Pentru o ţară care s-a automutilat în timpul comunismului pentru a obţine un dram de autonomie şi a trăit în umbra marilor imperii, intrarea României în UE şi NATO este o formă de terapie. Cele doua organizatii oferă însă garanţii iluzorii, pentru care românii sunt dispuşi să plătească enorm, începând de la achiziţionarea unor avioane inutile şi până la dificultăţile dezvoltării economice în umbra gigantului numit Germania, arată o analiză Stratfor.
Pentru România, suveranitatea a fost întotdeauna rezultatul unui compromis cu naţiunile mai puternice şi cu imperiile. Astfel, după 1991, România a căutat pe acel „altcineva” căruia să i se subordoneze. Mai precis, România a învestit aceste entităţi cu puteri mântuitoare. Odată intrată în NATO şi UE, totul urma să fie bine, scrie George Friedman, fondatorul agenţiei Stratfor, într-un serial dedicat fostelor state socialiste.
„Problema României este că aceste sanctuare sunt, din multe puncte de vedere, iluzorii. Există noi ambiţii în NATO, care stabilesc Alianţei o agendă globală (…) Interesele divergente din NATO au condus la garanţia că cineva poate bloca totul. NATO este o iluzie care oferă României tihnă, dacă românii nu sunt atenţi. Iar românii par să prefere această iluzie”, mai scrie Friedman.
„Cât despre Uniunea Europeană, aici există foarte multe tensiuni sistemice. Cea mai mare putere economică europeană este Germania, care este şi al doilea exportator din lume. Pentru o ţară ca România, dezvoltarea trebuie să se bazeze pe avantajul oferit de salariile mici. Acestea permit economiei să se dezvolte prin creşterea exporturilor. Însă Europa este dominată de o superputere exportatoare, care stabileşte regulile jocului”, arată analiza Stratfor.
România are deficit comercial în relaţia cu Germania, iar problema este complicată de faptul că exporturile româneşti în Germania provin de la firmele germane din România, mai spune Friedman.
Germanul pentru „corupţie” este românescul pentru „supravieţuire”
Mai mult, legislaţia UE este stabilită pentru ţări foarte dezvoltate. Reglementarea pieţei muncii face ca orice întreprindere să fie dificilă. România ar trebui să fie o ţară a micilor întreprinzatori şi este, însă cu preţul eludării legilor de la Bruxelles şi Bucureşti. Aceasta duce la corupţie în sectorul de care ţara are cea mai mare nevoie. „Imaginaţi-vă că Germania ar fi avut de respectat aceste reguli în 1955. Ar mai fi ajuns la ceea ce este ea în 2010?”, scrie Friedman, adăugând că un om de afaceri român i-a spus că „există legi, dar există şi relaţii”. „În Germania aceasta s-ar numi corupţie. În România se numeşte supravieţuire. Se poate ca România să fie coruptă, dar impunerea structurii birocratice a UE face din eludarea ei singura strategie raţionala”, conchide Friedman.
Analiza Stratfor arată că personalităţile din România sunt conştiente că apartenenţa la UE şi NATO nu aduce beneficiile aşteptate, însă nu există alternativa. Cât pentru majoritatea populaţiei, NATO şi UE ţin departe demonii antidemocraţiei. „Prin apartenenta la UE şi NATO, România şi-a afirmat modernitatea şi instituţiile democratice”, spune George Friedman.
România nu are nevoie de F-16
Garanţiile de securitate din partea NATO nu sunt unele veritabile, iar preţul pentru acestea este mare. România are de ales între a cumpăra 24 de avioane multirol de la Grippen, Eurofighter sau de a lua F-16 americane uzate. „Problema este că România nu are bani pentru aşa ceva şi că nu acestea sunt măsurile de apărare de care are cu adevărat nevoie”, scrie Friedman. Avioanele nu ar rezolva marea problemă militară a României. „Din punctul meu de vedere, crearea unei forţe mobile pentru apărarea graniţei de est este lucrul de care este nevoie. Alternativa ar fi cumpărarea de nave militare pentru a contra flota rusă din Marea Neagră. Dar dacă România nu are bani pentru 24 de avioane, navele ies din discuţie”, scrie Friedman.
Vorbind despre cum trebuie privită România ca aliat, Friedman dă următorul exemplu: „Când sovieticii au contraatacat la Stalingrad, au lansat operaţiunea în zona trupelor române şi ungare. Românii s-au aflat în situaţia de a muri pentru germani şi apoi şi-au primit răzbunarea când germanii au fost măcelăriţi de sovietici.”
Carpatii definesc Romania, insa intr-un mod bizar. Mai mult decat sa protejeze frontierele, Carpatii divid tara in trei parti. „Aceasta este tragedia geopolitică a României”, scrie Friedman. Singura dată, înainte de secolul XIX, când România a fos unită a fos atunci când a fost cucerită complet. Iar singura dată când a fost total cucerită a fost atunci când un imperiu a dorit să obţină Carpaţii pentru a se apăra.
Ţara care s-a automutilat pentru un dram de autonomie
Cum s-a ajuns la situaţia în care românii cauta mereu entităţi cărora să li se subordoneze? Sub ocupaţia sovietică „românii au avut o strategie unică”, scrie Friedmana. „Ungurii s-au ridicat împotriva URSS şi au fost zdrobiţi, cehoslovacii au vrut un regim comunist mai liberal şi au fost zdrobiţi. Românii au obţinut un grad de autonomie prin crearea unui regim mai rigid decât cel din URSS la acea vreme (…) România a păstrat o politică externă independentă, însă cu preţul pierderii libertăţilor individuale şi a bunăstării economice”, spune Friedman. „Este ca şi cum preţul autonomiei ar fi fost ca ţara să se lovească în faţă în continuu. Chiar şi căderea comunismului a urmat un scenariu româneasc. Nu a fost o revoluţie de catifea, ci una sângeroasă.”
Securitatea şi pseudoliberalizarea
„Nimic nu funcţiona mai bine în România ca Securitatea (…) Securitatea s-a opus revoltei anticomuniste în circumstanţe care sunt încă neclare şi aprig dezbătute. În cele din urmă, soţii Ceauşescu au fost executaţi, iar Securitatea s-a strecurat în societate ca parte a reţelelor de crimă organizată, un proces considerat în mod gresit de presa vremii ca liberalizare”, scrie Friedman.
