
De-abia apăruseră primele bubuituri în Ucraina, că în România s-a auzit și prima voce academică de condamnare – nu a războiului, nu a Rusiei, ci direct a lui Putin. Era vocea rectorului de la SNSPA, Remus Pricopie, același care este și președintele Academiei de Științe ale Securității Naționale. Această academie, distinctă de celebra academie de doctori în informații a SRI, este un monstru instituțional, înființat sub oblăduirea lui Traian Băsescu-Petrov, menit să dea ștaif intelectual unor personaje adânc ancorate în statul paralel. Academicienii în Securitate sunt răsplătiți, doar pentru că există, cu o indemnizație viageră pe care o bagă pe șest în buzunare de aproape zece ani.
În primele comunicate oficiale ale acelei zile de 24 februarie, de la Administrația Prezidențială și de la CSAT, era condamnată agresiunea Rusiei, într-un limbaj adecvat situației. Rectorul SNSPA, însă, cu virtuțile sale de președinte ale academiei de Securitate, pune luneta direct pe Putin. El trâmbița o „revoltă a maselor”, în lume și în Rusia, care să-l dea pe Putin de-a berbeleacul pe scările Kremlinului: „Condamnarea acțiunilor iresponsabile ale lui Putin trebuie să vină nu numai din partea politicienilor și a diplomaților, dar și din partea societății civile, a mediului academic, a oamenilor de cultură, a cetățenilor, respectiv a celor care prețuiesc conviețuirea pașnică, într-un climat democratic, a tuturor popoarelor… Cetățenii din Rusia trebuie să înțeleagă că acesta nu este războiul lor, ci al lui Putin, iar reacția lumii occidentale nu este împotriva lor, ci a unui președinte dictator care acționează iresponsabil, inclusiv împotriva compatrioților săi”, declara rectorul SNSPA și președintele academiei de Securitate.
Învățăturile lui Pricopie
Același personaj reapare în peisaj în 2 martie, cu o declarație ce pare a fi desprinsă din sentința nedată încă a tribunalului penal de la Haga. Proclamând că Putin este „un criminal de război foarte periculos, vinovat de crime împotriva umanității”, președintele academicienilor în Securitate cere Occidentului să aplice în cazul Rusiei metoda de lucru pe care a aplicat-o în Georgia, Ucraina și în multe alte țări – și anume activarea „coloanei a V-a”: „Occidentul trebuie să deschidă un canal de comunicare alternativ cu Moscova, unul care să-l excludă pe Putin. În Moscova sunt oameni cu care se poate discuta…Rușii care sunt în conducerea țării (zeci de mii, la nivel central, regional și local) și au simțul responsabilității trebuie să înțeleagă că fiecare bombă care explodează în Ucraina și fiecare viață pierdută îngroapă Rusia, nu Ucraina…Diplomații ruși, aflați peste tot în lume, inclusiv ambasadorul Rusiei la București, pot bloca acțiunile paranoice ale lui Putin. Fiecare cetățean, dar în primul rând cetățenii ruși, ar putea contribui la restabilirea păcii, pentru a opri dezastrul și pentru a salva Rusia”, susține rectorul SNSPA și președintele academiei de Securitate.
Remus Pricopie este primul și singurul rector de învățământ superior din România care s-a băgat unde nu-i fierbe oala lui de rector. Dacă își exprima opiniile în nume personal, era în regulă – aveam de-a face cu încă un cetățean angajat cu hotărâre în rezolvarea problemelor lumii. În cazul d-lui Pricopie, lucrurile stau altfel. Domnia sa nu condamnă războiul – ceea ce ar fi fost de salutat – ci doar una dintre părțile participante la război – ceea ce e problematic pentru statutul unui intelectual. Mai mult decât atât: pentru a-i anunța pe cei care-l susțin de falnica-i opinie, cetățeanul Pricopie se folosește de antetul instituției universitare pe care o conduce, ceea ce înseamnă o înregimentare a școlii. De la o comunitate universitară era de așteptat o abordare „comprenhesivă și exhaustivă” (sic!), cu instrumente științifice, a aspectelor istorice, economice, sociologice, etnice, polemologice (sic!) etc a cauzelor și perspectivelor acestui război. Or, prin reacțiile rectorului pe care-l are de 12 ani, școala SNSPA s-a transformat într-un mic tribunal de la Haga. Unul micuț de tot, e-adevărat, dar care dă verdicte în loc să furnizeze analize.
