Încă din secolul al VI-lea, la Constantinopol, existau deja 25 de biserici închinate Sfântului Nicolae.
Marele Ierarh Nicolae a suferit mult pentru apărarea dreptei credințe și învățătura Bisericii despre ”dumnezeirea Mântuitorului Hristos, cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi”.
”Mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, se află de 425 de ani în Biserica Voievodală Sfântul Gheorghe – Nou din Bucureşti, ultima ctitorie a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu Voievod (1688-1714), așadar, se subînțelege, că înainte de a zidi Vodă Brâncoveanu această frumoasă ctitorie (1707) pe același loc și cu același hram a existat o altă biserică mai veche, cu același protector spiritual: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
Odoarele din vechea biserică au fost preluate, desigur, în noua și maiestuoasa ctitorie brâncovenească, printre care și racla cu mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae”, spune Părintele Paroh Emil-Nedelea Cărămizaru pentru Cotidianul.
Racla este aşezată acum într-un baldachin aflat în partea stângă a naosului bisericii
”Este un odor de o deosebită importanță istorică și spirituală pentru întreaga suflare creştină românească, făcând parte din patrimoniul național istoric al României”, arată pr. Cărămizaru.
Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, legați printr-o sacră relicvă, mâna dreaptă a Sf. Ierarh Nicolae
Cinstitele moaşte ale Sf. Nicolae au fost purtate, mai ales după anul 2008, în zeci de pelerinaje în întreaga ţară și în întreaga lume.
Mii de credincioşi, din toate colțurile României din Europa și SUA au beneficiat de binecuvântarea Sfântului.
Mâna Sfântului Ierarh Nicolae a ajuns așadar, în două rânduri, dincolo de ocean, în Statele Unite ale Americii
Pentru prima dată în istoria celor peste patru sute de ani de când moaştele Sfântului Nicolae au fost aduse la Biserica Sf. Gheorghe – Nou, acestea au trecut Oceanul.
În luna septembrie 2015, s-au aflat la sfințirea bisericii româneşti Sfântul Nicolae şi Sfânta Cuvioasă Parascheva din Troy (Detroit), statul Michigan.
La biserica Parohiei Sfântul Gheorghe – Nou din Bucureşti, credincioșii vin pentru a cinsti și săruta mâna dreaptă a Sf. Ierarh Nicolae.
Ei mărturisesc că simt ocrotirea acestui mare ierarh al Bisericii și găsesc sprijin, tămăduire.
Minuni înfăptuite de Sf. Ierarh Nicolae
În primăvara anului 1847, un mare incendiu, denumit în istorie și „Focul cel mare”, a cuprins cetatea Bucureştilor.
Incendiul a fost atât de violent, încât a topit clopotele sfântului lăcaş.
Au fost afectate chiar și unele icoane, nu însă și mâna Sfântului Ierarh Nicolae.
Dar poate că cea mai cunoscută întâmplare este cea în care cele trei fete care urmau să se căsătorească.
Ele au primit ajutor de la Sfântul Nicolae au fost salvate de la căderea în păcatul desfrînării.
Procesiunea din 1707
La sfințirea bisericii Sfântul Gheorghe-Nou din București, 20 iunie 1707, moaștele Sântului Ierarh Nicolae au fost purtate în procesiune.
Aflăm că momentul a fost unul plin de strălucire, potrivit cronicarului Radu Greceanu
”(…)Patriarhul Hrisant Nottara al lerusalimului, înconjurat de un impresionant sobor de arhierei, egumeni și preoți, precum şi de familia domnească, a purtat deasupra capului, în procesiune, moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, de la para-clisul palatului domnesc până la Biserica Sfântul Gheorghe-Nou”.
Târnosirea din 1707, relatată la superlativ în cronicile vremii
”Încă din ajunul sărbătorii au săvârșit slujba de vecernie și priveghere, atât la biserica Sfântul Gheorghe-Nou, cât și la biserica domnească de la Curte.
A doua zi, pe 29 iunie 1707, Domnul Ţării, împodobit de mare sărbătoare, și toată boierimea s-au adunat la Curtea domnească. Apoi, Maria-Sa Vodă l-a trimis pe Ştefan Cantacuzino, vel-postelnic, cu două <carâte frumoase domneşti> să-i invite pe înalții ierarhi străini, cazați la palatul patriarhal de la Sfântul Gheorghe – Nou.
Între timp, moaştele Sfântului Ierarh Nicolae fuseseră duse la biserica domnească de la Curte.
