Bilanţul lui „Pep” Guardiola contra celor trei mari din Spania. Filmul meciului. Care au fost atuurile şi punctele slabe ale celor două semifinaliste.
Patru borne istorice
25 mai 2013: Finala Ligii Campionilor, Bayern Munchen – Borussia Dortmund 2-1. Este ultimul meci pe banca lui Bayern a antrenorului Jupp Heynckes, care se retrage după ce a realizat „tripla”: campionat, cupă şi Liga Campionilor, pentru a-i face loc lui „Pep” Guardiola.
29 aprilie 2014: Semifinalele Ligii Campionilor, Bayern Munchen – Real Madrid 0-4, după 0-1 în tur pe „Bernabeu” şi marea favorită părăseşte competiţia. (Antrenor „Pep” Guardiola)
12 mai 2015: Semifinalele Ligii Campionilor, Bayern Munchen – FC Barcelona 3-2, dar bavarezii sunt eliminaţi pentru că au pierdut cu 0-3 pe „Nou Camp”. (Antrenor „Pep” Guardiola)
3 mai 2016: Semifinalele Ligii Campionilor, Bayern Munchen – Atletico Madrid 2-1, echipa germană este eliminată din cauza golului primit acasă, în tur, la Madrid scorul fiind 1-0 pentru Atletico. (Antrenor „Pep” Guardiola).
Bayern-ul lui Guardiola – 3 eliminări în faţa granzilor Spaniei
Mandatul lui „Pep” Guardiola la Bayern Munchen se încheie fără ca principalul obiectiv pentru care a fost adus să fie atins: câştigarea Ligii Campionilor. Echipa antrenată de spaniolul Guardiola a fost marţi noaptea pentru a treia oară consecutiv eliminată în semifinale de o echipă spaniolă. Guardiola nu a reuşit să treacă 3 ani la rând de cele trei mari echipe spaniole: Real, Barcelona şi Atletico. Guardiola a fost adus la Bayern, tocmai pentru că ştia la perfecţie fotbalul spaniol şi echipele de top din peninsula iberică. Bayern a fost foarte aproape de calificare în finală. Atletico a venit să apere fragilul 1-0 de pe „Vicente Calderon”. A „săpat” trei rânduri de tranşee aşa cum a făcut şi în sferturi la Barcelona. În minutul 31, fostul jucător al Realului, Xavi Alonso, înscria şi egala scorul general între cele două combatante. Bayern mai avea la dispoziţie o oră de joc pentru a marca golul calificării, sau, în cel mai rău caz şi 30 de minute de prelungiri. Ocazia golului doi a venit însă foarte, foarte repede. Penalty în minutul 34. Execută prost Thomas Muller şi portarul Oblak parează. În partea a doua a jocului, la una din foarte rarele treceri ale oaspeţilor de centrul terenului, Griezmann scapă singur spre poartă şi egalează. Era minutul 54 şi gazdele mai aveau la dispoziţie 40 de minute pentru a marca două goluri, de această dată. După 20 de minute, vine primul gol. Între timp, Guardiola a renunţat la tiki-taka şi presiunea bavarezilor a atins cote înalte. În minutul 84, cei 70.000 de spectatori de pe Alianz Arena amuţesc: penalty pentru Atletico. Execută Fernando Torres, dar Neuer parează. Bayern mai are 10 (de fapt 11, pentru că arbitrul a acordat 5 minute suplimentare) pentru golul calificării. Care nu a mai venit.
De ce a ratat Bayern calificarea…
– pentru că la Madrid, deşi a dominat teritorial, a făcut o partidă modestă
– contra unei echipe care se apără pe trei rânduri, şi care are jucători care ştiu la perfecţie jocul la „distrugere”, nu se utilizează tiki-taka (Barcelona a simţit-o pe pielea ei şi în 2014 şi acum în 2016)
– în ultimii 3 ani, cam de la mijlocul lunii martie, în Bundesliga, lucrurile sunt clare, Bayern nu mai avea cum să piardă titlul; din acest motiv, jucătorii nu mai sunt în priză maximă şi acest lucru se repercutează şi asupra meciurilor din Liga Campionilor
– deşi Bayern are un lot foarte valoros (oricând „banca de rezerve” poate constituii un „11” la fel de redutabil ca şi primul „11”), a lipsit o piesă esenţială – Robben (accidentat) – care ar fi putut desface pe partea dreaptă tranşeele spaniolilor.
– la presiunea „şefilor”, Guardiola a cedat şi l-a utilizat pe Thomas Muller, un jucător care este departe de valoarea care l-a consacrat; fără Muller, un alt executant poate nu ar fi ratat penalty-ul din minutul 34, iar la 0-2, cei de la Atletico ar fi fost obligaţi să atace şi să lase spaţii largi în apărare, ceea ce le-ar fi fost fatal.
– pentru că Lewandowski şi Douglas Costa sunt şi ei în eclipsă de formă, iar în lipsa unui coordonator, cei doi sunt „morţi” în faţa unei apărări tip „autobază”.
– pentru că este impardonabil ca atunci când tragi 35 de şuturi, dintre care 12 pe spaţiul porţi, să nu poţi înscrie măcar două goluri.
…De ce s-a calificat Atletico de Madrid
– pentru că a găsit „antidotul” prin care să anihileze jocul a două super-puteri, FC Barcelona şi Bayern Munchen, cele două specialiste în tiki-taka
– pentru că are jucători cu o capacitate de efort ieşită din comun, capabili să reziste 90 sau 120 de minute stilului impus de antrenor, adică un pressing ucigător în treimea proprie.
– pentru că toţi jucătorii sunt disciplinaţi şi aplică ad-literam strategia decisă înainte de meci (s-a văzut foarte clar că la 0-1, deci când Bayern a egalat scorul general, Atletico nu s-a aruncat în atac, deoarece mai avea şansa unui contraatac reuşit, a prelungirilor şi/sau a loviturilor de departajare).
– pentru că nu are vedete, singura vedetă fiind echipa, iar toţi jucătorii dau totul până la sacrificiu.
– pentru că de regulă pleacă în fazele superioare ale cupelor europene cu şansa a doua, nu există o presiune a rezultatului şi orice calificare este tratată ca un bonus.
