? Sunt nevoit să-i amintesc că tot ceea ce am decis în mandatul de ministru al educației naționale (1997-2001), în „anii reformei”, cum s-a spus,  este publicat într-un volum care a avut deja două ediții. De altfel, fiind amândoi miniștri în două guverne, Traian Băsescu a aprobat deciziile fără să aibă vreo obiecție.

Reforma educației pe care am condus-o a făcut trecerea de la socialismul oriental, la societatea bazată pe libertăți. Este, până acum, singura recunoscută de concetățeni competenți și de experți internaționali veritabili. Școlile profesionale, pe care Traian Băsescu le invocă demagogic, s-au multiplicat în mandatul meu, la acest fapt contribuind chiar o persoană, pe atunci, din partidul său. Ceea ce s-a decis la minister după ianuarie 2001 nu m-a implicat. Toate acestea, și altele, sunt fapte, iar cine este interesat de fapte, nu de aiurelile politicii de doi bani a lui Traian Băsescu, le poate examina oricând.

Pot să-i mai amintesc multe, dar mă rezum la întrebarea: eu l-am solicitat pe Traian Băsescu să-mi facă campanie electorală pentru președinție în 2004 sau invers? Chestiune de memorie și, firește, de caracter! Le așteptăm degeaba!

O întrebare gravă se ridică, însă, tot mai clar. Nu cumva starea educației actuale se adaugă la salba de distrugeri datorate lui Traian Băsescu? După ce flota României este unde este, infrastructura așa cum se știe, calea ferată hăcuită, după ce drepturile unora au fost călcate în picioare, după ce democrația, câtă era, a fost mutilată, după ce instituțiile au fost desfigurate! Toate acestea într-o țară care are nevoie de civism, profesionalism și clarviziune ca de aer! Destul să observăm că din legislația educației – adoptată sub Traian Băsescu fără dezbatere, nici măcar dezbatere parlamentară – a ieșit cea mai extinsă corupție în școli și universități din istoria țării, cea mai  adâncă ruptură a educației de nevoile societății și cea mai mare emigrare de tineri. Sunt efecte certe, pe care oricine le poate constata. Nu este destul? Și acestea țin, de fapt, de „moștenirea” lui Traian Băsescu. O imensă traumă!