SNSPA ar trebui să producă știință, nu propagandă. Dar câțiva profesori de acolo, mereu aceiași, se transformă brusc în veritabili agenți de influență mai ales în perioadele electorale sau, ca în cazul de față, în momente în care cuvântul statului paralel trebuie să se facă auzit sub o glazură „academică”. Pe persoană fizică, respectivii sunt liberi să facă orice prestație doresc, la orice televiziune la care sunt repartizați prin contract. Dar când și rectorul lor înregimentează întreaga instituție universitară sub tot felul de drapele care n-au nimic de-a face cu obiectivitatea științifică, lucrurile devin mai complicate.Și pentru ei, și pentru cei cărora li se adresează.
Cum își iubește Zelenski țara
O altă opinie despre războiul din Ucraina care provine din mediul academic – de data aceasta pur militar, nu securistic – aparține conf. dr. Alba Iulia Catrinel Popescu, cadru didactic la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” și la Colegiul Național de Apărare București, profesor invitat la Universitatea București și Universitatea de Afaceri și Întreprinderi din Ostrowiec Swietokrzyski – Polonia.
Într-o însemnare personală pe social media, fără să angajeze în vreun fel instituțiile universitare la care colaborează, dna conferențiar dă o replică acuzelor grave pe care președintele Zelenski le-a adus NATO după ce liderii alianței i-au transmis că refuză să trimită avioane care să curețe spațiul aerian ucrainian de avioanele rusești. „Toți oamenii care vor muri de azi înainte vor muri și din cauza voastră, a slăbiciunii voastre, din cauza dezbinării voastre”, i-a acuzat președintele ucrainean pe liderii NATO. Aceștia ar fi inventat „narativul potrivit căruia o zonă de interdicție aeriană deasupra Ucrainei ar provoca o agresiune directă a Rusiei împotriva NATO”, explicație care nu este decât „autohipnoza celor care sunt slabi, nesiguri, în ciuda faptului că posedă arme mult mai puternice decât avem noi„, consideră Zelenski.
Pentru această înfruntare obraznică adusă alianței politico-militare formată din 30 de state, președintele ucrainean n-a fost pus la punct de nimeni. O face, cu decență, dar cu argumente irefutabile, un cadru didactic universitar, cu o experiență consistentă în situațiile de conflict din Africa unde, medic fiind, a activat mai mulți ani. Conf.dr. Catrinel Popescu arată că NATO nu are nicio obligație față de Ucraina, iar responsabilitatea primordială a unui lider național este să evite cu orice mijloace pierderile de vieți și vărsările de sânge din rândul cetățenilor propriei țări. În acest scop, Zelenski avea la îndemână două soluții simple pe care nu le-a adoptat: revenirea la Constituția de dinainte de 2014, care statua neutralitatea militară a Ucrainei și încetarea bombardamentelor comandate de guvernele de după 2014 împotriva zonelor din Donbas, locuite de o populație majoritar rusă. Cu aceste două decizii, care nu șifonaul obrazul Ucrainei, criza înceta și războiul n-ar fi avut loc. Iată analiza conf. dr. Catrinel Popescu:
„Cu toată compasiunea pentru populația amărâtă a Ucrainei, cred că domnul Zelenski nu are nici un drept să critice NATO. NATO nu are nici un fel de angajament față de Ucraina. Iar popoarele acestor state nu vor să intre în război nuclear cu Rusia pentru Ucraina! Punct!
În altă ordine de idei, consider că acest domn a favorizat Rusia prin următoarele fapte:
1. Orice lider care își iubește țara, înțelege legitățile geopolitice și, mai ales, înțelege contextul militar și nu își expune populația unor suferințe inutile. Pentru că tot ce se întâmplă acum reprezintă o suferință inutilă! Ucraina nu aparține niciunei alianțe militare și nu are o armată capabilă să îi țină piept lui Putin. Cu toți mercenarii aduși din toată lumea! Prin urmare, orice lider lucid ar fi făcut ceea ce ambasadorul Ucrainei la Londra a încercat să facă, dar a fost redus la tăcere de acest domn Zelenski: adică își declara imediat neutralitatea, oprea atacurile asupra separatiștilor din Donețk și încheia criza. Zelenski nu a facut-o.
2. A tergiversat negocierile de pace, pe motiv de eroism personal, aflându-se într-o campanie personală de imagine cum nu am mai văzut! Tergiversarea negocierilor a însemnat tergiversarea unui acord de armistițiu. Pentru că, un lider lucid, care își iubeste poporul, caută să oprească ofensiva! Refuzul dialogului din primele zile a permis Rusiei să își atingă obiectivele strategice! Uitați-vă pe hartă și urmăriți cât au avansat rușii și unde!
3. A cerut Turciei închiderea strâmtorilor. Dar închiderea strâmtorilor servește Rusiei! Rusie care, la momentul cererii acestui „erou”, avea deja concentrate semnificative forțe navale sosite din Mediterana și Baltica, la care s-a adăugat flotila din Marea Caspică!
