La “Metropolis Center” din Bucureşti, artistul Daniel Crăciun propune o selecţie de lucrări sub titlul generic “Psycho-vegetal spaces”. Organizată de “DanaArtGallery”, expoziţia este “o invitaţie la visare (…) prin lucrările care îmbină diferite simboluri, îngeri, săgeţi, cu elementele vegetale”. Este, de fapt, o expoziţie de peisaje, aşa cum o arată şi titlul, dar purtând în ele un întreg univers oniric, în care lumea exterioară şi imaginarul pictorului se contopesc.
Artist complex, trăind între România şi Franţa, Daniel Crăciun se mişcă cu dezinvoltură în lumea morfologiei plastice, de la ceea ce am putea numi realism, dacă n-ar fi permanent trecut printr-un filtru foarte personal, care introduce un al doilea nivel de lectură dincolo de realism, la lucrări de natură gestual-abstractă uneori, la neoexpresionism şi suprarealism, de la pictură la colaj, obiect sau fotografie.
Este un artist în a cărui creaţie latura intelectuală joacă un rol important şi care reuşeşte să alieze conceptualul cu afectivul, senzorialul cu reflecţia, într-un discurs personal asupra lumii.
Amintire ardeleană, ulei pe pânză
Discursul se aplică de această dată lumii vegetale, care, declara artistul, “mă duce adesea cu mintea la ceva fantastic, la ceva ludic”. Abordarea naturii ca subiect este o preocupare mai veche a lui Daniel Crăciun. De data aceasta, frapează dominanta suprarealistă, construirea unui univers în care conştientul cedează în mare măsură locul subconştientului, fie pe o linie întunecată, ca în cazul lucrării “Not pretty portrait”, fie, cel mai adesea, pe cea exuberantă, atât conceptual, cât şi cromatic. Daniel Crăciun concepe lumi, le iveşte din izbucniri de forţe, fie că este vorba despre înfruntarea “Spaţiilor energetice” sau de “Compoziţia geo-simbolică”, le populează uneori cu personaje stranii, ca în “Dans psih-edenic” sau în “Forme în dezvoltare”.
Peisaj cu simboluri, acrilic pe lemn
Artistul contopeşte declarat amintire şi momentul creaţiei, peisaje, case, figuri se întâlnesc în imagini depăşind existenţa lor fizică, în “Amintire ardeleană”, în “Garden Dream”, în “Transgresive Landscape”, în “Zboruri în galben”.
Compoziţie geo-simbolică, acrilic pe pânză
O continuă contrapunere a viului şi a dispariţiei, a vegetalului şi umanului, a angelicului şi a diabolicului creează atât tensiuni de receptare, cât, mai ales, tensiuni plastice, transpuse în forţa gestului sau în explozia cromatică, rezolvată când prin armonii rafinate, când în game contrapunctice. Forţa lor, indiferent de zonă, rezidă în reţeaua labirintică de “vrejuri” (pentru a le a un nume), în complicatul duct al desenului care obligă privitorul la o descifrare atentă. Dovadă – “Reţea nr. 3”, “Onirico-vegetal”, “Forme în dezvoltare”…
In red, ulei pe pânză
O menţiune specială merită portretele, aflate şi ele la graniţa dintre uman şi vegetal, dintre realitate şi oniric, dintre psihologic şi ludic, întotdeauna însă neliniştitoare. Fie că se desprind clar din fondul lucrării, sau că se contopesc într-o culoare-simbol, ca în “In Red”, personajele se situează într-o zonă la intersecţia regnurilor, îşi pierd, de fapt, identitatea, devenind elemente ale construcţiei picturale, ale discursului mental şi plastic în acelaşi timp.
Forme în dezvoltare, ulei pe pânză
Într-un fel de argument al expoziţiei, Daniel Crăciun scrie: „Termenul spaces din titlu reflectă nu doar un spaţiu plastic, în care demersul meu e încadrat, ci şi ideea de spaţiu-timp, asemenea celui din fizică. Până la urmă, propunerea enunţată de titlul expoziţiei reflectă o compatibilitate estetică. Abordarea acestei expoziţii, deşi postmodernă, continuă într-un anumit mod filonul primei mele expoziţii «O nouă privire asupra naturii», ce deschidea la mine ciclul vegetal. De data aceasta e vorba de o privire mai complexă, upgradată – în care ramificaţiile şi implicaţiile vizuale tind mai elocvent să se apropie de metapsihic, de o lume aproape paralelă”.
Psiho-vegetal red and green – ulei pe lemn
Desigur, artiştii au întotdeauna, mai ales în zilele noastre, un discurs intelectual ce se constituie într-un background al creaţiei lor. Dar, dincolo de el, ceea ce contează sunt viabilitatea operelor propuse, capacitatea lor de a comunica stări sufleteşti, reflecţii existenţiale şi, mai ales, statisfacţie estetică.
Lucrările din expoziţia de la „Metropolis Center” îndeplineşte toate aceste cerinţe. Ele au calitatea de a se adresa tuturor iubitorilor de artă. La primul contact, vizitatorul este atras de caracterul lor „decorativ”, pentru a folosi un termen cu care, probabil, autorul nu va fi de acord. Cei care doresc să intre mai adânc în imaginea propusă pot avea satisfacţia descoperirii şi decodării simbolurilor, pot urmări sensul zborurilor personajelor angelice sau grimasa celor ce se topesc inexorabil într-un spaţiu imaginat şi imaginar, într-o lume în care singura certitudine rămâne interogaţia. În sfârşit, cromatica şi ritmul compoziţiilor satisfac pe deplin nevoia de „frumos” a oricărui „consmator” de artă.
Garden dream, ulei pe carton
Pentru că, până la urmă, Daniel Crăciun are dreptate atunci când afirmă că “în artă, ca şi în traiul de zi cu zi, dacă nu încercăm să formulăm răspunsuri, n-are rost să punem întrebări” şi „De la teluric la celest nu-i decât un pas, dar cât de mulţi ştiu azi să-l facă?”.
