“Fiţi calmi” şi “Continuaţi viaţa normală”, posterele tipărite de guvernul britanic în 1939, în faţa eventualei invazii naziste, sunt cele mai bune sfaturi pe care un guvern le poate da în faţa pericolului terorist, spune Nigel Inkster.
“Prăbuşirea turnurilor World Trade Centre nu a distrus economia SUA, dar l-a provocat pe George Bush să declare un «război împotriva terorismului». (…) Dacă Bush ar fi insistat mai mult ca vinovaţii să fie aduşi în faţa justiţiei decât să declare un război pe care nu-l poţi câştiga, împotriva unui inamic nedefinit, lucrurile ar fi putut fi altfel”, spune fostul şef din MI6. El adaugă că închiderea în centre speciale a suspecţilor de terorism, în lipsa unui verdict, duce la apariţia a noi şi noi terorişti, care vor considera că astfel vor avea un alt statut decât deţinuţii de drept comun.
“Lipsa oricărui simţ al proporţiei nu face decât să acorde importanţă statutului unui grup terorist care este dispersat, destul de mic, şi care nu poate ameninţa suveranitatea Americii decât în cazul în care americanii înşişi acceptă propria înfrângere. Cu un răspuns panicat şi politizat la un eveniment în care nimeni nu şi-a pierdut viaţa, ei fac exact acest lucru”, scrie Inkster.
Inkster face referire la psihoza care a pus stăpânire pe Statele Unite în decembrie 2009, când un nigerian a încercat să detoneze într-un avion 80 de grame de explozibil, ascunse în lenjeria intimă. Au fost rănite uşor două persoane: atentatorul şi olandezul care l-a imobilizat. Ce a urmat a fost spaima generală şi “umilirea rituală a celor care îşi doreau să zboare spre SUA”, scrie Inkster.
Potrivit Centrului Naţional Antitero din SUA, în 2008, 33 de cetăţeni americani au murit în urma unor atentate, dintre care 21 în Irak. Începând din 2004, doar patru persoane au murit în SUA din această cauză. În schimb, doar în 2006, 18.573 de persoane au fost victime în cazuri de omucidere în SUA, 43.000 au murit în accidente rutiere, 30.896 au fost împuşcate mortal. “Al-Qaeda ar fi dorit să producă atât de multe victime, dar multele atentate dejucate arată că este greu”, scrie Inkster, adăugând însă că succesul unui atentat poate fi dobândit altfel: prin răspunsul disproporţionat al guvernului.
