Statele Unite ale Americii au fost duse de nas. Din nou! Precum un căţel maidanez. De cine ? De Băsescu T. Cum? Prin plasarea Scutului Antirachetă unde le place ruşilor, şi nu unde ar fi vrut americanii.
America a tot dat de înţeles, de mult timp şi în repetate rânduri, că ar prefera zona costieră românească a Mării Negre pentru plasarea acolo a echipamentelor sale militare destinate luptei contra terorismului, printre acestea şi a celebrului Scut Antirachetă. Numai că, din nefericire, Statele Unite au fost duse de nas cu o măiestrie nebună de personajul aflat în funcţia de preşedinte al României şi care se dă pe unde apucă drept unul anti-Rusia. Atât de tare i-a dus de nas i-a dus pe bieţii americani, încât i-a convins că nu e bun locul vizat de ei iniţial: Marea Neagră. Adică exact zonă care îi irita enorm pe urmaşii tovarăşilor sovietici. Ruşii! Cei pe care Excelenţa Sa îi înjură pe faţă, când e pe la televiziunile ce îi găzduiesc monologurile. Pe dindărăt însă …
Aşa se face că scutul american a ajuns acolo unde nu au visat americanii, dar unde AU visat ruşii: oriunde altundeva decât la Marea Neagră şi la graniţele comune ale României cu Republica Moldova şi cu Ucraina. Cele două ţări mai sunt tratate încă de Moscova pe post de posesorat rusesc. Moscova, cea care nu crede în lacrimile de autodeterminare ale Chişinăului şi ale Kievului.
Doar când a aflat de intenţiile SUA de aşezare la Marea Neagră cu efective şi instalaţii militare, Federaţia Rusă – oficial sau mai puţin oficial – a luat foc. Kremlinul a încercat să împiedice această învecinare forţată cu Casa Albă în Marea Neagră. Şi a reuşit!
Este interesantă insistenţa şefului statului român de a sublinia că prezenţa câtorva militari americani şi a avioanelor acestora, pe Aeroportul Kogălniceanu, este una temporară. Amintita insistenţă a preşedintelui României a putut fi remarcată în declaraţia sa de presă, din data de 3 mai, după şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Mesajul, cum se va vedea mai jos, este unul de fapt de liniştire transmis Kremlinului şi conţine sintagme în consecinţă: „tranzit”, „temporar” – adică nu e ceva permanent şi care ar putea provoca supărări -, „patru avioane” – deci un mizilic, o nimica toată, nu ce ar crede „Marele Vecin de la Răsărit”,
„A fost o şedinţă care a avut două subiecte pe ordinea de zi. Primul s-a referit la solicitarea Statelor Unite ale Americii de a utiliza Aeroportul Mihail Kogălniceanu şi Portul Constanţa ca infrastructuri de tranzit pentru transportul de militari şi tehnică militară către Irak şi Afganistan – probabil ştiţi că Statele Unite încă au în Irak 150.000 de militari -, dar şi pentru transportul de militari şi tehnică militară din Irak şi Afganistan către Europa. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat utilizarea Aeroportului Kogălniceanu şi a Portului Constanţa pentru tranzitul către şi dinspre Irak şi Afganistan. În felul acesta, Kogălniceanu şi Portul Constanţa devin două infrastructuri strategice şi pentru Statele Unite, nu numai pentru România. Procesul se va derula în primele două luni în vederea autorizării, după care va funcţiona autorizat, fără supraveghere americană, în baza acordului dintre România şi Statele Unite. De asemenea, temporar, având în vedere că una din bazele din Mediterană este într-un proces de modernizare, pe Kogălniceanu vor putea staţiona patru avioane cisternă ale Statelor Unite şi patru avioane de transport C17. Acestea sunt doar temporar, problematica legată de tranzit este una pe termen lung.”
Şeful statului român merită sincere felicitări pentru abilul joc la două capete, demonstrând astfel cât este de pro-Licuriciul cel mare şi cât de anti-sovietic.
Prestaţia lui Băsescu T. este o dulce confirmare pentru Ambasada la Bucureşti a Statelor Unite ale Americii. Reprezentanţă diplomatică ce îl considera pe acelaşi Băsescu – conform telegramelor oficiale către Departamentul de Stat publicate de Wikileaks – prietenul şi partenerul de încredere al americanilor. În schimb, diplomaţii de nivel înalt ai SUA îl zugrăveau pe Călin Popescu Tăriceanu ca fiind un duşman (indirect) având în vedere că era apreciat ca un prieten al Rusiei. Tăriceanu, care, spre deosebire de prietenul americanilor, este un liberal autentic, din tată în fiu, personalitate crescută într-un autentic spirit vestic.
Dar nu e prima dată când SUA joacă şi ele la două capete precum prietenul lor: înainte de 1989 susţineau şi clamau democraţia în lume, dar sponsorizau şi susţineau din greu dictatura criminală comunistă al lui Nicolae Ceauşescu. Deşi un diplomat de carieră precum David Funderburk le transmitea realităţile crude din România socialistă.
Prin lovitura de maestru a lui Băsescu T., Visul American al Scutului Antirachetă de la Marea Neagră a devenit Visul Rusesc. Şi s-a mutat la Deveselu!