4. Știa cu siguranță ce înseamnă, din punct de vedere strategic, Insula Șerpilor! Știa că va fi atacată! Este un punct strategic în „buza” bazei NATO de la M. K. De ce nu a discutat cu România o formulă de condominium prin care insula ar fi trecut sub protecție NATO? Cui a servit lăsarea de izbeliște a unui obiectiv de importanța strategică a Insulei Șerpilor? Rusiei. Rusiei i-a servit! În tot acest timp, în care rușii s-au făcut că atacă, dar nu atacă, dar totuși atacă Kievul, lovitura principală s-a dat în sud! În prezent, Rusia a stabilit coridorul Crimeea – Donețk, a ocupat Khersonul, urcă pe aliniamentul Niprului și a început ofensiva spre Nistru.
Ticăloșia Kosovo a deschis cutia pandorei
Vă întreb, ce urmăreste domnul Zelenski, de nu cere Rusiei un acord urgent de armistițiu cu specificări clare în privința Crimeii și a celor doua teritorii separatiste? Adică nu îl bagă în corzi pe Putin? Pentru că o astfel de cerere este echivalentă cu o cedare din partea Ucrainei – și un refuz din partea rusului nu mai poate fi justificat de nimic. Ce urmăreste, de fapt, acest domn Zelenski? Să atragă în vâltoare și Moldova? Adică România? Adică NATO?
Și, înca ceva. De ce a eliberat pușcăriașii și i-a înarmat? Unde se află și ce fac puscăriașii ăia? Unde se află armele alea? Prin niște state UE care trebuie destabilizate „de ruși”, cumva?
Și unde este șeful armatei ucrainene? Eu știu că în vreme de război, cel puțin în primele ore ale războiului, președintele stă alături de șeful armatei! Umăr lânga umăr! Dacă tot supune populația unui astfel de coșmar, dacă tot a dat drumul pușcăriașilor și i-a înarmat, astfel încât infracționalitatea să crească exponențial, măcar să stea alături de militari! Unde sunt militarii din jurul său? Vă las să ghiciți singuri răspunsul.
Și, în final, câteva cuvinte despre separatiști și despre tragediile umane.
Nu există separatiști buni și separatiști răi! Există separatiști și atât! Adică violatori ai dreptului internațional. Nu există separatism acceptabil! Kosovo a fost ticăloșia care a deschis cutia pandorei! A fost urmat de Transnistria, Găgăuzia, Adjaria, Osetia de Sud, Luhansk, Donetsk! Făcături de state, menite să rupă echilibrul geopolitic și să ruineze națiuni!
Nu există agresor bun și agresor rău! Orice invazie a unui stat suveran, pe motiv că nu știu ce laboratoare sau nu știu ce discriminări sau nu stiu ce libertăți, este agresiune! Și orice agresiune produce suferința civililor, indiferent de etnie, rasă, confesiune. La fel suferă sirianul, yemenitul, sârbul, irakianul, libianul, georgianul, românul din Moldova, azerul. Exact la fel ca ucraineanul! Nu poți fi cu unii mumă si cu alții ciumă! Sau, cu alte cuvinte, dubla măsură!
Sigur, glorie Ucrainei. Dar de ce nu și glorie Serbiei?”
Conf. dr. Alba Iulia Catrinel Popescu este, de asemenea, membră a Comitetului Român de Istorie și Filosofie a Științei și Tehnologiei Academiei Române, membră a Asociației Române de Geopolitică „Ion Conea” și membră a consiliului consultativ internațional al Institutului de Cercetare pentru Studii Europene și Americane, Grecia. În 2016, a susținut un doctorat cu studiu de caz al conflictelor din Africa, bazat pe experiența nemijlocită a anilor petrecuți pe acest continent. Prezență discretă într-o lume care abundă de tot felul de părelologi și analiști militari de ocazie, doamna botezată cu numele capitalei Marii Uniri este o semnătură credibilă și respectabilă.
Despre Alba Iulia:
Printre cele mai vechi biserici din România din preajma anului 1000 este considerată biserica ortodoxă bizantină de la Alba Iulia fondată în 950 de Geula (Iula sau Gyula, lider peceneg, ungur sau localnic) în care a slujit Ierotei, primul episcop al Transilvaniei. Documentele istorice bizantine arată că Ierotei a fost primul episcop al Turkiei; dar conform Institutului de istorie al Academiei Ungariei, Turkia din documentele bizantine era chiar Transilvania, definită de râurile Criș, Mureș, Timiș, iar în vest de Tisa. Episcopia Transilvaniei a fost creată de Geula/Iula pentru mulțimea de credincioși români și slavi.
