Doamnă avocat, aţi decis să-i ajutaţi pe sătenii din Nadăş, gratuit, alături de avocatul din Arad care-i reprezintă în instanţă, şi aţi studiat dosarul filă cu filă… Care a fost contextul care a dus la o asemenea aberaţie juridică, un sat furat cu totul?
Totul a pornit de la o plângere făcută împotriva hotărârii Comisiei Judeţene de către familia Colţeu. Comisia Judeţeană a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe considerentul că familia Colţeu nu a făcut dovada că ar avea calitate să solicite această reconstituire. În opinia mea, poziţia Comisiei a fost corectă. Dar, având în vedere faptul că procedura permite să se atace această hotărâre a Comisiei Judeţene, s-a atacat hotărârea Comisiei, iar doamna judecătoare de la Ineu a admis această plângere. Însă plângerea a fost admisă cu toate că era clar că reconstituirea nu se putea face, fiind vorba de o persoană juridică, şi nu de o persoană fizică, în dosar nu s-a efectuat o expertiză absolut necesară pentru delimitarea suprafaţei și a vecinătăţilor. Nici o reconstituire nu se poate face fără o delimitare a suprafeţei. Ca să ştiu la nord ce suprafaţă am, la sud cu cine mă învecinez, şi-aşa mai departe… Deci lucrurile acestea nu s-au făcut în dosarul de fond, instanța prin rolul activ din oficiu trebuia să dispună efectuarea expertizei. Nu există aşa ceva nicăieri în lume. În momentul în care faci o grăniţuire, o revendicare, indiferent de ce natură este, se face obligatoriu o expertiză. Or, în acest dosar nu există nici expertiză, nu face dovada familia Colţeu nici de persoană îndreptăţită să recupereze de la o persoană juridică, pentru că terenurile au aparţinut unei persoane juridice, Societatea Forestieră Nadăş, care era o societate anonimă pe acţiuni, deci în contextul acesta s-a obţinut o hotărâre judecătorească.
Această hotătâre judecătorească a fost atacată cu recurs de către Comisia Judeţeană şi Direcţia Silvică. Recursul a fost admis exact pe considerentele pe care le-am observat şi eu citind numai hotărârea instanţei de Fond, în sensul că familia Colţeu nu se integra în categoria persoanelor îndreptăţite a solicita reconstituirea. Instanţa de Recurs, formată din trei judecători, a apreciat că nu familia Colțeu nu are calitatea să solicite această reconstituire a unui drept de proprietate pe care nu îl dețineau. Lucru perfect legal şi corect. Şi decizia Instanţei de Recurs, care este irevocabilă, a fost atacată cu o contestaţie în anulare, o procedură specială, extraordinară, de retractare a unei hotărâri judecătoreşti, procedură strictă şi foarte riguroasă. Procedural se poate admite o contestaţie în anulare în situaţia în care hotărârea s-a dat pe o greşeală materială sau nu s-a analizat un motiv de casare. Ce înseamnă o greşeală materială? De exemplu mi s-a respins recursul ca fiind tardiv, dar eu dovedesc că am depus recursul în termen. Aceasta este o eroare materială. Deci nu este o eroare de judecată. Şi de fapt prin contestaţia în anulare s-a solicitat rejudecarea cauzei, ceea ce e inadmisibil pe această procedură. Dovada e că din completul de trei judecători, doi judecători au apreciat că se impune admiterea contestaţiei pe motiv de eroare materială iar un domn judecator din complet a făcut opinie separată şi a arătat clar că modalitatea de abordare a contestaţiei în anulare nu se încadrează în articolul de lege ce reglementează contestaţia în anulare pentru că de fapt prin modalitatea de abordare se solicită rejudecarea cauzei. În această conjunctură, soluţia dată de Judecătoria Ineu a rămas irevocabilă. Cam acesta este contextul în care familia Colţeu a obţinut acest teren.
Acum, mai pe româneşte, cu ce avem de-a face? Un fals la notar, nişte moştenitori care nu sunt, unul sau mai mulţi judecători care judecă după propriile legi?
În primul rând, această hotărâre judecătorească nu produce efecte faţă de săteni, pentru că sătenii nu au fost părţi în acest litigiu. Analizând actele şi privind chiar calitatea de moştenitor a autoarei familiei Colţeu, s-a descoperit că de fapt vechea proprietară, familia Grosz, nu a lăsat niciodată un testament pentru presupusa autoare a familiei Colţeu. Mai mult, notarul, în momentul când a eliberat certificatul de calitate de moştenitor, a avut la bază nişte declaraţii ale unor persoane care au spus că au cunoscut-o pe fosta proprietară. Or, aceste persoane, conform CNP-ului, nu puteau să o cunoască, pentru că aveau nişte vârste mult prea fragede în perioada când respectiva deja părăsise ţara şi se stabilise în Israel.
Şi sătenii ce au făcut? Din relatările sătenilor rezultă că s-au confruntat cu următoarea problemă: în baza acestei hotărâri judecătoreşti obţinute la Judecătoria Ineu, familia Colţeu le spune că este proprietară peste tot satul. În momentul în care vor şi sătenii să îşi culeagă prunele din livada pe care o muncesc de zeci de ani, li se spune că nu au voie să facă acest lucru pentru că, teoretic, nu ei sunt proprietarii. Or, hotărârea judecătorească în baza căreia familia Colţeu a obţinut reconstituirea nu produce efecte asupra sătenilor. Asta s-ar întâmpla numai dacă s-ar judeca cu fiecare sătean în parte, pe fiecare gospodărie în parte.
