Preţuri-record, tranzacţii secrete, pasiuni

Din ianuarie, experţii Casei de licitaţii Sotheby’s încearcă să organizeze vânzarea a patru sculpturi în bronz, reprezentând femei văzute din spate, create de Henri Matisse de-a lungul a 23 de ani, începând din 1908. Lucrările aparţin Fundaţiei Burnett din Forth Worth şi de câte ori a fost anunţată licitaţia, nici Sotheby’s, nici fundaţia n-au anunţat estimările. Dealerii apropiaţi Casei de licitaţie afirmau că se speră obţinerea a 200 de milioane pentru toate cele patru piese.

În luna octombrie, organizatorii au anunţat că lucrările vor fi propuse separat, în ordine cronologică, începând cu cea mai timpurie şi mai clasică dintre ele, „Back I”, care era anunţată pentru licitaţia de ieri seară de la New York şi estimată la 20-30 de milioane de dolari. Celelalte urmau să fie scoase la licitaţie în februarie 2012, la Londra, în mai la New York şi în iunie, din nou la Londra.

Ieri însă, Casa de licitaţii a anunţat că această piesă, una dintre cele mai importante ale sesiunii de artă contemporană, nu mai figurează în licitaţie, deoarece ansamblul a făcut obiectul unei vânzări private, intermediată de Sotheby’s. Preţul celor patru piese nu a fost dezvăluit.

Pablo Picasso, L’Aubade

Vedeta licitaţiei de aseară a fost un peisaj de Gustav Klimt, pictat în 1914-1915, „Litzlberg am Attersee”, adjudecat la 40,4 milioane de dolari (25,9 milioane de euro). Opera, furată de nazişti de la Amalie Redlich în 1938, a fost restituită în acest an lui Georges Jorisch, nepotul proprietarei decedate în timpul deportării, de către muzeul din Salzburg. Stabilit în Canada, moştenitorul Amaliei Redlich a vândut anul trecut, tot la Sotheby’s, dar la Londra, un peisaj cu biserica din Cassone, pictat de Klimt în 1913, pentru 44 de milioane de dolari. Lucrarea dispăruse în timpul celui de al Doilea Război Mondial şi reapăruse pe piaţa de artă la începutul anilor ’60. Peisajul de pe malurile lacului Attersee din Austria, vândut ieri, şi-a depăşit substanţial estimarea de 25 de milioane de dolari.

O altă piesă-far a licitaţiei, „L’Aubade”, o pânză de mari dimensiuni de Picasso, datată 1967, a atins preţul de 23,04 milioane de dolari, apropiindu-se de limita superioară a estimării (18-25 de milioane). Aceeaşi pictură a fost cumpărată în 1979, tot la Sotheby’s, cu 100.000 de dolari.

Gustav Klimt, Litzlberg am Attersee

Un succes al serii a fost „Le pont d’Argenteuil et la Seine”, de Gustave Caillebotte, vândută cu 18 milioane de dolari, preţ-record pentru acest artist impresionist francez (1848-1894) într-o vânzare publică.

Provenind iniţial de la Nina Kandisky, trecând succesiv prin colecţii particulare din Belgia, prin galerii şi colecţii newyorkeze şi din Los Angeles, lucrarea „Weisser Klang” (Sunet alb) de Wassily Kandinsky, estimată la 7-10 milioane de dolari, a fost adjudecată cu 8.930.500. Piesa relevă relaţia dintre arta pictorului rus din anul 1908, anul realizării lucrării, cu imageria poeziei Jugendstil a Cercului lui Stefan George şi influenţa acestui poet simbolist german asupra rezonanţelor muzicale de mai târziu ale pictorului.

În lictaţia de ieri, Casa Sotheby’s a propus 70 de piese, dintre care s-au vândut 57, adică un procemt de 81,4%, cu un total de 199,80 milioane de dolari, un rezultat foarte bun. Printre piesele nevândute figurează două picturi de Renoir, trei semnate de Juan Miro, un Derain, un Pissaro şi un Picasso.

Wassily Kandinsky, Weisser Klang

Marţi seară, vânzarea cu piesele impresioniştilor de la Christie’s fusese o mare dezamăgire. Numai 140,7 milioane de dolari, faţă de estimări: 211-304 milioane. E drept, s-au înregistrat şi recorduri. „Femeie cu chitara” de Pablo Picasso, estimat la 1,5-2,5 milioane de dolari, a atins preţul de 5,12 milioane, iar o pânză a artistului suprarealist Max Ernst, „The Stolen Mirror”, a obţinut 16,32 milioane, record pentru artist.

În schimb, un bronz de Degas, „Mica dansatoare”, estimat între 25 şi 35 de milioane de dolari, „Femei dormind” şi „Cap de femeie cu pălărie mov”, de Picasso, estimate fiecare la 12-18 milioane de dolari, nu şi-au găsit cumpărător.