De aici, în dimineaţa zilei de 29 iunie 1707, Ştefan Cantacuzino a purces cu cele două carete la biserica Sfântul Gheorghe-Nou, ducându-i patriarhului Hrisant, din partea Domnitorului Brâncoveanu Vodă, o cruce prețioasă din aur, bătută în pietre scumpe. De acolo, au venit la Curtea Domnească împreună cu o mulțime impresionantă de preoți și egumeni îmbrăcaţi în veşminte de sărbătoare.
După sosirea acestora la Palat, domnitorul Constantin Brâncoveanu a dispus formarea alaiului astfel: mai întâi „gloată multă de ostași și de norod, apoi boierimea, egumenii, călugării şi preoții, veneau după aceea arhiereii și, după arhierei, Preafericitul Patriarh (purtând sfintele moaște deasupra capului), iar pe urma patriarhului mergea Domnul Constantin Brâncoveanu cu toți coconii lui în podoabe domneşti şi cămăraşul cel mare, carele de la Curtea domnească până la Biserica Sfântul Gheorghe – Nou împărțea bani la săraci. Iar mai pe urmă mergea Doamna Maria cu domniţele ei și cu toate soțiile boierilor şi aşa, în această rânduială, au mers toţi pe jos până la biserica Sfântul Gheorghe.
Astfel, făcându-se ocolirea, au intrat în biserică, iar patriarhul, punând moaştele pe Sfântul Prestol, a săvârşit Sfânta Liturghie. După slujbă, s-au suit cu toții în casele patriarhale, unde s-au ospătat cu mare cinste, iar Domnul l-a învrednicit de a săvârşit această minunată mănăstire a Sfântului Mucenic Gheorghe. Apoi a împărţit părintelui patriarh, precum şi tuturor arhiereilor, marame frumoase cu galbeni legați într-însele şi, sepa-rat, câte o medalie mare cu chipul lui Vodă Brâncoveanu”.
Între timp, moaştele Sfântului Ierarh Nicolae fuseseră duse la biserica domnească de la Curte. De aici, în dimineaţa zilei de 29 iunie 1707, Ştefan Cantacuzino a purces cu cele două carete la biserica Sfântul Gheorghe – Nou, ducându-i patriarhului Hrisant, din partea Domnitorului Brâncoveanu Vodă, o cruce prețioasă din aur, bătută în pietre scumpe.
De acolo, au venit la Curtea Domnească împreună cu o mulțime impresionantă de preoți și egumeni îmbrăcaţi în veşminte de sărbătoare. După sosirea acestora la Palat, domnitorul Constantin Brâncoveanu a dispus formarea alaiului astfel: mai întâi „gloată multă de ostași și de norod, apoi boierimea, egumenii, călugării şi preoții, veneau după aceea arhiereii”.
Inscripția de pe racla cu mâna Sf. Ierarh Nicolae de la Biserica Sf. Gheorghe – Nou a fost autentificată de Academia Română
Inscripția originală de pe racla cu moaștele Sfântului Ierarh Nicolae la București
”Această mână a Sfântului Nicolae au ferecat-o cu aur Domnul Io Mihail Voievod si Doamna Stanca şi fiul lor Necula Voievod, în anul 7108. Is(pravnic) Mitropolitul Eftimie”.
Textul original de pe racla cu mâna Sfântului Ierarh Nicolae din Biserica Sfântul Gheorghe – Nou, scris cu litere chirilice
Sfântul Ierarh Nicolae, model de conduită morală
Se adevereşte prin el tuturor celor care cred că minunile există şi că Dumnezeu lucrează prin sfinţii Săi.
Aflăm de la Părintele Paroh Emil-Nedelea Cărămizaru că preoții primesc mărturii de la credincioși, care vin cu speranță la moașele Sfântului Nicolae. Ei mulțumesc pentru binefaceri și minuni de care au parte.
Sfinții fac minuni prin lucrarea lui Dumnezeu. Așa sunt și înțelese mărturiile celor care trec prin astfel de experiențe duhovnicești și ies mai întăriți în credință.
Fără să ignore rolul medicului, chiar și așa, ei știu că doctorii fără de arginți ai Bisericii lucrează tot cu harul lui Dumnezeu.
Mihai Viteazul și-a văzut visul împlinit…
”(…) un cleric grec (…) în perioada Evului Mediu a mers în pelerinaj la Bari pentru a aduce cuviincioasă cinstire moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae.
