Pentru rezultatul regizat al alegerilor din 18 mai, eu păstrez satisfacția răutăcioasă pentru momentul noiembrie 2025, când talibanii auto-intitulați pro-europeni vor experimenta zicerea lui Mike Tyson: toată lumea are un plan, până când primește un pumn în față.
După 1 iulie, urmează majorări ale taxelor și impozitelor, reduceri de salarii bugetare și de prestații sociale, concedieri și falimente. Cei care au creat problema sunt cei deja chemați de Nicușor să o rezolve. La vremuri noi, tot ei. Or să facă, desigur, tot ceea ce se pricep : vom fi “salvați”.
Primii care vor fi având de suferit sunt săracii, sărăciții și supra-îndatorații. Pleava societății, gen. Dar ei vor supraviețui. Nu e ca și când nu ar mai fi trecut prin asta.
Rău va fi însă pentru cei care s-au transformat în bananofilii lui Nicușor. Realmente rău.
Va fi fiind o victorie ca cea a lui Pyrrus, cel care a zis: încă o victorie ca asta și suntem pierduți.
Primii care vor sancționa România și românii sunt “sfinții” de la Bruxelles și corporațiile franceze, germane, austriece și olandeze, cei/cele pentru care prietenii și cunoscuții noștri ne-au transformat pe noi, cei 5,3 milioane de votanți ai schimbării, în ținta urii lor viscerale și motivul fricii lor de schimbare.
Dar schimbarea, în loc să vină prin alegeri, va veni prin faliment de țară. Va veni cu biciul FMI și cu ciomagul Comisiei Europene. Sub bici și ciomag cresc și sărăcia și frustrarea. Crește însă și extremismul adevărat, iar nu cel pe care ni l-au ștampilat pe frunte sistemul statului paralel și mass media miluită.
Cresc neîncrederea în democrație și în justiție, iar asta, my unfriends, este starea de haos care va veni și de care chiar trebuia să ne temem toți și să o evităm.
Dacă adăugăm și transformarea evidentă a șefilor UE în niște războinici se mucava și în niște epigoni ai lui Nero, avem cocktailul perfect pentru dezintegrarea UE și aruncarea la tomberon a speranțelor și a idealurilor noastre euro-atlantice. Da, ați auzit bine: și noi, cei 5,3 milioane suntem europeni și părți din visul euro-atlantic de pace, democrație, bunăstare și egalitate de destin.
P.S.: Sunt aici, nu plec nicăieri. Suntem pe baricade, suntem parte din soluție, deși ați fost dresați să credeți că suntem problema.
@ Core- dupa lupte seculare, coada de topor a ramas in toata goliciunea sa expusa in vitrina neomarxismului cultural. Cizmele murdare de noroi, fusta plisata cu fierul rosu de calcat tara si ceafa, fost candva supla, fac deliciul consumatorilor de suflete mici si inimi moarte. Asta e.