Până la 31 octombrie, la Espace des Lices din Saint-Tropez, este deschisă o expoziţie consacrată starului mondial Brigitte Bardot. Muza celor mai importanţi artişti a fost imortalizată de mari fotografi, a fost pictată, sculptată, a inspirat creatorii de modă. Senzuală, provocatoare, Brigitte Bardot a devenit simbolul feminităţii anilor ’50-’70.
Într-un spaţiu de 800 de metri pătraţi, grupate cronologic, în trei secţiuni, fotografiile, operele de artă, secvenţele de film, imaginile evocând un cântec îndrăgit sau o emisiune de televiziune refac viaţa tumultuoasă a actriţei. Li se adaugă obiecte şi clişee personale, puse la dispoziţie de starul omagiat astfel, imagini de arhivă, interviuri rare, care prilejuiesc o incursiune nu numai în viaţa ei, dar şi în cinematograful glamour al deceniilor al şaselea şi al şaptelea ale secolului XX.
Mitul Brigitte Bardot a bulversat convenienţele, lumea cinematografică şi oraşul Saint-Tropez. Dragostea pentru această localitate a început în copilărie. Când a turnat filmul „La Femme et le Pantin”, în 1958, actriţa a cumpărat vila Madrague, pe drumul către Canebiers, şi a transformat acest sat obscur într-un loc de legendă prin prezenţa ei şi prin nopţile nebune ale sărbătorilor pe care le oferea.
Declarată cea mai frumoasă femeie din lume, după dispariţia lui Marilyn Monroe, Brigitte Bardot a incarnat şi ideea de libertate a femeii. Expoziţia prilejuieşte vizitatorilor descoperirea contradicţiilor şi momentelor rebele din viaţa actriţei ce stârnea pasiuni mistuitoare, dar şi intensitatea şi frumuseţea acelor „ani de inconştienţă” pe care ea i-a reprezentat.
„Călătoria” publicului este însoţită de vocea actriţei – cântece, extrase din documente sonore -, fiecare moment-cheie din viaţa ei evocând un film, o apariţie publică. Scrisori inedite, fragmente de text mărturisesc admiraţia pe care i-o purtau Jean Cocteau, Roger Vadim, cel care a lansat-o şi i-a devenit soţ, Marguerite Duras, Dirk Bogarde, Françoise Sagan, Serge Gainsbourg sau Louis Malle. Au fotografiat-o maeştri ai acestei arte, ca Sam Lévin, Robert Doisneau, Ghislain, Dussart… Au pictat-o Andy Warhol, Aslan, Arman, Leonor Fini, Kees van Dongen, Carzou, Vincent Roux. Au îmbrăcat-o Paco Rabanne sau Esterel…
48 de filme, numeroase show-uri muzicale, 80 de cântece înregistrate. A debutat în 1952, în comedia „Le Trou Normand”, dar recunoaşterea internaţională i-a adus-o filmul „Şi Dumnezeu a creat femeia”, regizat de soţul ei, Roger Vadim, în 1956. Au urmat „Babette pleacă la război”, „Vie privée”, realizat de Louis Malle, un film cu destule elemente autobiografice, „Contempt” de Jean-Luc Godard. A jucat alături de actori celebri, ca Alain Delon, Jean Gabin, Sean Connery, Jean Marais, Lino Ventura, Annie Girardot, Claudia Cardinale, Jeanne Moreau, Jane Birkin. Succesul ei fulminant în întreaga lume a generat chiar o butadă. S-a spus că actriţa a făcut mai mult pentru comerţul exterior al ţării decât întreaga industrie franceză de automobile.
„Am preferat întodeauna mitologia, şi nu istoria. Istoria este făcută din adevăruri care devin minciuni, care devin adevăruri. Unul dintre semnele epocii noastre este crearea de mituri imediate în toate domeniile. Presa îşi face o datorie din a inventa fabuloase vieţi imaginare ale unor persoane reale… Brigitte Bardot ne oferă un perfect exemplu al acestui straniu melanj. Destinul a aşezat-o probabil exact în locul în care visul şi realitatea se confundă. Frumuseţea, talentul ei sunt incontestabile, dar are ceva secret care atrage idolatrii unui timp lipsit de zei”, scria Jean Cocteau.
În 1973, „B.B.” a renunţat la cinema. S-a consacrat grijii pentru animale, creând şi o fundaţie care-i poartă numele. Idolul a cunoscut şi criticile aduse pentru afirmaţii intolerante de natură etnică, religioasă sau sexuală.
Ea a rămas însă, pentru cei care au văzut-o în acei ani în filme, „fantasma inaccesibilă a tuturor bărbaţilor căsătoriţi”, cum declara Roger Vadim. Expoziţia încearcă să redea contextual unei epoci care şi-a ales-o emblemă.
