Ringul de luptă între agenții SUA și ai Germaniei

Dacă în această competiție va câștiga Berlinul, atunci Germania își va întări controlul asupra UE; dacă va câștiga America, atunci proiectul UE va fi slăbit

Ringul de luptă între agenții SUA și ai Germaniei

Dacă în această competiție va câștiga Berlinul, atunci Germania își va întări controlul asupra UE; dacă va câștiga America, atunci proiectul UE va fi slăbit

”Vom face tot ce putem pentru a ne asigura că gazoductul (Nord Stream 2) nu va amenința Europa. Vrem ca Europa să aibă resurse energetice sigure și stabile, care să nu poată fi oprite atunci când Rusia dorește asta”, a spus secretarul american de Stat Mike Pompeo, într-o audiere în fața Senatului, pe 30 iulie.

Cu câteva zile înainte, Camera Reprezentanților, dominată de opoziția democrată, a propus noi sancțiuni împotriva companiilor europene care participă la proiectul gazoductului ruso-german Nord Stream 2. Departamentul de Stat și Departamentul Trezoreriei ”au arătat foarte limpede în discuțiile cu companiile care au echipamentele necesare construcției că se expun la riscuri dacă lucrează la finalizarea gazoductului”, a mai arătat Pompeo.

Lucrările la gazoductul Nord Stream 2 sunt finalizate în proporție de 90%. Statele Unite au sperat că Danemarca se va opune trecerii gazoductului prin apele sale teritoriale, în Marea Baltică, insa guvernul de la Copenhaga a semnalat că va da lumină verde proiectului ruso-german. Navele ruse se apropie de montarea ultimelor segmente submarine ale gazoductului, însă au nevoie de sprijin din partea unor companii străine – asiguratori, porturi. Aceste companii sunt acum presate de SUA să nu ofere servicii companiei Nord Stream AG.

Nord Stream 2, gazoductul care ar transporta gaze din Rusia spre Germania, ocolind Ucraina, Polonia, Slovacia, Cehia, Belarus (statele tranzitate acum de conductele existente), a ajuns în mijlocul luptei pentru influență geopolitică în Europa.

Nu a fost așa de la început. Istoria Nord Stream începe in 1997, anul în care Rusia lui Boris Elțîn și Germania lui Helmut Kohl au lansat proiectul primului gazoduct Nord Stream. Odată cu venirea la puterea lui Vladimir Putin și-a făcut simțită prezența opoziția americană la acest proiect, care reducea dramatic din puterea guvernelor din țările de tranzit est-europene, eliminate din noua ecuație energetică ruso-germană. Nord Stream 1 a fost inaugurat în 2011. Toată opoziția americană si est-europeană s-a îndreptat spre faza a doua a proiectului (care ar dubla capacitatea de 55 de miliarde de metri cubi de gaz anual a gazoductului existent).

Pentru Germania, Nord Stream 2 nu este subiect de negociere nici măcar cu SUA. Prima fază a gazoductului a început să fie construită în timpul guvernării Gerhard Schroeder, care apoi a primit un loc în consiliul de administrație al Gazprom și apoi în conducerea Nord Stream AG (companie în care Gazprom deține 51% din acțiuni, urmată de Wintershall, Gasunie, Engie). În Nord Stream 2 au investit Gazprom, dar și Engie, OMV, Shell, Uniper, Wintershall. Pactul pentru ultima mare coaliție de guvernare dintre social-democrații și creștin-democrații germani nu menționează nici măcar o dată gazoductul Nord Stream 2. Este limpede că ambele mari partide urmăresc finalizarea lui cât mai rapidă. Ba chiar fostul vicecancelar social-democrat Sigmar Gabriel a amenințat cu contrasancțiuni din partea Germaniei, dacă SUA vor încerca să împiedice companiile vest-europene să finalizeze proiectul.

Vestul, scindat de un gazoduct

Acum, Nord Stream 2 revine în centrul atenției ca urmare a declarațiilor ferme ale secretarului de Stat Pompeo, mai ales pe fondul retragerii unei părți din trupele americane din Germania. Nord Stream 2 reușește să ne ofere o imagine simplificată a realităților geopolitice din Europa. De o parte sunt vechile state membre UE, de cealaltă parte sunt statele estice din UE. Vestul este scindat între Washington, pe de o parte, și Paris și Berlin, pe de altă parte. Vestul Europei pare sa încline către Rusia mai mult decât țările din Estul Europei, care gravitează mai mult în jurul SUA. În acest context, SUA ar pierde o parte din influența în Europa exercitată pe palier energetic, câtă vreme conductele Yamal (care trece prin Polonia) și Frăția (care tranzitează Ucraina și apoi Slovacia, Cehia, până în Germania) și-ar pierde din greutatea strategică.

