Alan Rusbridger, redactorul șef la The Guardian, îi răspunde lui Rupert Murdoch și campaniei sale de a introduce taxă pentru presa online (în engleză: paywall, un cuvânt care amenință să contamineze mediile de business). “Dacă-ar fi să fie preluată la scară globală, taxarea presei pe internet nu va reuși decât să izoleze industria media de o revoluție digitală care permite o interacțiune cititor-redacție la un nivel fără precedent”, spune Rusbridger în cadrul unei conferințe redate pe larg în ediția de azi a cotidianului britanicTaxarea întregului conținut media online e pentru Rusbridger un o idee nefondată, acesta adăugând că “industria media ar învăța o lecție prețioasă tocmai dacă ar încerca modele de business diferite, printre care păstrarea distincției între conținutul generalist gratuit și conținutul specializat taxabil, sau taxele pentru servicii mai speciale ca știrile pe telefon”
Rusbridger a atras atenția și asupra faptului că News Corp, compania lui Murdoch a folosit întotdeauna prețul știrilor pentru a-și ataca rivalii. “Murdoch a flirtat, la vremea sa, cu modele de presă gratuită, ba chiar a practicat prețuri de dumping pentru a fura audiență de la competiție, același Murdoch care azi nu mai contenește să repete că cititorul trebuie să plătească o sumă adecvată pentru știri, fie că sunt printate sau pe Internet.
În opinia jurnalistului Guardian, accesul gratuit la presa online a fost generat, la nivel principial, de chiar definiția presei – acces liber la informație. “Există o tendință ireversibilă în societatea de azi și care nu face decât să continue ce am inițiat noi, ca industrie, aici, în Marea Britanie – ideea de presă liberă și nu e vorba de un trend digital. E o tendință care reflectă maniera în care oamenii se exprimă azi sau în care societățile viitoare vor opta să se organizeze, e vorba despre o nouă democrație a ideilor și a informației, despre transformarea noțiunii de autoritate”.
„Dacă condiționezi conținutul de plata unei anumite taxe, atunci întorci spatele unei întregi lumi în care conținutul e la liber, mai spune redactorul-șef al Guardian, adăugând că “deși acum, pe criză, decizia dlui Murdoch poate părea înțeleaptă, din punct de vedere editorial singurul statement cu adevărat fundamental care poate fi făcut de presă e acela în care ziarele stabilesc o relație vie cu lumea cea nouă și în continuă formare. Toată lumea învață cum să-și publice conținutul pe net, de la guverne, la oameni de știință sau artiști. În acest context presa ar trebuie să fie parte (inter)activă din această rețea, nu doar “să fie pe net”, întărește Rusbridger.
Cotextul în care s epoartă aceste dezbateri e unul al presei scrise în agonie, declarată așa tot de presă, pe surse, sau oficial.
Money.ro analizează raportul dintre previziunile de anul trecut și realitate. Previziunile nu au comis exagerări. Portalul economic începe analiza "apocaliptic", dar se realaxează pe parcurs: "Anul trecut, scăderea cu 50% a bugetelor de publicitate pentru presa scrisă a dus la dispariţia a 4 cotidiene centrale, 38 locale şi închiderea a 5 reviste distribuite naţional. Ce ar însemna pentru printul din România o nouă scădere de 50%? Probabil o reinventare totală şi o schimbare a modelului de distribuţie", scrie Money.ro.
Din punctul de vedere al lui Iulian Comanescu, analist media, presa scrisă din România şi-a facut-o cu mâna ei. Mai precis, cu cea care ţine condeiul. “Cel mai mare duşman al presei scrise e presa scrisă, nu online-ul. E drept că apariţia site-urilor puternice, dar şi a televizunilor de ştiri, a înrăutăţit o situaţie care oricum nu era bună din cauza crizei. Însă printul a reacţionat lamentabil la asaltul mediilor noi, mai rapide”, a declarat acesta pentru Money.ro.
Presa scrisă în căutarea unui model de afaceri. De la ediţii digitale la vânzarea de servicii.
Money.ro reamintește soluția anticriză lui Rupert Murdoch, care anul trecut, ajungea la concluzia că "diseminarea gratuită pe internet a informaţiilor din paginile publicaţiilor sale a fost o greşeală de strategie şi hotăra să întoarcă roata. Anul acesta lista publicaţiilor internaţionale care vor începe să taxeze cititorii pentru accesul la ediţiile lor online e atât de lungă şi cuprinde nume atât de influente – de la New York Times la The Sun – încât a determinat revista The Economist să proclame 2010 anul paywall-ului. Este conţinutul plătit o soluţie pentru presa din România?", se întreabă, cumva retoric, Money.ro.
Exemplul ZF şi AcademiaCatavencu, primele tentative de paywall-uri româneşti, arată că încă nu. “Cum ambele tentative îmi aparţin, deşi le-am făcut în companii diferite, pot spune că piaţa nu e încă pregatită să plătească pentru contentul de zi cu zi”, e de părere Dragoş Stanca, directorul diviziei new media a grupului Realitatea-Caţavencu.
Blogurile
Vorbind despre reducerile de personal care nu au iertat nicio publicaţie din lume, Alan Mutter, fost editor al San Francisco Chronicle şi consultant new media, spune, citat de Money.ro, că "una dintre cele mai mari greşeli ale ziarelor a fost concedierea jurnaliştilor care mai apoi au devenit competitori direcţi lansându-şi propriile bloguri. O idee mult mai înţeleaptă ar fi fost să îi execute", glumește acesta.
Blogurile ca instrumente de “comunicare vie”
Mai în glumă mai în serios, blogurile sunt de fapt ”de la Dumnezeu”, “ün mare dar făcut omenirii”, pentru a “contribui la păstrarea legăturilor de rudenie sau prietenie dintre oameni”scria Washington Post în ediția de sâmbătă. Mai mult, textul începea cu îndemnul Papei Benedict al XVI-lea adresat preoților de a intra în blogosferă pentru a propovădui cuvântul lui Dumnezeu.
Blogul a adus zâzanie și în polica românească. Blogul e easociabil cu persoane reformatoare, cu pricipii, blogul înseamnă spirit critic și reponsabilizare în PDL. Toți membri partidului ar putea căpăta, dacă ar vrea, astfel de instrumente. Pentru “a exista o comunicare vie”, spunea europarlamentarul Monica Macovei, la emisiunea Ora de foc de la Realitatea TV, citată de Realitatea.NET.
