Cu o precaritate crescândă, cu presa scrisă în criză, jurnalismul cunoaşte o mutaţie dificilă pe o piaţă care încă îşi caută modelul de dezvoltare. Un studiu efectuat asupra jurnaliştilor din Franţa şi citat de revista Marianne, oferă imaginea unui uriaş şantier în lucru. Potrivit studiului, mai puţin de o treime din deţinătorii legitimaţiilor de presă vor avea o carieră lungă. Teama planează asupra presei. Şi teama intră în presa, unde se instalează acelaşi pesismism ca şi în întreaga societate franceză.
Studiul amintit a fost efectuat pe jurnalişti care şi-au început cariera în 1990, în 1998 si in 2008. Dintre cei 36.000 de jurnalişti legitimaţi, mai puţin de o treime vor avea o carieră lungă, iar carierele neîntrerupte sunt şi mai puţine. Dintre jurnaliştii care au debutat în 1990, doar 39% au avut cariere neîntrerupte mai lungi de 11 ani. Procentul ajunge la 29,5% pentru jurnaliştii ce au debutat în 2008.
Cariera durează puţin pentru că procesul de selecţie este foarte dur la început. Contractele precare (plăţi la articol, contracte de muncă temporare, contracte temporare pentru cei sub 26 de ani) au început să se înmulţească după 1990, iar stagiile neplătite s-au impus ca fiind principala experienţă profesională. În acelaşi timp, proportia contractelor de munca pe durata nedeterminată a ajuns de la 8,4% în 1990, la un ridicol 1,9% în 2008.
Cariera medie a jurnaliştilor este acum de 15 ani. Christine Leteinturier, sociologul care a efectuat studiul amintit, explică precaritatea slujbei prin lipsa diversificării acestei profesii şi a tendinţei de a se limita la informaţiile generale şi politice: “Acest câmp al informaţiilor este considerat drept unul ideal, idee vehiculată de şcolile de jurnalism şi la care a aderat cea mai mare parte a studenţilor. Această piaţă este într-o continuă reducere. În schimb, studenţii se orientează foarte greu către pieţele de informaţii specializate (informaţie socială, juridică, economică, ştiinţifică), care sunt cu adevărat necesare pe print şi online. Aceste pieţe specializate au dus la o restructurare a informaţiilor online care a avut un mai mare succes decât în cazul informaţiilor generale şi politice. Trebuie, aşadar, ca studenţii să uite de această idee a excelenţei în jurnalism.”
Paradoxal, în timp ce avem surse de informaţii din abundenţă, studiul observă “o diminuare a producţiei de informaţii”, ceea ce indică existenţa unei “prudenţe” în meseria de jurnalist. O “prudenţă” care explică pierderea crescândă a interesului cititorilor faţă de presa generalistă şi politică. Dar, dincolo de simpla constatare, se pune o întrebare legată de tranformarea formelor de “consum” al informaţiei, ele însele legate de viziunea cetăţenilor despre politică.
