UDMR anunţă că va ataca votul prin corespondenţă la CCR. Cine va ajuta UDMR să strângă semnăturile necesare. Adevărata miză a atacului la CCR
UDMR anunţă: atacă votul prin corespondenţă la CCR
Conducerea UDMR a anunţat marţi la orele prânzului că intenţionează să atace la Curtea Constituţională proiectul legii votului prin corespondenţă, dacă va fi adoptat de Parlament. Liderul Uniunii, a declarat, într-o intervenţie telefonică la Realitatea TV că votul în diaspora se poate exercita foarte bine pe buletine de vot ale statului şi „nu pe imprimnata ta din sufragerie”. De asemenea, cei din UDMR consideră că se ajunge la o discriminare, „celor din diaspora li se crează o facilitate pe care alegătorul din ţară nu o are”. Dar, atenţie – şi aici suntem în faţa unei auto-contraziceri – UDMR este de acord ca la alegerile prezidenţiale să se voteze prin corespondenţă.
De unde se vor aduna semnăturile pentru CCR
Pentru a ataca la CCR o lege după adoptare din Parlament, sunt necesare 50 de semnături la Camera Deputaţilor sau 25 de semnături la Senat. UDMR singură nu are capacitatea de a sesiza CCR, pentru că are doar 17 deputaţi şi 8 senatori. Totuşi există posibilitatea strângerii semnăturilor necesare. Pentru că mai este şi ALDE, care prin vocea lui Călin Popescu Tăriceanu s-a pronunţat vehement împotriva votului prin corespondenţă şi a arătat (fals) că încalcă două articole din Constituţie. La Senat, ALDE (PC+Grup Tăriceanu) nu stă deloc bine, în schimb la Cameră are 25 de deputaţi. Ar mai trebui 8 semnături care pot fi luate de la minorităţi, neafiliaţi, PND sau chiar de la „rebeli” din PSD sau UNPR.
Care este miza UDMR şi ALDE
Teoretic, cei din UDMR şi ALDE au prezentat pe canale neoficiale motivele pentru care nu agrează votul prin corespondenţă: există riscul neatingerii pragului de 5% la alegerile parlamentare în cazul unei participări masive a electoratului din diaspora. Nimic mai fals. Prezenţa diasporei la alegerile parlamentare a fost întotdeauna net inferioară celei de la alegerile prezidenţiale. Practic nu există un inters prea mare în diaspora pentru acest tip de alegeri, iar pentru cele europarlamentare interesul este şi mai mic. Deci nu se pune problema ca UDMR să riste să cadă sub pragul electoral. Din contră. UDMR ar putea să devină marele beneficiar al votului prin corespondenţă şi să obţină un rezultat între 6 şi 7%. (Nu intrăm acum în amănunte, pentru că subiectul va face obiectul unui alt articol – n.a.). În ceea ce priveşte ALDE, această formaţiune artificială nu va atinge 5% nici cu vot, nici fără exsitenţa votului prin corespondenţă. Miza celor două grupări trebuie căutată în altă parte.
PSD nu s-a „călugărit”
A surprins pe toată lumea schimbarea bruscă de macaz a PSD în chestiunea votului prin corespondenţă. Reamintim, în sesiunea parlamentară de primăvară, majoritatea PSD+UNPR+ALDE din Comisia de Cod Electoral a refuzat cu obstinaţie să discute subiectul, sub pretextul că „există timp suficient pentru adoptare”. Pe 15 septembrie, tot în comisie, PNL a cerut să se dezbată proiectul de lege pe care l-a promovat în Parlament şi care încă din 26 martie 2015 se afla în proceduri parlamentare, dar cei din PDS au anunţat că este de competenţa AEP să elaboreze o lege electorală de acest gen. Trecem peste faptul că şi un alt proiect al PNL, cel din septembrie 2014, deja trecuse de Senat. Pe 15 septembrie, preşedintele comisiei de Cod electoral, liberalul Mihai Voicu îşi dă demisia din funcţie, pentru că nu se vroia asocierea PNL (aflat în minoritate în comisie) cu eşecul proiectului. Timp de două săptămâni, liderii PSD în frunte cu premierul Ponta au atacat PNL susţind că acest partid nu doreşte votul prin corespondenţă. În prima decadă a lunii octombrie, se produce surpriza: PSD se răsuceşte cu 180 de grade şi forţează în proceduri de urgenţă elaborarea legii votului prin corespondenţă. Practic, într-o singură săptămână, pe traseul Comisie – AEP – Comisie – grupuri parlamentare din Senat – plen Senat s-a parcurs 70% din proceduri, şi este o chestiune de zeci de ore pentru ca şi Camera să se pronunţe. Evident, din Kiseleff şi de la Palatul Victoria mesajele au sunat astfel: „ne-am luat angajamentul (?!?!) să facem votul prin corespondenţă şi l-am respectat”. Ei bine tot acest tablou cu schimbarea radicală de poziţie a PSD nu reprezintă decât un exerciţiu de imagine. În realitate – şi surse credibile ne-a dat informaţia încă de acum 10 zile, dar am acordat social-democraţilor „prezumţia de nevinovăţie” – cei din PSD au acţionat degajat, pentru că deja era „bătut în cuie” atacul la CCR. După ce va fi sesizată Curtea şi dacă legea va fi întârziată, cei din PSD vor abea alibi: „noi am vrut, dar s-au opus alţii şi nu avem ce să facem”.
