Uniunea Social Liberală (USL), formată din PSD şi PNL+PC, a ajuns la primele evaluări, inclusiv ideologice. PSD e sigur pe picioarele lui (cu toate atacurile strategice ale preşedintelui Traian Băsescu la adresa liderului Victor Ponta, că e imatur; politica viitorului o vor face tinerii lupi, de genul lui Ponta), PSD e sigur alternativă la dreapta clamată de PDL, chiar dacă n-ar mişca un deget, votul negativ la adresa guvernanţilor i-ar aduce PSD procente covârşitoare. Fie că e numit peiorativ socialist (ca electoratul să înţeleagă, perfid, că e urmaş al comunismului) sau de stânga, PSD e primul avantajat acum de democrat-liberalismul „popular”, dovedit a fi falimentar, al PDL. Nu contează că la alegerile parlamentare parţiale, avute loc în 21 august 2011, PSD nu şi-a dovedit forţa, votul fiind cumpărat de PDL (la alegerile generale PDL nu va mai putea cumpăra tot, oricât ar şantaja primarii şi ar mitui electoratul). În cadrul USL, PSD e locomotivă politică. Vreau să spun că voturile pierdute de PDL se vor duce la PSD, nu la PNL – în mod straniu, dar numai aparent. Fiindcă memoria colectivă nu greşeşte, PSD şi PD vin din trunchiul stângist al FSN, şi aşa va rămâne (oricâtă infuzie liberală ar fi vrut să aducă aripa ruptă din PNL şi afiliată PD). Zilele trecute, Adrian Năstase atrăgea atenţia că PDL visează să atragă PSD de partea PDL la guvernare, pe termen scurt (până la alegerile generale de anul viitor) sau pe termen mediu (după alegerile generale de anul viitor), şi că numai cine nu vrea să vadă asta nu vede, Băsescu încercând să lege firul roşu rupt între PSD şi PD. Degeaba clamează sus şi tare intelectualii-de-curte-nouă (închinaţi lui Băsescu) din PDL că o alianţă PNL cu PDL ar fi ideală, fiindcă politicile lor nu seamănă nicicum, odată ce numai PNL e un partid pur… liberal (iar PDL e un partid fals, fără ideologie, care amestecă social-democraţia cu liberalismul „popular”). De aceea consider şi azi, în zilele evaluării USL, că PNL a făcut un pas vizionar (prin Crin Antonescu), să atragă, de partea lui, PSD şi să izoleze PDL, un partid al intereselor conjuncturale, repet, al unei mafii politice (asemănător UNPR, format din trădători cumpăraţi sau şantajaţi de Băsescu, plecaţi din PSD şi PNL, singurele partide care contează, îndreptăţite să ocupe stânga şi dreapta). PDL ar trebui să dispară. Bineînţeles, în actuala situaţie politică românească, PDL nu dispare (are toate resursele şi veniturile publice pe mână, şi banul rămâne ochiul dracului şi pentru politician, şi pentru electorat), normal ar fi fost să se reconstruiască de când a venit la putere şi să ocupe centrul politic românesc, adoptând o ideologie populară europeană (nu întâmplător există, marginalizat la maximum, şi un curent creştin-democrat în interiorul PDL, unul condus de Teodor Baconschi, şi altul indus de o aripă trădătoare a PNŢCD, condusă de Aurelian Pavelescu; la câţi intelectuali preaplecaţi lui Băsescu are, PDL ar putea să-şi pună la punct o ideologie europeană, să nu fie confundat cu hachiţele lui Băsescu, Boc sau Udrea, o catastrofă mediatică). De fapt, azi PDL face politica FSN, nu are nici o doctrină, nici o direcţie (în afara ambiţiei de a păstra puterea cu orice chip; PDL se comportă într-adevăr ca o armată de ocupaţie abuzivă, coruptă, are totul pe mână şi face ce vrea, e o adunătură de oportunişti şi profitori ai banului public, cu simpatizanţi-căpuşă, hrăniţi tot de bani publici, o clientelă a licitaţiilor trucate şi a sifonării „legale” a banilor europeni; după ce va cădea actuala guvernare, se va vedea adevărul moştenirii lăsate). Să distragă atenţia de la această realitate flagrantă, liderii PDL-FSN strigă şi azi că hoţii sunt la PSD, că numai PDL-FSN vrea bine României şi românilor (chiar dacă el a adus ţara în sapă de lemn şi românii au salariile şi pensiile cele mai mici în interiorul Uniunii Europene).
Fără doar şi poate, PNL, unit cu PSD, a dat lovitura (îndepărtând PSD de PDL; vă daţi seama, Băsescu, cu o coaliţie PSD-PDL, ar fi rezolvat liniştit, până la lăsarea sa la vatră, guvernarea FMI în România). E ciudat că şi azi în PNL sunt voci (aud că e constituită chiar o opoziţie dură interioară, alimentată de Dinu Patriciu şi de cei care par a fi marginalizaţi de Crin Antonescu, parlamentari în principal, dar care nu sunt decât trecuţi în linia de rezervă; orgoliile lor însă sunt exacerbate; să nu se uite că electoratul vrea şi figuri noi, după ce Băsescu a făcut tot posibilul să-i compromită pe foştii guvernanţi liberali în modul cel mai iresponsabil cu putinţă; perioada guvernării liberale fiind singura care a dat, nu a luat românilor, şi economia avea un ritm de creştere ameţitor) care nu acceptă această alianţă cu PSD, după ce au acceptat uniunea cu PC-ul lui Dan Voiculescu. Să nu se uite că PNL a guvernat minoritar anti-Băsescu perfect până la finalul lui 2008 numai datorită sprijinului din umbră al PSD, cu care a găsit o platformă comună de colaborare, chiar dacă doctrinele lor se bat cap în cap.