Ruinele Bisericii Episcopale Sf. Ierotei, descoperite în anul 2011, au fost declarate monument istoric.
„Importanța acestui locaș rezidă datorită confirmării existenței creștinismului pe aceste plaiuri înainte de anul 1000, dar și a dovedirii continuității neamului românesc în teritoriul intracarpatic”, se menţionează pe site-ul oficial al Arhiepiscopiei Alba Iulia. Lăcașul de cult datează din jurul anului 950 și a fost descoperit în urmă cu nouă ani, odată cu restaurarea cetăţii medievale din Alba Iulia. Dimensiunile bisericii sunt 20,7 m pe axa est-vest, respectiv 12 m pe axa nord-sud, grosimea medie a zidurilor fiind de 1,2 m. Nava bisericii este un pătrat cu latura de 12 metri, iar în zona centrală se află fundaţiile a patru stâlpi care susţineau o cupolă.
Biserica a avut o „viaţă“ de maxim 100 de ani, fiind demolată în jurul anului 1050.
Despre populatia istorica a orasului Alba Iulia:
In 1850 Alba Iulia had 5,408 inhabitants, 2,530 of them being Romanians (46.78%), 1,009 Hungarians (18.67%), 748 Germans (13.83%) and 1,121 (20.73%) others.
According to the 2011 census, there was a total population of 63,536 people living in this town. Of these, 95.3% were ethnic Romanians, 3.2% Romani, 1.9% Hungarians and 0.2% Germans.
Despre Alba Iulia:
Înainte de cucerirea romană, în apropierea actualului oraș exista localitatea dacică Apoulon, important centru fortificat menționat pe hărțile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, orașul s-a numit Apulum, iar fortificația dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaților Legiunii a XIII-a Gemina staționate aici. În Evul Mediu orașul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (după Iula, un conducător local din secolul al X-lea), centru al administrației Regatul Ungariei din Transilvania. În documentele medievale redactate în limba slavonă orașul apare sub numele Bălgrad (Cetatea Albă).
Orașul a fost între anii 1541 și 1711 reședința principilor Transilvaniei și astfel capitala politică a Principatului Transilvaniei. Între 1595–1596, sub Sigismund Báthory, respectiv între 1600–1601, sub Mihai Viteazul, a fost reședința conducătorului politic al Moldovei, Transilvaniei și Țării Românești, aflate în uniune personală. La 1 decembrie 1918 a fost locul de desfășurare a Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, care a legitimat popular unirea Transilvaniei și a Banatului cu Regatul României. În anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor României Mari, Ferdinand I și Maria, moment care a consfințit importanța simbolică a orașului, datorită rolului său de capitală istorică.
Lista oraselor si castrelor romane din Dacia (anii 106 AD – 275 AD):
Acidava, Ad Mutrium, Ad Pannonios, Agnaviae, Aizis, Altenum, Angustia, Apulum, Arcidava, Arcobara, Arutela, Auraria Daciae, Bacaucis, Berzovia, Buridava, Caput Bubali, Caput Stenarum, Castra Traiana, Castra Nova, Certinae, Cumidava, Dierna, DROBETA, Jidava, Largiana, Micia, Naissus, NAPOCA, Optatiana, Partiscum, Pelendava, Pons Aluti, Pons Vetus, Porolissum, Potaissa, Praetoria Augusta, Praetorium (Copăceni), Praetorium (Mehadia), Resculum, Romula, Rupes, Rusidava, Samum, Sucidava, Tibiscum, Ulpia Traiana Sarmizegetusa …
DROBETA: Drobeta was a Dacian town. The Roman castrum built by Emperor Trajan at the site preserved the Dacian name was the most important town of Dacia Inferior. Springing up in the vicinity of a stone camp housing 500 soldiers and established by Trajan to guard the northern approaches to Trajan’s Bridge, the town was elevated by the emperor Hadrian to a municipium, holding the same rights as an Italian town. During the middle 190s, Septimius Severus transformed the town into a full-fledged colonia.
NAPOCA: After the AD 106 Roman conquest of the area, the place was known as Municipium Aelium Hadrianum Napoca. Possible etymologies for Napoca or Napuca include the names of some Dacian tribes such as the Naparis or Napaei. The town was the possible location of the military high command in Dacia Porolissensis. It was made a municipium by Hadrian, and Commodus transformed it into a colonia.
IAR …
Ceașka de cafea … a aparut la noi … pe la anii 1500 … si nu pe la 1969 (!) :
Logofătul Ioan Tăutu (?- 1511) este considerat a fi fost primul băutor de cafea din Moldova.