În urmă cu 12 ani, în Parlament, veteranii din PNŢCD au fost numiţi talibani. Motivul: intransigenţa dusă până la maxim şi atitudinea refractară faţă de temele promovate de noul val din partid. Acum, cam la fel pot fi catalogaţi liderii PDL, atât cei cu vechime, cât şi unii mai nou veniţi în partid.Mai-marii din PDL, cei care execută orbeşte tot ce li se spune de la Palatul Cotroceni, sunt convinşi că revizuirea Constituţiei prin trecerea de la parlamentul bicameral la cel unicameral nu se poate realiza. Pentru această modificare – de altfel, pentru orice modificare adusă Constituţiei – sunt necesare 91 de voturi în Senat şi 222 de voturi în Camera Deputaţilor.
La ora actuală, atât PSD, cât şi PNL şi-au oficializat poziţia faţă de tema „bicameral-unicameral”, anunţând că optează pentru un sistem bicameral. Nu mai pun la socoteală că nici UDMR, principalul partener de la guvernare al PDL, nu agreează sistemul cu o singură Cameră.
Deci, pentru a pune în practică „rezultatul referendumului”, PDL (să presupunem că îi conving totuşi pe cei din UDMR să le fie loiali), mai trebuie să atragă din zona opoziţiei nici mai mult, nici mai puţin decât 21 de senatori şi 42 de deputaţi. Ceea ce, să recunoaştem, este aproape imposibil. Deci, este clar, PDL se zbate pentru o cauză pierdută. Să nu uităm însă, „cauza” se datorează unei şmecherii politice a lui Traian Băsescu, el apelând la referendum pentru a avea o temă de campanie electorală.
Vineri, PDL a primit un ajutor nesperat pentru a ieşi onorabil din încurcătura numită promisiunea pentru trecerea la unicameralism. Un nume cu notorietate în partid, Cristian Preda, fost consilier al lui Traian Băsescu şi actualmente europarlamentar, a venit şi a prezentat o grămadă de dezavantaje ale sistemului unicameral.
Mai mult, Preda a arătat că menţinerea bicameralismului reprezintă o necesitate, acest sistem urmând să fie corelat cu viitoarea împărţire teritorială – obligatorie, pentru accesarea fondurilor comunitare – în regiuni administrative. Pledoaria şi argumentele venite din partea unuia care „a fost” sau „este omul lui Băsescu” (nu am auzit să fi intervenit vreo răceală între cei doi) ar fi putut fi utilizate de către PDL pentru a explica de ce nu se mai pune problema trecerii acum la unicameralism.
În plus, eu nu cred că electoratul captiv al PDL este interesat de acest subiect. În nici un caz nu-şi va sancţiona favoriţii dacă renunţă la comedia începută pe 22 noiembrie 2009, numită referendum.
Şi totuşi, cei din PDL nu vor să facă – evident la nivel declarativ, pentru că, practic, nu au ce face – nici un pas înapoi. Mai mult, se răţoiesc prin Valeriu Stoica (şi el un partizan de ultimă oră al monocameralismului, în urmă cu câţiva ani pledând împotriva acestui sistem) la Preda, şi-l fac ba PSD-ist, ba PNL-ist.
Nimeni nu-şi dă seama ce urmăreşte de fapt PDL cu această atitudine inflexibilă. Evident, când se va revizui Constituţia, vor fi negocieri la sânge. Dar în nici un caz, pe masa negocierilor nu va fi pus sistemul parlamentar, pentru că aici majoritatea este clar în zona Opoziţiei. Există alte elemente care vor face obiectul negocierilor. Şi atunci ce urmăreşte PDL, de ce nu cedează?
O singură explicaţie poate fi dată: va încerca să folosească în viitoarele campanii electorale tema „refuzului PNL şi PSD de a ţine cont de voinţa poporului, care a vrut uninominal”. Dacă va fi aşa, cei din PDL nu au calculat deloc bine. Această temă în 2012 nu va impresiona pe nimeni. Electoratul are de pe acum cu totul alte priorităţi, iar peste doi ani, subiectul nici măcar nu va mai fi luat în seamă de cei care vor merge la urne. Şi atunci se impune din nou întrebarea unde vrea să ajungă ţinând sus „steagul” unicameralismului. În mod sigur niciunde. Ba da. Vor ajunge să fie numiţi talibani, ca odinioară, ţărăniştii, înainte de a retrograda în divizia „C” a scenei politice.
