Fie ca parte a politicii de ”maximă presiune”, a ”păcii prin forță” sau a agendei unor membri importanți ai administrației Trump, SUA întreprind acțiuni care pot fi considerate pregătire de război, în special în emisfera vestică. În cadrul mișcării MAGA, promotoare a unei politici izolaționiste, declarațiile și acțiunile agresive pe plan extern ale președintelui sunt criticate. Trump este considerat încă de susținătorii săi drept cel mai pacifist președinte american începând de la Jimmy Carter, iar agresivitatea administrației este pusă pe seama oficialilor cu viziuni neoconservatoare.
Pe lângă conflictul deja cald din preajma Venezuelei, președintele Trump a declarat că armata americană ar putea trimite trupe în Nigeria sau ar putea efectua atacuri aeriene pentru a opri ceea ce el a numit uciderea unui număr mare de creştini în această ţară din Africa de Vest. Întrebat dacă are în vedere trimiterea de trupe pe teren sau atacuri aeriene în Nigeria, Trump declarat, pe 2 noiembrie: „Ar putea fi. Adică, alte lucruri. Am în vedere multe lucruri. Ei ucid un număr record de creştini în Nigeria… Ei ucid creştinii şi îi ucid în număr foarte mare. Nu vom permite ca asta să se întâmple”.
Amenințări la adresa regimului Maduro
Președintele Trump a declarat, într-un interviu pentru CBS, că zilele președintelui Nicolas Maduro în fruntea Venezuelei sunt numărate, în condițiile în care, de două luni, Statele Unite au desfășurat în Marea Caraibelor nave de război, avioane, peste 10.000 de pușcași marini, drone, avioane spion și un submarin, cu demonstrații de atac al bombardierelor B-52 în largul coastelor venezuelene. Administrația Statelor Unite susține că este o vastă operațiune împotriva cartelurilor drogurilor, operațiune in urma căreia au fost uciși până acum 64 de presupuși traficanți. Presa de peste Ocean consideră că în spatele acestei mobilizări în largul coastelor Venezuelei se află secretarul de Stat Marco Rubio susținut de puternica diasporă venezueleana din Florida. Demisia bruscă a amiralului Alvin Holsey, șeful Comandamentului de Sud al SUA, pe fondul preocupărilor legate de excesul operațiunii (in care este implicata 10% din marina militara americană) sugerează că apar fisuri in SUA. Pe de altă parte, regimul Maduro a ales să joace cartea ONU, unde a cerut investigarea atacurilor americane, inclusiv interogarea fără respectarea dreptului la un proces echitabil a puținilor suspecți de trafic de droguri rămași în viață, Maduro obținând și o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate. Până și avocați americani susțin că acțiunile din Marea Caraibelor sunt contrare tratatelor ratificate de Washington. În plus, mobilizarea unei armade americane nu face decât să întărească sprijinul popular pentru regimul Maduro, în ciuda crizei umanitare din țară.
În încercarea de a obține un Premiul Nobel pentru Pace, Donald Trump a invocat medierea păcii în mai multe conflicte doar în cele câteva luni ale celui de al doilea să mandat, în vreme ce este tot mai frecvent criticat în SUA pentru acțiunile amenințătoare la adresa Venezuelei, susținerea războiului Israelului în Fâsia Gaza, chiar și pentru susținerea Arabiei Saudite în războiul din Yemen, în primul său mandat. Nu lipsesc însă exemple de personalități politice care, după primirea acestui premiu, ajung în situații care îi pot aduce mai degrabă în fața Curții Penale Internaționale. Premierul etiopian Abiy Ahmed a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2019, pentru acțiunile sale în vederea încheierii păcii între Etiopia și Eritreea, doar pentru ca, în 2020, să fie implicat într-un conflict civil etiopian sângeros cu etnia tigray, cu milioane de strămutați și circa 13 milioane de oameni dependenți de ajutoare alimentare, conflict în care Abiy a luptat de partea foștilor inamici din Eritreea. Iar Aung San Suu Kyi, figura legendara a opoziției democratice din Myanmar, laureată a Nobelului din 1991, odată venita la putere, în 2015, a închis ochii la masacrele comise de armată împotriva minorității musulmane rohingya, pierzând sprijinul susținătorilor ei occidentali, pentru ca în 2021 să fie arestată și condamnată la închisoare pe viață de generali.
