Scandal ca la ușa cortului în BOR

Schimb dur de replici între IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, și purtatorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu. Totul a pornit de la discuțiile apărute în spațiul public referitoare la posibilitatea sărbătorii Paștelui de către catolici și ortodocși la aceeași dată.

IPS Teodosie a afirmat că îi compătimeşte pe catolici pentru că nu au Lumină Sfântă, iar replica a venit de la Vasile Bănescu care a transmis că:

„Invocarea minunii aprinderii Sfintei Lumini ca argument pentru menținerea unui calendar eronat și depășit este compromițătoare intelectual, teologic și moral.Reținerea și zbaterea unora care sacralizează calendarul, confundându-l grosolan cu un adevăr de credință, oameni care arată aparent compătimitor cu degetul (gest reprobabil mereu) spre faptul că doar ortodocșii primesc Sfânta Lumină, invocând în mod inept ideea că, dacă am sărbători Paștele corect din punct de vedere calendaristic, Sfânta Lumină nu s-ar mai aprinde, ca și cum minunea lui Dumnezeu e condiționată de calendar și nu de credință, trădează inclusiv o perfidă gelozie și jenantă zgârcenie confesională: dacă am sărbători Paștile împreună, toți creștinii din lume, ar trebui să împărțim Sfânta Lumină cu alții și am pierde din prestigiul singularității cu care ne place să facem paradă”.

Bănescu a continuat criticile scriind pe Facebook că „un reprezentant oficial al Bisericii, mai ales un sinodal care se pronunță public, vorbind despre lucruri înalte, sau cel puțin importante, ar trebui:
– să se exprime corect gramatical și coerent lexical; asta nu îl face mai puțin mărturisitor;
– să fie un convingător și (neapărat) inteligibil teolog, bun cunoscător al doctrinei celorlalte confesiuni creștine și bine familiarizat măcar cu „religiile Cărții”, dacă celelalte i se par irelevante; toate compun istoria spirituală a omenirii pentru care s-a întrupat Dumnezeu;
– să fie cultivat în sfera relațiilor inter-bisericești, deci respectuos cu alteritatea confesională; nu compătimitor!
– să fie capabil să explice mesajul creștin evanghelic în termenii actuali ai limbajului accesibil ne-teologilor și tinerilor; Biserica e și a lor;
– să se simtă nestingherit printre intelectualii cu ascuțit spirit critic, înțelegându-le eventualele confuzii, iluzii sau justificate reproșuri;
– să știe să asculte;
– să știe să admire;
– să conștientizeze și să trateze cauzele reale ale anticlericalismului augmentat, poate, chiar de el însuși;
– să se situeze în mod reflex la antipodul propagandistului religios;
– să fie conectat la cultura vremii, să cunoască relieful mentalității omului de azi, nu de ieri, nu din „epoca de aur”;
– să descifreze și demonteze ideologiile epocii în care trăiește;
– să ascundă cât mai puține schelete în dulap, să recunoască onest elefantul strecurat în cameră și caii troieni din discursul public ideologizat;
– să nu contrazică niciodată realitatea, să nu se certe cu evidența, evitând astfel ipostaza jenantă a antipaticului și recidivistului personaj Gică Contra.
Sfidarea continuă și smintitoare a acestor minimale condiții de reprezentare instituțională ar trebui să pună în criză statutul oficial al respectivei și insolentei persoane care nu se decredibilizează niciodată doar pe ea însăși”.

Replica lui Teodosie a venit după slujba de la Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii:

„Nu știu ce vrea să spună. Un om vrednic de compătimire, care are nevoie de rugăciune, el nu se roagă, de aceea vorbește chiar împotriva bisericii, nu reprezintă biserica și îmi pare rău. Într-o vreme venea des la noi la simpozioane și se arăta foarte familiar, că așa a fost și în facultate. Cred că este un accident în viața lui, în mintea lui. Are a doua soție care a fost categoric împotriva religiei și atunci ce să aștepți dintr-o atmosferă de familie foarte controversată? Dumnezeu să îi ajute. Ne rugăm pentru el”

Vasile Bănescu a răspuns și acestui atac.

„Minciuna cruntă, insolentă și obscenă expectorată public, atacul la persoana și mai ales la familia cuiva, atac alimentat de ură „creștină” și furie provocată de confruntarea cu realitatea, nu de vreun strop de adevăr, dezonorează total și zgomotos pe absolut oricine. Când acest oricine e însă un reprezentant oficial al Bisericii, o persoană care s-a compromis personal până la creșterea stufoasă în jurul ei a unui bogat folclor public/ infrabisericesc deloc favorabil, care a polarizat major comunitatea eclezială, sfidând în formă continuată Patriarhia Română, legea, binele comun și interesul național, persoană asociată azi cu simpatia declarată pentru un dictator declarat criminal de război și în timp cu alte lucruri tenebroase care compromit grav inclusiv instituția pe care o reprezintă, într-un asemenea nesfârșit de trist și scandalos caz, situația devine una care l-ar putea invita sau chiar constrânge la scuze publice și pocăință. Adevărul, mărturisit sau doar aflat, îl va face liber cândva”, a spus Vasile Bănescu.