… A decurs foarte greu din multe cauze. Cu fiecare clipă realizezi ce pierdere uriașă am suferit ca popor. În plus, nu suntem lăsați în durerea noastră să îl plîngem cum se cuvine. Am fost invadați – pe lîngă mesajele de părere de rău – de reacțiile cele mai absurde, grosolane și neavenite. Unii își continuă opera lor de defăimare din ultimele decenii. Alții îl vorbesc de bine, apar în public din rațiuni politice, ca să se servească pe ei înșiși. Alții intervin ca să-și regleze conturile cu monarhia. Alții, prinși de emoția generală, vor să se înalțe măcar un cm în propriii ochi, dar și ai altora. Sunt destui cei care vor să ciugulească ceva din carnea Regelui nostru, ca niște păsări de pradă înfometate.
Cea mai tristă figură o fac cei care i-au fost adversari intratabili pe timpul vieții. Cei care i-au făcut rău, l-au ponegrit, l-au ținut departe de tron și de casă. Acum descoperă marile virtuți ale Regelui Mihai. Jalnic! E multă fățărnicie la mijloc. O artă pe care o stăpînesc mult mai mulți decît credeam. Brusc, își aduc aminte că există un rege și varsă lacrimi foarte decorative. Cum altfel, în fața camerelor TV. Arată că îl regretă, zic ce mare om a fost – acum, cînd nu mai este printre noi! Cînd nu mai constituie o amenințare pentru nimeni. Sunt profitorii tuturor conjuncturilor. Sunt și cei care vor să tragă foloase din tragedie, ca niște ciocli.
S-au învățat. Citesc și nu îmi vine să cred. E multă nerușinare, obraz gros, tupeu.
Dna Gabriela Firea a dat un comunicat – citez. „A plecat dintre noi, dar spiritul Regelui Mihai va fi în continuare far călăuzitor și reper moral pentru generațiile ce vor urma (…). Viața Regelui s-a suprapus, aproape integral, pe veacul scurs de la Marea Unire și toată viața a militat fără ostenire pentru unitatea românilor (…). Dumnezeu să vă aibă în paza, Majestate!“. Duduia, suspectă că nu are habar de istorie, de rolul monarhiei în secolele XlX-XX, nici de avatarurile istoriei României și de faptele Regelui Mihai, se bagă în vorbă ca musca-n lapte. Foarte folositoare ar fi fost o tăcere respectuoasă.
Și Ion Iliescu se înscrie cu un recital în acest concert: „Am aflat cu tristețe vestea încetării din viață a fostului suveran al României Mihai I. Viața sa, într-un secol agitat, plin de violențe și de schimbări dramatice, nu a fost nici simplă, nici ușoară. Și-a făcut datoria cu onoare, a luat decizii determinante pentru viitorul țării, în condiții dintre cele mai dificile. A dovedit un exemplar patriotism în anii grei ai exilului. Revenit în țară, după schimbările din decembrie 1989, a trecut peste dezamăgiri și momente dificile și a devenit avocatul României, în efortul ei de integrare europeană și euroatlantică. A fost un exemplu de responsabilitate politică și civică (…). Relația noastră nu a fost simplă, în vremurile agitate ale începutului tranziției. Rațiunea și sensul servirii interesului public, indiferent de poziția în care ne aflam, au fost mai puternice și, împreună, am reușit să transmitem către partenerii noștri un mesaj puternic, de asumare a valorilor comunității europene. Prin dispariția Regelui Mihai se încheie poate cel mai zbuciumat capitol al istoriei României moderne, o istorie complexă, deseori dramatică, dar care a asigurat locul cuvenit al țării noastre în Europa și în lumea contemporană. Dumnezeu să-l odihnească în pace!“.
Iată ce declară cel mai înverșunat adversar al Regelui Mihai și al monarhiei de după 1989. Dacă lucrurile stau cum le-a descris Ion Iliescu, mă întreb: de ce nu l-a invitat să se întoarcă în țară în decembrie/ianuarie 1989/‘90? De ce l-a împiedicat pe Regele Mihai să intre în țară în 1990, 1994 și de ce și l-a izgonit? Nu era același Ion Iliescu? Să fi citit între timp ceva cărți de istorie? Să se fi edificat cu privire la personalitatea Regelui nostru? Regretă oare azi mizeriile pe care i le-a făcut Regelui? Pe Ion Iliescu – după câte îl știu – nu îl interesează decât puterea. În acei ani chiar aceasta era miza și nu avea de gând să o cedeze cu niciun chip, chiar dacă, pentru a o păstra, sacrifica țara… Iar acum vorbește vorbe… Doar vorbe…
DOMNULE STELIAN TANASE , FELICITARI ! Toata cohorta de bocitoare jurnalistice au jelit si jelesc fals , de ochii lumii , sa-si ia banutu . Razbate adevarul in randurile asternute in acest articol , romanii de pretutindeni va multumesc si isi regasesc opiniile ! Sa respectam funeraliile Majestatii Sale Regele Mihai , sa ii cinstim memoria si sa va faceti timp pentru un articol in care sa explicati cititorilor de ce este atat de iubit de catre romani Printul Nicolae . Sa fie imaginea copilului de la balcon langa Rege , indepartat suspect la maturitate pe linie succesorala ?