Odată cu stabilirea datei alegerilor pentru primăria Bucureștiului, a început prigoana candidaților considerați fără șanse.
Și asta pentru că din 2011, de când s-a eliminat turul 2 pentru alegerea primarilor, actorii politici gândesc în termeni tranzacționali, fără legătură cu ceea ce ar trebui să însemne alegerile într-o democrație. Situația este împachetată și motivată de frici de genul “vrei să iasă X primar?”, iar alegătorii candidaților “fără șanse” sunt descurajați de susținătorii “favoriților” prin argumentul “votul tău e irosit”, ba mai mult, “e un vot în favoarea {insert nume contracandidat pe post de sperietoare}.
Lucrul acesta începe să se resimtă la nivelul electoratului, care s-a săturat deja de votul util în urma ultimelor runde de alegeri. Chiar zilele trecute citeam un comentariu care spunea „votul util face alegerile inutile”. Și pe bună dreptate, pentru că dacă ar trebui să operăm până la capăt în logica acestui vot util, atunci ar trebui să considerăm că în alegeri ar trebui să se înscrie doar câteva partide sau câțiva candidați dați drept favoriți de sondaje făcute la comanda acelorași partide și folosite ca arme în lupta politică. Nu zice nimeni să nu informăm alegătorii sau că partidele nu ar trebui să arunce în bătălia politică rezultatele sondajelor pe care le au, dar ele nu ar trebui să se substituie esenței democrației: votul dat în alegeri. Și nici nu ar trebui să desconsidere rolul unei campanii electorale pe bune, anume câștigarea încrederii alegătorilor și, în ultimă instanță, a votului acestora.
Ori tocmai pentru a avea pe bune alegeri, avem nevoie și de o “gălăgie” de candidați, care să se adreseze și să reprezinte diversitatea de interese și comunități de la nivelul electoratului. Ne imaginăm oare că ar fi mai bine să avem alegeri doar între 2 sau 3 candidați? Acestea nu ar fi alegeri reale și ne-ar apropia mai mult de sistemul candidatului unic, pe care sper că nu îl regretăm într-atât. Mai mult, restrângerea numărului de candidaturi prin logica votului util sau prin promovarea ideii retragerii din cursă a anumitor candidați în absența unui pericol iminent la adresa ordinii constituționale nu ar justifica această îngrădire grosolană a exercitării unor drepturi fundamentale cetățenești, printre care și acela de a candida în alegeri.
Consolidând ideile de candidați favoriți și de vot util, dăunăm profund democrației noastre, și așa șubrezite, cu consecințe cu care tot noi ne vom lupta. Vom aduce în poziții de putere aceleași câteva partide, eliminând astfel posibilitatea apariției și creșterii unora noi, și vom contribui și mai mult la apatia politică și electorală, alegătorii ne mai fiind motivați să aleagă pentru că “pe cine să aleg, tot pe ei?”, deci vor simți că nu au pe cine să aleagă. Frustrarea aceasta se va întoarce împotriva noastră mult mai repede decât ne imaginăm.
Haideți să lăsăm cetățenii să candideze, alegătorii să aleagă, iar dacă favoriții în cursă sunt atât de buni sau relevanți, să facă bine să câștige încrederea alegătorilor pentru a obține scorul necesar victoriei, nu să cerșească retragerea din cursă a contracandidaților. Și poate ar fi bine să înțeleagă atât acești candidați, cât și susținătorii lor, că retragerea unui contracandidat din cursă nu înseamnă că voturile acestuia s-ar duce automat către ei: dacă oamenii se simt nereprezentați de către candidații din cursa electorală, dacă nu au pe cine să (mai) voteze, aceștia pur și simplu nu mai ies la vot. Voturile nu se mută de la un candidat la altul după cum își doresc unii sau alții, iar logica aceasta, că dacă un candidat se retrage, voturile acestuia merg automat către un alt candidat, denotă o profundă lipsă de respect față de alegător.
Totodată, candidaturile “fără șanse” aduc în atenția publică teme care au fost ignorate de către decidenți de-a lungul timpului, iar candidatura în sine este o oportunitate de a le promova. Chiar dacă nu câștigă cursa, temele unui astfel de candidat pot fi preluate de alți actori politici, candidatura “fără șanse” devenind astfel extrem de relevantă pentru un anumit electorat. Există mai multe feluri de a face bine comunităților pe care le reprezinți în politică.
Problema de fond nu este existența diversității de candidaturi, ci lipsa celor două tururi pentru alegerea primarului. Vreau să cred că ne vom îndrepta toată energia civică și politică în viitorul apropiat pentru a pune presiune pe decidenți ca să schimbăm acest lucru.
Până atunci, alegeți pe cine credeți că vă reprezintă cel mai bine, dezbateți și cereți dezbateri între candidați și fiți conștienți de puterea votului fiecăruia dintre noi. Candidații au fix atâtea șanse câte le dăm noi, nu sondajele, pentru că rezultatul alegerilor se decide la vot.
						
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
Doamna Florina Presada este colegă de partid cu … Ana Ciceala, cea care s-a încăpățânat să rupă din voturi și să îi pună pe tavă încă un mandat lui Robert Negoiță, încă un mandat în care Negoita construiește străzi peste magistrale de gaz … dacă explodează o să se simtă Ciceala ? O să regrete că nu a îngropat războiul cu USR? O să regrete că nu se votează util când avem alegeri într-un singur tur?