Deci sătenii sunt proprietari de drept pe pământul lor, pe casele lor. Şi-atunci, un poliţist, familia Colţeu, un primar sau un executor care intră pe proprietatea oamenilor nu comit oare o ilegalitate?
Executorul nu poate să pună în executare decât un titlu care este în contradictoriu cu persoana împotriva căreia vine să facă executarea. De exemplu, dacă vecinul meu se judecă cu celălalt vecin şi vine executorul să mă execute pe mine, care nu m-am judecat cu vecinul, nu are cum să facă acest lucru. Deci prezenţa lui acolo este inoportună. Dacă acesta nu are o hotărâre judecătorească în contradictoriu cu un sătean, nu are cum să facă executarea de terenuri şi casa săteanului.
Atâta timp cât nu are o hotărâre judecătorească cu persoana fizică respectivă se face vinovat de infracţiunea de tulburare de posesie.
Pe scurt, sunt nişte infractori cei care intră pe terenurile sătenilor sau în curte.
Dacă intră fără hotărâre judecătorească în contradictoriu cu un sătean, da! Sătenii plătesc impozite şi taxe pe aceste terenuri.
Ce se întâmplă în momentul acesta, ce modalităţi de luptă au sătenii, care mai nou sunt făcuţi „porcari” de avocaţii Colţeilor?
Sătenii fie pot face o sesizare penală ca să se vadă realitatea tuturor documentelor în baza cărora acestei familii i s-a reconstituit acest drept de proprietate, ca în cazul în care se ajunge la concluzia că într-adevăr la baza acestei operaţiuni stă o infracţiune, să se retracteze, bineînţeles, şi hotărârea judecătorească prin care s-a obţinut reconstituirea. Din câte ştiu eu, s-a făcut de către săteni o sesizare penală la DNA. Să vedem ce curs va lua acea sesizare şi să sperăm că autorităţile vor elucida acest caz.
Dosarul va trece întâi în faza de cercetare penală, deci şi în contextul în care se constată că într-adevăr sunt întrunite elementele infracţionale, dosarul va fi înaintat la instanţă şi judecătorul va hotărî. În cazul în care probele sunt pertinente şi concludente şi judecătorul stabileşte că s-a săvârşit infracţiunea de uz de fals, de abuz, inclusiv din partea reprezentanţilor autorităţilor, sigur că totul se retractează. Nu mai rămâne nici hotărâre, nici nimic. Iar persoanele care într-un fel sau altul au făcut asemenea abuzuri vor răspunde şi pe latură materială, morală pentru prejudiciile care au fost cauzate sătenilor.
V-aţi mai confruntat vreodată cu aşa ceva? Ce ar reprezenta Nadăşul, ar fi un punct de plecare pentru toate cazurile de acest gen, un precedent?
Eu apreciez că aceste cazuri deja se cunosc, dar nu ştiu de ce nu se acţionează. În primul rând se cunoaşte această procedură de preluare a drepturilor litigioase. Întotdeauna în momentul în care se face o vânzare de drept litigios, mai ales pe terenuri care sunt foarte bine amplasate, sunt semne de întrebare. Avem şi în Bucureşti situaţii foarte multe de acest gen. Sunt cunoscute revendicări ale unor terenuri din parcul Herăstrău sau din alte parcuri, au fost situaţii când s-a revendicat tot Kiseleff-ul, cu ambasade cu tot, deci se practică sistemul acesta – cred că ar trebui chiar la nivel de CSM să se iniţieze o inspecţie judiciară privind asemenea retocedări.
Ce se judecă în data de 4 septembrie?
Se judecă recursul la cererea de revizuire care a fost formulată de Comisia Judeţeană şi de Direcţia Silvică, cerere care a fost promovată la solicitarea sătenilor, prin avocatul Lupu Stelian, pentru că domnul Lupu a obţinut nişte documente legate de regimul juridic real al acestor terenuri, în sensul că acest teren a aparţinut unei persoane juridice şi fiind societate pe acţiuni, fosta proprietară şi-a înstrăinat acţiunile, deci nu mai avea nici măcar calitate de acţionar în acea societate.
Chiar presupunând că ar exista vreun moştenitor al vreunui acţionar, pentru un procent din 4.000 de hectare – şi nu din peste 6.000 cu cât au fost „cadorisiţi” soţii Colţeu -, regula în acest caz este de preluare de acţiuni de la Fondul Proprietatea…
Spre exemplu, moştenitorii familiei Malaxa au obţinut doar despăgubiri, şi vă daţi seama că au avut fabricile din Bucureşti, terenuri, imobile… Dacă acest Grosz ar fi avut dreptul la Nadăş la o moştenire, dacă nu vindea, ar fi avut dreptul la un procent doar din ceea ce deţinea societatea la care a avut acţiuni.
Citiţi şi Reflecţii privind întâmpinarea depusă de familia Colţeu