Mergând la Bari, a ajuns să slujească la biserica unde se aflau moaştele Sfântului Nicolae. Pentru că voievodul Mihai Viteazul (domn al Ţării Româneşti între anii 1593 -1600) avea mare evlavie la Sfântul Ierarh Nicolae (care, în împrejurări deosebit de grele pentru viitorul voievod, atunci când acesta era Mare Ban al Craiovei, după stăruitoare rugăciuni, printr-o mare minune, i-a salvat viața), a încredinţat acestui cleric o misiune duhovnicească deosebit de importantă: aceea de a stărui pe lângă cei în drept de la Bari, în vederea aducerii moaştelor Sfântului Nicolae la Bucureşti. Sfânta mână a ajuns în Ţara Românească, iar Mihai Viteazul și-a văzut visul împlinit(…)”.
Sf. Nicolae îl salvează pe Domnitorul Mihai Viteazul
”Considerat un competitor cu şanse mari la tronul Ţării Româneşti de către Alexandru Vodă cel Rău, Mihai Viteazul a fost condamnat la moarte de către acesta în vara anului 1593, pe motiv că ar fi complotat împotriva sa, cu scopul de a-i lua locul pe tron. Prins de mercenari şi adus în Bucureşti pentru a fi executat, când Mihai Viteazul a trecut pe lângă biserica „jupânesei Caplea”, biserica Albă – Postăvari din Bucureşti, închinată Sfântului Ierarh Nicolae (lăcaş demolat samavolnic în data de 18 martie 1984, după patru sute de ani de existenţă), acesta i-a rugat pe soldaţii însărcinați cu paza sa să îi permită să intre în biserică ca să se închine la icoana Sfântului Nicolae și să asculte Sfânta Liturghie. Dându-i-se voie să intre în sfântul lăcaş pentru a înălța o ultimă rugăciune în faţa icoanei în care era înfăţişat chipul Sfântului Nicolae, înainte de a fi executat, Mihai Viteazul îi făgăduieşte acestuia că, dacă îl va salva de la moarte, va ridica o biserică în cinstea sa. Se mai spune, de asemenea, că în ziua execuţiei lui Mihai Viteazul, călăul, un fost slujitor său, a fost atât de impresionat de atitudinea lui, încât a aruncat securea și a fugit îngrozit din faţa acestuia”. (Cronicarul Radu Popescu – ”Istoriile domnitorilor Țării Rumânești”).
Sfântul Nicolae s-a născut la sfârşitul secolului al III-lea, în localitatea Patra, provincia Lichia, din Asia Mică, într-o familie înstărită și a primit, încă din fragedă pruncie, o educație creştină aleasă, conformă vocației sale vădite pentru viața duhovnicească.
După trecerea la cele veşnice a bunilor săi părinţi, Teofan şi Nona, Nicolae a dăruit celor sărmani toată averea moştenită.
El este considerat ocrotitorul familiei creştine, al copiilor, al fetelor care vor să se căsătorească, al marinarilor, pescarilor, farmaciştilor și avocaţilor, dar și al celor care suferă nedreptăți la judecată etc.
Aflat pe ţărmul Mării Adriatice, oraşul Bari este un important loc de pelerinaj
Aici sunt adăpostite moaştele Sf. Ierarh Nicolae. Bazilica din Bari a fost ridicată special pentru a primi moaştele acestui mare sfânt
”Mâna Sfântului Ierarh Nicolae din Inima Bucureștilor”
”Se spune că domnitorul întregitor de ţară, Mihai Viteazul, în lupta de la Călugăreni, purtată împotriva otomanilor în ziua de 13/23 august 1595, a ţinut aceste moaşte (mâna dreaptă) ale Sfântului Nicolae în dreptul inimii(…)Oastea valahă a reușit, ca prin minune, să țină piept lui Sinan Paşa. Nicolae Bălcescu aminteşte că Sinan Paşa avea 180.000 de soldaţi, adică de zece ori mai mult decât oastea lui Mihai Vodă, care abia ajungea la 16.000 de oşteni și 12 tunuri”.
Biserica Voievodală Sfântul Gheorghe – Nou din Bucureşti, 1837
Biserica Voievodală Sfântul Gheorghe – Nou din Bucureşti, 2014
Sursa foto: ”Jertfă pentru credință și neam”, lucrare monografică la împlinirea a 310 ani de la martirizarea Sfinților Brâncoveni (1714-2024)/ Pr.dr. Emil Nedelea Cărămizaru; ”Mâna Sfântului Ierarh Nicolae din Inima Bureștilor”/Pr.dr. Emil Nedelea Cărămizaru
