Legea carantinei și izolării este o creație legislativă prin care se încearcă punerea la adăpost a unor abuzuri din perioada stării de urgență. Din actul normativ lipsesc tocmai aspectele privind sănătatea publică. Implicarea unor măsuri de forță la nivelul întregii societăți își arată deja ineficiența adăugată prăbușirii sistemului general de sănătate. Faptul că un ministru al sănătății și alte persoane au devenit comandanții de stat major, sub directul gir al președintelui, ieșind din jurisdicția guvernamentală a unor proceduri, poate fi interpretat în mod întemeiat în fel și chip. Legea carantinei și izolării este în proximitatea negativă a unor sancțiuni din comunism în domeniul medical, cu participarea medicilor.
Limitarea epidemică este un obiectiv care angajează pe toată lumea iar legea pune autoritățile publice în aceeași poziție a iresponsabilității. In asemenea situație orice act normativ devine un pericol. De altfel, este limpede că guvernanții activează contrar legislației, fie gândindu-ne numai la modalitățile prin care se fac testări, cât și la politica de evaluare fenomenului epidemic. Suportul polițienesc are un scop în derobarea de orice responsabilitate și acțiuni eficiente în plan sistemic.
Criza epidemică distruge România cu impetuozitatea unor guvernanți lipsiți cronic și inadmisibil de soluții. Legislația coercițiilor, livrată exclusiv, va produce efecte dramatice. Nu altfel se explică tolerarea de către autorități a unor focare epidemice rezultate dintr-o înțelegere rudimentară a socializării în industria divertismentului.
Nu numai sistemul medical este în colaps asistat dar și Guvernul se arată călărit de toată pleava afacerilor și imposturii.
Păi, nici judecătorii nu știu citi legile …!!!