Bretania şi Maroc. Locuri care, începând din secolul al XIX-lea mai ales, au atras generaţii de pictori pentru lumina, culoarea şi, nu în ultimul rând, pitorescul lor.
„Galeria Artelor” de la Cercul Militar din Bucureşti găzduieşte expoziţia unui artist pe care l-am putea numi „pictor călător”, Sorin Adam, cel care în apariţiile pe simeze din ultimii ani şi-a purtat vizitatorii din Balcic la Istanbul şi în Egipt, din Israel în Grecia şi acum, din Maroc în Bretania.
Pentru acest pictor, în a cărui creaţie predomină peisajul, componentele principale ale lumii sunt culoarea şi atmosfera. Păstrându-se în zona figurativului, dar cu o capacitate de sinteză a motivului care îl plasează în modernitate, Sorin Adam este sensibil la schimbările de culoare locală. Solaritatea care îi caracterizează de obicei lucrările este în această expoziţie uşor temperată şi nu numai din cauza deplasării către nordul continentului. Chiar în compoziţiile din Maroc, galbenurile şi oranjurile sunt mai potolite, fără a atenua totuşi plăcerea de a construi în culoare arhitecturi şi peiaje. Personajele umane, cu câteva excepţii, devin parte integrantă din lumea înconjurătoare, uneori doar accente menite să ritmeze compoziţia, să adauge o notă de pitoresc, ca în „Port în Bretania”, cu personajele sale neindividualizate urmărind bărcile, adevăratele personaje ale lucrării, prin silueta verticală şi roşul intens al velelor. Alteori, siluetele umane favorizează localizarea geografică în cazul micilor personaje, văzute de multe ori din spate, înveşmântate în haine specifice zonei.
Bărci în Bretania
Chiar în picturile în care oamenii ajung în prim-plan, cum ar fi „Procesiune” sau coloratul târg din Bretania, ei devin elemente ale unei acţiuni specifice locului, aproape neindividualizate, „martori” ai unei ordini a existenţei stabilite în afara lor, dar care îi include.
Există în toate compoziţiie lui Sorin Adam un lirism, o poezie care-l leagă de tradiţiile interbelice ale picturii româneşti. Peisajele lui sunt declarat „localizate”, dar legate unele de altele prin relaţia afectivă a artistului cu lumea care îl înconjoară. Filtrul personal operează atât în surprinderea unei scene cotidiene, ca în alt „Peisaj din Bretania”, cu căruţa aflată în apă cu ocupantul ei dialogând cu barcagiul, cât şi în „Peisajul de pe malul Senei”, cu griurile şi albastrurile lui, atât de pariziene, încălzite de roşul minusculului personaj sau al bărcii, sau în „Catedrală în Bretania”, cu arhitecturile elansate, profilate pe cerul uniform, transformând strada, cu ghivecele ei cu plante, şi personajele în accente viu colorate.
Construcţia riguroasă şi ştiinţa construcţiei în culoare
Indiferent de subiect, pictura lui Sorin Adam respiră senzualitate prin pasta consistentă, aşezată în tuşe mari, juxtapuse, construind motivul şi vibrând pânza. Formele sunt arhitecturale, construcţia compoziţiei este riguroasă formând armătura pentru gama cromatică cu rezonanţe fove.
Elev al pictorului Vasile Grigore, care îl considera „un talentat pictor cu destin de mare artist şi continuator al iluştrilor pictori europeni Gheorghe Petraşcu, Nicolae Dărăscu, Corneliu Baba”, Sorin Adam pare să-şi fi găsit drumul artistic propriu prin interiorizarea unei moşteniri estetice româneşti şi europene, servită de o solidă cunoaştere a meşteşugului.
Arhitecturile domină multe din peisajele lui Sorin Adam
Această capacitate de a face ale sale achiziţiile unui secol de pictură ce l-a precedat se datorează, desigur, şi faptului că s-a născut într-o familie de colecţionari, ceea ce i-a format şi i-a cultivat ochiul şi gustul şi i-a trezit pasiunea pentru pictură.
În Albumul de grafică „Sorin Adam”, artistul mărturiseşte: „După nenumărate discuţii cu ai mei, am obţinut acceptul lor şi am început să mă pregătesc cu Mihai Bandac, de la care am învăţat cât de importante sunt tenacitatea şi concentrarea asupra propriei tale munci. Îmi spunea că lucrul la şevalet se termină atunci când, din cauza oboselii, îţi cade pensula din mână. La început am luat asta ca pe o exagerare, dar pe parcursul pregătirii mele nu numai că m-am convins că avea dreptate, dar chiar am trăit momente de istovire totală încercând să finalizez câte o lucrare. Păstrez acelei perioade de formare o amintire caldă, încărcată de nostalgie şi de recunoştinţă, deoarece atunci am reuşit să scot pentru prima dată la lumină ceea ce, fără doar şi poate, exista în interiorul meu în stare latentă, însă eu ignorasem multă vreme: vocaţia de a mă exprima prin imagini, prin desen şi prin culoare.
Peisaj în Bretania
Au urmat anii studenţiei, contactul profesional, dar şi uman, prietenesc chiar, cu maeştrii Vasile Grigore, Marius Cilievici, Traian Brădean, Constantin Piliuţă. De la fiecare dintre ei am deprins câte ceva preţios, dar cea mai importantă învăţătură cu care m-am ales din aceste relaţii privilegiate a fost aceea că, dacă aspir să ajung cândva ca ei, trebuie să mă feresc să le calc pe urme. Adică să nu mă las fascinat de măiestria lor artistică şi să renunţ din această cauză la căutarea propriei mele identităţi”.
Tuşele juxtapuse, de mari dimensiuni, dau monumentalitate peisajelor
Absolvent al Academiei de Arte „Luceafărul” – Secţia pictură, Sorin Adam este prezent pe simezele sălilor de expoziţie din 1990 în manifestări de grup, în România, dar şi în Italia. Din 1993 datează prima sa personală, de la „Galeriile de Artă al Municipiului Bucureşti”. Dovedind un apetit şi o capacitatea de muncă impresionante, expoziţiile personale se vor urma într-un ritm susţinut: peste 20 de evenimente, în România şi în Italia.
Actuala expoziţie de la Cercul Militar este, în mod sigur, doar un popas în drumul acestui călător neobosit în spaţii geografice, estetice şi de suflet.
