La 70 de ani de la ruperea sa de România, Moldova este ceva mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie a Rusiei şi ceva mai puţin decât o natiune. O parte populaţiei este nostalgică după vremurile sovietice, o alta speră că NATO şi UE vor creea şi apara o naţiune care nu există. „Existenţa Moldovei capătă sens dacă ea este parte a unui întreg, fie el România sau URSS. Uniunea Sovietică nu mai există. Romania este inca aici. Nu este o soluţie perfecta şi multi moldoveni nu o vor accepta, dar este o soluţie”, scrie George Friedman în episodul dedicat Republicii Moldova, în cadrul serialului agenţiei Stratfor dedicat statelor est-europene.
Problemele strategice ale Moldovei încep şi se termina cu Transnistria, scrie George Friedman, adăugând că forţele prooccidentale de la Chişinău îşi doresc să recapete teritoriul din stanga Nistrului, oferit de Stalin. Rusia nu-şi doreşte însă perspectiva ca trupele NATO să ajungă astfel la doar 50 de kilometri de Odessa, un port ucrainean la Marea Neagră, foarte important pentru Moscova. Prin urmare, Rusia încearcă să transforme Moldova într-un stat prorus sau, cel puţin într-un stat suficient de instabil pentru a nu putea fi folosit împotriva Rusiei.
UE şi NATO ar trebui să creeze şi să apere o naţiune acum inexistentă
Acest lucru nu este foarte de greu de realizat, dată fiind inexistenţa unei identităţi naţionale şi sărăcia.
„Sovieticii au brutalizat Moldova (…) Stalin era ingrijorat că moldovenii vor dori să se unească cu România, şi, cu toate ca România era un satelit sovietic, Stalin a dorit să împiedice acest lucru. Soluţia a fost deportarea populaţiei româneşti, aducerea unei populatii rusofone, foametea şi teroarea care să ucidă spiritul moldovenesc”, scrie Friedman. Cu toate acestea, spre deosebire de statele din Europa de Est, în Moldova există o nostalgie a perioadei sovietice, iar Partidul Comuniştilor a guvernat pînă în 2009.
Româna nu este singura limba vorbită în Moldova, iar forma acestei limbi este una arhaică, care crează tensiuni, scrie Friedman, povestind cum asistenta sa româncă a fost ignorată într-un magazin din Chisinau din cauza accentului său din dreapta Prutului. „Moldovenii simt că românii se uita de sus la ei şi de aceea se simt jigniţi”, scrie Stratfor.
Problema identitară se află în spatele blocajului politic. „Ce este Moldova? Există un consens asupra a ceea ce nu este-o provincie a României. Dar ce este ea acum? Ce înseamnă să fii moldovean? Există naţiuni fără stat, precum kurzii. Moldova este un stat fara naţiune”, scrie Friedman. „Forţele politice prooccidentale au venit cu ideea aderării la UE şi NATO şi cu aceasta să dea o definiţie a ţării lor. Însă ei nu ţin cont de Partidul Comuniştilor şi de acea parte a populaţiei care se identifică cu Rusia. Oricine va câştiga alegerile apropiate va guverna o ţară divizată şi cu idei foarte diferite despre cum ar trebui să arate”, mai scrie fondatorul Stratfor.
Soluţie antisărăcie: paşapoartele româneşti şi prostituţia
Situaţia economică a Moldovei sporeşte şi mai mult instabilitatea. Circa 12% din PIB este dat de remitenţele din străinătate. România a început să acorde paşapoarte româneşti pentru moldoveni, care le permit acestora să muncească în UE. „Unii spun ca este o încercare de a submina Moldova prin încurajarea emigraţiei, dar probabil este doar o mână de ajutor”, scrie Stratfor.
O anecdotă din România şi Moldova spune că cele mai mari exporturi ale Moldovei sunt femeile care pleacă să se prostitueze in Vest, scrie Friedman, adăugând că a vazut extrem de puţine tinere în Chişinău. Paradoxul este ca tinerii sunt bine îmbrăcaţi şi există multe reprezentanţe ale băncilor occidentale. Explicaţia ţine de remitenţe, de existenţa unei masive economii negre şi de discrepanţele uriaşe dintre situaţia economică a oraşelor şi cea a zonelor rurale.
„Moldova este o ţara care are nevoie de două explicaţii. Ce fel de ţară este Moldova şi de ce ar trebui ca acest lucru să preocupe pe cineva? Am ajuns în Modova gândindu-mă că ştiu răspunsul la a doua întrebare. Am plecat de acolo nesigur pe ambele răspunsuri”, mai scrie George Friedman.