Războiul din Nagorno-Karabah
Singurul proces de pace în care președintele Donald Trump este creditat aproape unanim cu un rol major este cel dintre Armenia și Azerbaidjan, după războiul din Nagorno Karabah, din 2020, și scurta sa reluare, în 2023, când militarii azeri au reușit să obțină controlul asupra întregii provincii Nagorno-Karabah. În această vară, pe 8 august, președintele Trump a anunțat că între cele două state s-a ajuns la un acord de pace și la un acord pentru crearea așa-numitei ”Rute Trump pentru pace și prosperitate” – o altă denumire pentru disputatul coridor Zangezur, care face legătura între enclava azera Nahicevan, de pe teritoriul armean, și Azerbaidjan. Acordul de pace a fost facilitat însă mai puțin de diplomația lui Donald Trump și mai mai mult de slăbirea poziției ruse în Caucazul de Sud și de neintervenția rusă de partea Armeniei – aliat în Organizația Tratatului de Securitate Colectivă – invocând faptul că trupele azere au atacat republica nerecunoscută Nagorno-Karabah, nu Armenia.
Războiul dintre Thailanda și Cambodgia
Tensiunile de-a lungul frontierei de 800 de kilometri dintre Thailanda și Cambodgia durează de mai bine de un secol. Pe 24 iulie, au izbucnit din nou violențe, soldate cu 35 de morți și sute de mii de persoane strămutate, în doar patru zile. Malaezia a găzduit negocierile de pace, dar Trump a amenințat că va renunța la reducerea ale tarifelor americane la importurile thailandeze și cambodgiene, dacă armistițiul nu va fi menținut. Cele două state au ajuns la un acord de pace în câteva zile, iar președintele SUA a participat la semnarea documentului, în Malaezia, în timpul turneului sau în Asia din luna octombrie.
Războiul dintre Rwanda și Republica Democrată Congo
Din nou, este vorba despre reizbucnirea unor tensiuni, de data aceasta între armată și rebeli congolezi susținuți de guvernul Rwandei. După câteva luni de lupte, miniștrii de Externe din cele două țări au semnat, la Casa Albă, un acord prin care se angajează să respecte acordul de pace semnat în 2024. Rebelii din RD Congo nu au fost implicați în negocieri, motiv pentru care pacea poate fi efemeră.
Războiul dintre Israel și Iran
Așa-zisul „război de 12 zile” s-a încheiat în iunie, când Trump a anunțat un armistițiu, aparent luând prin surprindere guvernul israelian. Presiunea diplomatică exercitată de Trump a contribuit la menținerea armistițiului. Pe de altă parte, Trump a susținut atacurile aeriene israeliene, renunțând la propriile eforturi diplomatice pentru un nou acord nuclear cu Iranul, iar SUA s-au alăturat războiului bombardând siturile nucleare iraniene. Armistițiul anunțat de Trump a părut o declarație unilaterală a victoriei din partea unuia dintre combatanți decât o mediere care să fi pus capăt luptelor.
Războiul dintre Israel și Hamas
Alături de războiul dintre Rusia și Ucraina, este conflictul care a polarizat cel mai mult lumea în ultimii ani. Donald Trump a susținut deseori că aceste două războaie nu ar fi început, dacă el ar fi fost președinte. La începutul lunii octombrie, Trump a prezentat un plan în 20 de puncte care prevede un armistițiu imediat și eliberarea tuturor ostaticilor israelieni încă deținuți în Gaza. Pe 9 octombrie, Hamas a fost de acord cu prima fază a planului, iar câteva zile mai târziu, ultimul ostatic israelian în viață a fost eliberat de Hamas. O parte dintre cei aproape 2.000 de prizonieri palestinieni au fost, de asemenea, eliberați de Israel. Confruntările scurte care au urmat însă în Gaza ridică semne de întrebare în legătură cu planul de pace al președintelui Trump. Se limitează acesta la armistițiu și schimbul de prizonieri sau au fost negociate, așa cum lasă să se înțeleagă partea americană, și etapele următoare ale dezarmării Hamas, retragerii israeliene și reconstrucției Fâșiei Gaza?
Războiul dintre India și Pakistan
După câteva zile de bombardamente, in mai 2025, cele doi rivali istorici au ajuns la un acord de încetare a focului. Președintele Trump a susținut că a mediat acest acord. Guvernul indian a negat orice implicare americană în negocieri, pentru ca apoi să nesocotească regimul sancțiunilor secundare impus de SUA pentru achiziționarea de petrol din Rusia. În schimb, guvernul pakistanez l-a creditat pe Trump cu medierea încetării focului. Iar vizita comandantului armatei pakistaneze la Washington, în luna august, a marcat o apropiere neașteptată a Islamabadului de SUA. Chiar dacă implicarea lui Trump în medierea armistițiului este contestată, SUA a dat o lovitură Chinei prin apropierea de Pakistan, o țară pe care Beijingul este pe cale să o transforme într-un cap de pod în regiune.
Egipt și Etiopia
Prinse de peste un deceniu într-o dispută legată de Marele Baraj al Renașterii din Etiopia și debitul apelor Nilului (inaugurat în 2022), cele doua țări au început negocieri mediate de SUA, fără a ajunge însă la un acord. Donald Trump își arogă meritul de a menține pacea între cele două state.