O analiză publicata recent de Gefira pune două întrebări legate de situația actuală din relația Germania-SUA? SUA vor să apere Europa, în special Germania, împotriva voinței sale? Sau liderii germani nu văd că conductele Nord Stream reprezintă un pericol?

Răspunsul este complicat. Se poate ca liderii germani să prefere dependența de Rusia în locul dependenței de SUA. Se poate să existe motive pentru care Germania nu mai consideră că gazele din Marea Nordului, din Orinetul Mijlociu sau cele lichefiate transportate peste Ocean din SUA sunt o opțiune viabilă. Se mai poate ca elitele germane să fie interesate mai mult de profitul lor decât de binele țării.

Investitorii germani ar putea vedea în cele doua conducte Nord Stream o sursă stabilă de profit pentru mediul corporatist. Din acest motiv, ele pot recurge la un joc dublu: pe de o parte, încurajează Rusia să construiască gazoductul, iar, pe de alta parte, varsă lacrimi de crocodil că este amenințată securitatea energetică a UE și încurajeaza adoptarea unor directive UE care să oblige la înființarea unor companii de transport al gazelor pe care, apoi, aceleași companii germane să le controleze în dauna Gazprom, obținând profituri și mai mari.

Țările est-europene încearcă să împiedice proiectul Nord Stream 2 și beneficiază de susținerea Statelor Unite. Aceste țări sunt foarte sensibile la ideea dependenței de Rusia și în același timp, pierd și o parte din banii încasați pentru tranzitul gazelor pe vechile rute. Acest ultim aspect este însă benefic pentru țările vest-europene, care pot beneficia de gaze naturale mai ieftine, atât de importante pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon și pentru ajungerea la neutralitate din acest punct de vedere pînă în 2050.

Noile state membre UE par să fie lăsate la o parte în această ecuație tocmai de țările vest-europene care, pe de alta parte, impun o agendă climatică foarte costisitoare întregii Europe. în acest context, singurul sprijin pare să vină de la Washington. ”Germania pare să fi gândit proiectul Nord Stream pe bazele vechiului proiect Mitteleuropa – un hinterland de state dependente economic de Germania în Europa Centrală”, scrie Gefira.

”În acest moment, Germania, mai degrabă decât Rusia, controlează destinul vecinilor săi de la răsărit și de la sud, dar și al țărilor mai îndepărtate. Agenții de influență ai Germaniei care operează în Europa de Est vor face tot ce pot pentru a aduce la putere politicieni care să promoveze interesele germane la Varșovia, Praga, Bratislava, Budapesta, București, Kiev. Agenții de influență americani fac același lucru. Daca în această competiție va câștiga Berlinul, atunci Germania își va întări controlul asupra UE; dacă va câștiga America, atunci proiectul UE va fi slăbit”, încheie Gefira.

De aici și dificultățile uriașe ale analiștilor mai mult sau mai puțin independenți din țările est-europene de prezenta  coerent imaginea unui front occidental unit împotriva amenințării ruse sau dedicat proiectului european. De aici și eșecuri în proiecte costisitoare economic și politic promovate de aceste țări. Guvernul de coaliție între pro-europeni și socialiștii pro-ruși de la Chișinău creat în urmă cu un an (defunct in noiembrie 2019 și urmat de o guvernare pro-rusă), spre suprinderea președinției României (care-și asumă constant primatul în politica externă a fost un eșec pus nu o dată pe seama opoziției față de proiectele energetice germane și pe seama mașinațiunilor germane în culise.

Distribuie articolul pe:

31 comentarii

  1. -Vedem si simtim de cel putin 10 ani hegemonia ghermaniei in Romania dar mai sunt unii cu mari pretentii de comentatori care se tot prefac la infinit ca nu observa asta si folosesc ochelari de cal. Cu guvernerul la putere si cu opozitia care ii su…. era mai mult decat evident de la inceputurile „pandemiei” ce a scapat pe gura chiar dl Chireac, acum patru luni, ca trebuie sa avem rabdare pana cand economia germana se va redresa(adica va repune pe tapet austeritatten und immigrationen) dupa sau in covid si apoi scl state de la periferia estica vor ceda mai usor marelui capital gherman ce le-a mai ramas, in principal resurse energetice si … HORECA iar pt. „somerii tehnici” guvernerul va da solutia din 2009 – taieri de pensii si salarii, de indemnizatii de somaj, insotitori la cei cu dizabilitati, spitalele au inceput deja sa le inchida, urmeaza scolile, liceele, universitatile care nu tin de ghermania. Profesorul Scurtu a inteles acum doi ani dar era cam tarziu…in Ardeal se fredoneaza de mult lili Marlen si la Solverino ghe vale…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.