Explicând succesul acestei seri şi, indirect, eşecul celei de la Christie’s, Simon Shaw, responsabilul departamentului de artă modernă şi impresionism, afirma că, într-o „piaţă foarte volatilă”, cruciale sunt „estimările”. „Nu este momentul să ne asumăm riscuri”, a continuat el.

Sacha Guitry în 800 de ipostaze

Portretul actriţei Yvonne Printemps, din colecţia Andre Bernard

O colecţie emoţionantă va fi desfăcută luna aceasta la licitaţie de casa Ader, la Hotel Drouot din Paris. În 17 şi 18 noiembrie, peste 800 de piese, strânse timp de 50 de ani de colecţionarul André Bernard, toate având legătură cu Sacha Guitry, vor face obiectul unei vânzări publice. André Bernard adună de la 13 ani manuscrise, autografe, desene, tablouri, afişe, scrisori… care reînvie geniul autorului şi actorului, cineastului şi regizorului, desenatorului, jurnalistului, pictorului şi colecţionarului împătimit, moralistului şi memorialistului, pamfletarului care a fost Sacha Guitry.

Considerat mult timp un autor minor, mai cunoscut pentru numeroasele mariaje decât pentru creaţia sa, Guitry, când dispreţuit, când admirat, a lăsat o seamă de comedii populare, foarte vii şi percutante. Publicul l-a adorat încă de la primele reprezentări ale pieselor sale, în majoritatea cazurilor aplaudâdu-l şi ca actor.

Pasionat de cinema, a cunoscut un succes notabil cu filme ca „Désiré”, „Quadrille” sau „Si Paris m’était conté”. Criticile nu l-au împiedicat să primească „Legiunea de Onoare” şi să rămână unul dintre actorii cei mai jucaţi din Franţa.

Manager al multor artişti, autor de emisiuni televizate, André Bernard a publicat, începând din 1973, şi a ilustrat graţie colecţiilor sale numeroase cărţi despre artişti în viaţă la momentul publicării lor, cum ar fi Michel Simon, Jean Gabin, Ava Gardner şi Jacques Brel, sau despre alţii dispăruţi, ca Fernandel, Raimu, Andrex, Maurice Chevalier, Yvonne Printemps, Valentine Hugo… El a adunat, împreună cu Claude Gauteur, „Écrits sur le cinéma” de Jean Cocteau şi pe cele ale lui Sacha Guitry, apărute sub titlul „Le Cinéma et moi”, cu o prefaţă de François Truffaut.

Casa lui Bernard, care nu l-a întâlnit niciodată pe Guitry, a devenit, de la podea până la plafon, o expoziţie cu un singur personaj. La 77 de ani, André Bernard se desparte de comoara lui. „A venit vremea să mă gândesc la transmiterea ei”, scrie el în prefaţa catalogului. Estimarea ansamblului, 600.000-800.000 de euro, este desigur mult mai modestă decât cifrele vehiculate în aceste seri la Christie’s şi Sotheby’s, dar valoarea documentară şi afectivă a colecţiei este indiscutabilă.

Coperta cu celebra reclamă pentru filmul Aventurile unui trişor

André Bernard, care a fost cofondator al „Asociaţiei Prietenilor lui Guitry”, alături de Charles Floquet şi Henri Jadoux, asociaţie care a numărat printre primii săi membri pe Alain Decaux de la Academia Franţei, Michel Tournier, Madeleine Renaud şi Jean-Louis Barrault, Michel Galabru, Jean Piat, Pierre Tchernia, François Gir, Maurice Teynac, a fost încântat de catalogul licitaţiei, o adevărată carte ce are pe copertă mâinile lui Guitry, de care acesta era foarte mândru, una ţinând o ţigară, cealaltă o carte de joc, imagine folosită ca reclamă, în 1936, pentru filmul „Romanul unui trişor”. Foto-reclama este estimată între 800 şi 1.000 de euro pentru mai multe tiraje.

Licitaţia cuprinde peste 800 de tablouri, busturi, fotografii, desene reprezentându-i pe tatăl actorului, Lucien Guitry, pe marea lui dragoste, Yvonne Printemps, cea de a doua soţie, dar şi alte patru femei care i-au marcat existenţa. Li se alătură afişe ale filmelor sale, acuarele pentru „Le Figaro illustré” din decembrie 1910, cărţi. Manuscrisul apărării sale, scris în lagărul de la Drancy, în 1944, şi dat comisarului Duez, în care răspunde acuzaţiilor de colaboraţionism, este estimat între 10.000 şi 15.000 de euro.

Colecţia a fos expusă de mai multe ori, mai ales la Palais du Luxembourg, la centenarul naşterii artistului, în 1985.