Un cititor atent a întocmit o antologie a absurdului prezidenţial. A strâns nenumărate afirmaţii piperate la adresa preşedintelui României şi le-a pus faţă în faţă cu laudele ulterioare. Sau a strâns înjurăturile şi criticile unora la adresa Marinarului şi le-a pus alături de limbile de mai târziu, când omul nostru a poposit în funcţie. Sau alternanţa spectaculoasă între periat şi scuipat pe seama unei singure persoane. Ce ne arată această antologie? Că românul râde, tace, flecăreşte, dar şi că pândeşte cu coada ochiului şi judecă. Şi vede că preşedintele le întoarce ca la Ploieşti. Şi nu îl iartă. Şi dacă vede poporul, cum să nu vadă presa şi clasa politică? E drept că unii, în materie de Cotroceni, au orbul găinilor. Din păcate, aceştia sunt incurabili. De aceea nu are rost să ne pierdem vremea cu ei. Mult mai periculoasă este această incoerenţă (sau labilitate!) pentru relaţia instituţiei prezidenţiale cu clasa politică sau cu instituţiile statului. Schimbarea de poziţie (macaz, promisiune) a devenit deja proverbială. Şi circulă o poveste de pe vremea când Marinarul era primar. Un cunoscut i-ar fi reamintit că a promis ceva şi că şi-a dat cuvântul de onoare. Răspunsul ar fi fost paralizant: „Fac ceva pe cuvântul meu de onoare!”.
Promisiunile făcute de Traian Băsescu partenerilor politici au sfârşit aproape întotdeauna în decizii contrare. Părerile sale despre oameni şi instituţii au durat cât a ţinut şi interesul său. Când n-a mai avut nevoie, s-a lepădat. Când l-a încurcat cineva, l-a îndepărtat. Când a fost incomodat de propriile afirmaţii, le-a contrazis. Când faptele sale au probat incoerenţa, a ridicat din umeri şi a zis: „Am greşit, mare brânză!”.
Pe malurile Dâmboviţei, comportamentul acesta a făcut carieră şi a fost perceput ca spectacol. A prins la o groază de lume. Pe mulţi i-a şi distrat, fără să-şi dea seama că incoerenţele de limbaj şi comportament ale preşedintelui afectează mersul treburilor publice, funcţionarea guvernului şi chiar mersul economiei.
Incoerenţa prezidenţială începe să-şi arate şi efectele externe. Pericolul acestei instabilităţi se amplifică exponenţial. Din două-trei declaraţii ale preşedintelui, România începe să aibă încurcături cu ţări partenere, cu vecinii din regiune sau chiar cu instituţii internaţionale.
Problema incoerenţei lui Traian Băsescu, percepută de români mai degrabă ca o chestiune de stil, riscă să devină un pericol pentru politica externă a României!
Dacă nu cumva a şi devenit unul insurmontabil!
