Cu numărul de astăzi, Cotidianul începe să publice un şir de articole pe un subiect dat. Subiectul este extrem de simplu: priorităţile României!
Nu dezvăluiri, nu pamflete, nu informaţii statistice, nu doctrine politice. Ţara traversează unul dintre cele mai dificile momente ale istoriei contemporane. Neîncrederea românilor în ţara lor, după perioada de disperare din timpul lui Nicolae Ceauşescu, este undeva pe aproape. Poate mai mică sau mai mare. Datoriile sunt cu siguranţă mai mari. Iar economia, la o mare răscruce. M-aş încumeta să afirm că este departe de performanţele (forţate şi obţinute prin privaţiuni şi ameninţări) ale Epocii de Aur. S-ar putea să greşesc. Un lucru este clar. Că dezbaterile din campania electorală pentru alegerea preşedintelui ar trebui să fie dominate de abordarea acestor priorităţi. La urma urmelor, ce-i interesează pe români numărul parlamentarilor?
Calitatea legilor mi se pare mult mai importantă. Ce-i interesează pe ei amantele unuia sau ale altuia? Instituţiile statului, calitatea democraţiei, viteza cu care facem paşi pe drumul spre prosperitate de nivel european, infrastructura, modernizarea României, acestea sunt subiectele mari care ar trebui să domine campania. Iar nu tăierile de panglici, hăhăielile şi bancurile din emisiunile televizate sau delirul verbal în stilul frecţiei medicale la un picior de lemn. Autostrada suspendată a lui Sorin Oprescu are valoarea unei glume bune, cel mult a unei aspirine oferite unui bolnav de SIDA. Să nu mai vorbim de proiectele lui Gigi Becali. Acestea abia întrec sunetele mioarelor păstorite cândva.
Am invitat şefii principalelor partide, candidaţi la preşedinţie şi personalităţi cu vizibilitate să îşi exprime punctul de vedere. În ce spun aceştia se găseşte mai toată substanţa clasei politice româneşti. Dacă aceste priorităţi sunt corecte şi ele acoperă nevoile României, atunci nu avem o problemă de individualităţi. Aş zice că nici de clasă politică! Doar dacă la sfârşitul acestui şir de articole cititorul ajunge la concluzia că politicienii români nu înţeleg ţara şi nevoile poporului, atunci chiar ne-am ars! Dar dacă la sfârşitul serialului va rezulta un inventar corect al problemelor de mare importanţă, atunci chiar ar trebui să căutăm cauzele în altă parte. În ultimul mandat am avut de-a face cu o modernizare a României? În ce fel s-a manifestat aceasta? Nu cumva cele petrecute în ultimii ani sunt mai degrabă semnele unei decăderi periculoase? Este calea urmată de România după 1990 una corectă? Sau elitele româneşti n-au propus decât schiţe de evoluţie? Le-au modificat în mers şi au pierdut din vedere toate temele mari, dând prioritate mărunţişurilor şi improvizaţiei.
Priorităţile României sunt, în felul lor, un inventar de cauze naţionale, dar şi un test de luciditate pentru politicieni. Chiar şi pentru public! Dacă el cere circ şi iar circ, dacă nici el nu înţelege corect nevoile, cine să-l reprezinte? E drept, politicianul trebuie să fie măcar cu un pas în faţa celorlalţi. Altfel nu-şi are rostul!
