Festivalul Internaţional de Film de la Cannes s-a terminat. Până mâine, când în Gala de închidere se vor afla preamiaţii, cronicarii şi criticii dau sentinţe şi fac pronosticuri.
Presa franceză a făcut astăzi bilanţul celor mai proaste filme prezentate la această ediţie.
Pe primul loc s-a clasat pelicula de debut al scriitoarei şi regizoarei australiene Julia Leigh, „Sleeping Beauty”, considerat „soporific”, „glacial”, şi demonstrând că „femeile sunt la fel de neputicioase ca şi bărbaţii”. Locul al doilea a revenit producţiei „La piel que habito” de Pedro Almodovar: „grotesc”, „ridicol”, „mare decepţie”. „Regizorul ar fi putut face un bun film poliţist, amuzant, dar a ales un fals film horror”. Criticii nu-l cruţă nici pe Antonio Banderas, declarat cel mai slab interpret din ediţia din acest an a Festivalului.
„Clinic, dezgustător, inutil”; „un film care a vrut să şocheze, dar n-a reuşit”. Sunt verdictele pronunţate pentru „Michael”, regizat de Markus Schleinzer, o poveste despre abuzarea copiilor. Fraţii Dardenne nu scapă nici ei criticilor acerbe, formulate în câteva cuvinte: „Le gamin au velo” este „un film care începe nu contează cum şi se termină nu contează unde”. Urmează „Apollonide”, a cărui acţiune este plasată de regizorul Bertrand Bonello într-o casă de toleranţă. „Pretenţios”, „ridicol”, cu o scenă de final, „cea mai ridicolă ce a putut fi văzută în ultimul timp în cinematografie”. Concluzia finală, un joc de cuvinte necrutăţor: „Quel bordel!” (Ce harababură).
În acelaşi timp, în ajunul finalului competiţiei, „Le Figaro” a publicat propriul palmares. Pentru Palme d’Or este propus „The Tree of Life” al regizorului Terrence Malick, aparţinând „genului de filme pe care nu le uiţi niciodată”, „o capodoperă”. Argument suprem: „Pentru Terrence Malick, frumuseţea salvează lumea”.
Marele Premiu al Juriului ar trebui să revină filmului mut, în alb-negru, „The Artist”, semnat de Michel Hazanavicius, un omagiu poetic şi emoţionant al cinematografului hollywoodian al anilor 1920-1930.
Cel mai bun actor este considerat Sean Penn, pentru rolul rockerului american Robert Smith din „This Must Be the Place” de Paolo Sorrentino, iar cea mai bună actriţă este declarată scoţiana Tilda Swinton, în rolul mamei din „We Need to Talk about Kevin”, de Lynne Ramsay.
Drept cel mai bun film pentru tineri, şi cu tineri, este recomandată producţia franceză „Polisse”, a tinerei regizoare Maïwenn.
