Aproape gata! Am pierdut meciul-meciurilor, cel cu Norvegia. 27-28. L-am aşteptat cu sufletul la gură. Nici nu ne păsa că ele sunt campioanele mondiale, europene şi olimpice. Aproape gata, şansele la medalii s-au redus simţitor. Mai avem două hopuri de trecut, la bârnă, cu Cătălina Ponor, şi la sărituri, cu Marian Drăgulescu.
Până şi tastele laptopului sunt triste. Supărate şi amărâte. Parcă nu vor să scrie. Doar semnele de întrebare şi exclamare sunt ceva mai vioaie, mai săltăreţe. Cam cum ar fi trebuit să fie handbalistele noastre. Dar n-au fost. Nora Mork şi Heidi Loke au făcut legea. Prima a înscris din toate poziţiile. Cea de-a doua, cel mai bun pivot din lume, dar şi o simulantă de excepţie, a obţinut cam toate loviturile de la 7 metri. Ale noastre au răspuns prin Cristina Neagu, 11 goluri, prin Geiger, 4 goluri, Chiper şi Chintoan, amândouă cu câte 3 goluri. Extrema stângă, ditamai căpitanul de echipă, Eliza Ardean-Elisei, aproape că n-a existat. A continuat prestaţia catastrofală din celelalte meciuri. Bineînţeles că a vrut, dar nu i-a ieşit. N-au jucat prost, dar handbalistele noastre au greşit pase şi contraatacuri, au luat două goluri cu poarta goală şi au irosit reuşitele miraculoase ale Paulei Ungureanu. În celălalt meci, Angola, cea care ne-a încurcat toate socotelile, dar de la care aşteptam să bată Spania, a cedat cu 22-26, dar s-a calificat şi va juca, în optimi, cu Rusia. Revenim la echipa noastră, la handbalul românesc care, la nivel de cluburi, va intra în focurile cupelor europene, iar înspre decembrie, fetele noastre vor juca în turneul final european. Să zicem că, la nivel de cluburi, lucurile se vor rezolva, dar la nivel de echipă naţională sunt câteva mari probleme. Actuala generaţie este pe cale să dea în primire. Cui?
Între timp, mahării sportului românesc se ciondănesc de mama focului. Alin Petrache, şeful COSR, zice că e gata să demisioneze. Nu neapărat pentru rezultatele de până acum, ci pentru nişte echipamente contrafăcute, dar plătite cu bani grei, ca şi cum ar fi fost originale. Să o facă, dar nu înainte de-a spune care au fost meritele care l-au făcut şef. Nu de alta, dar sunt prea multe neclarităţi, atât cu el, cât şi cu Burleanu, de la FRF. Cum de-au ajuns ei să conducă olimpismul şi fotbalul românesc?!
Am adus şi fotbalul în discuţie pentru că, de-acum încolo, ne întoarcem la campionatul nostru cel de toate zilele. De-acum încolo, după evoluţiile, sperăm cât mai strălucitoare, ale Cătălinei Ponor şi ale lui Marian Drăgulescu, delegaţia României e liberă să ia loc în tribunele Olimpiadei.
În ce ne priveşte, noi, cei de-acasă, din faţa televizoarelor, i-am văzut pe Usain Bolt şi Andy Murray. Aur pentru amândoi. Aur şi pentru sud-africanul Wayde van Niekerk, cu record mondial pe 400 m, un excelent 43,03:76! Aur şi pentru Catrein Ibarguen (Columbia), la triplu salt, sau de două ori aur pentru britanicul Max Whitlock, la sol şi la bârnă. Aur şi pentru maratonista Jemima Sungon din Kenya. Punct final pentru Michael Phelps, în vitrina căruia s-au adunat 28 de medalii, din care 23 de aur! Să mai vorbim despre ce-au făcut ieri ai noştri sau ale noastre, la haltere, la maraton?! Ne întristăm degeaba. Nici tastele computerului parcă nu mai vor să scrie.
