Peste 60 de artişti din Franţa şi din America Latină, în special din Argentina, şi-au dat întâlnire la Conservatorul Hector Berlioz, din cunoscutul Hôtel Gouthière, aflat în spatele primăriei arondismentului X din Paris.
În cadrul Festivalului „Nopţi de vară”, un program este menit să celebreze împlinirea a 200 de ani de la independenţa Argentinei. Până în 8 august, publicul poate descoperi, în seria grupată sub genericul „Nopţi argentiniene”, istoria şi cultura acestei ţări, prin intermediul teatrului, dansului, conferinţelor, filmelor documentare şi concertelor.
Artişti tineri, bine cunoscuţi publicului francez şi argentinian, propun piese în care dragostea se amestecă cu nebunia, visurile cu viaţa cotidiană, totul prezentat la modul burlesc, cu umor şi o muzicalitate ritmată latino.
Două montări au atras atenţia presei pariziene de specialitate. În primul rând, coloratul spectacol „Se dice de mi, en Buenos Aires”, scris de un tânăr autor argentinian şi pus de scenă de Stéphan Druet, actor şi creatorul companiei teatrale „Mélocotton”, care montează în special spectacole de cabaret, comedii în care muzica şi dansul ocupă un loc important şi operă bufă. Tot el este şi fondatorul acestui festival, „Nopţi de vară” de la Conservator, ajuns la a şaptea ediţie, unde cele mai multe spectacole sunt prezentate în aer liber. „Se dice de mi, en Buenos Aires” (Se spune despre mine la Buenos Aires) este povestea unui pseudo star, Ottavia la Blanca, revenit după 15 ani în Argentina. De fapt, Ottavia la Blanca este un travestit, care se prezintă drept o stea a Parisului, când, de fapt, joacă într-un sordid club de noapte din Cordoba. Întoarcerea lui este determinată de „reglarea conturilor” cu familia. Pitorescului personajelor i se adaugă aproximativ 10 cântece spaniole, interpretate live de actorii acompaniaţi de banda muzicală. Unul dintre ele dă, de altfel, şi numele piesei. În afara acestuia, regizorul a ales varianta spaniolă a melodiei „Mon homme”, lansată de celebra Mistinguette, şi câteva piese de succes ale frumoasei Shakira.
Timp de o oră şi jumătate, printre strigăte şi lacrimi se derulează istoria unei familii cu multe „schelete în dulap”, cum ar spune englezii, în stilul unui vodevil latino. Potrivit cronicilor, atmosfera aminteşte de unele filme ale lui Almodovar, care foloseşte şi el cronici de familie subliniate, de cele mai multe ori, de muzică. Rolul principal este interpretat de actorul argentinian Sebastiàn Galeota, cunoscut din producţiile „Regele Leu” de la Disneyland Paris, „Piaf je t’aime”, „Mica sirenă” sau „Bébé Lilly”. Un actor ce stăpâneşte în egală măsură ştiinţa cântecului şi a dansului. I se alătură Salem Sobihi („Cele 10 porunci”, „Regele Soare”, „Cleopatra”), în rolul unui dansator de tango. Cunoscutul critic de teatru Armelle Héliot îi menţionează în mod special pe „marea stea argentiniană, Laura Logo”, în rolul unei prostituate, şi pe tânărul actor Stéphane Eloy, care reuşeşte o adorabilă… bunică.
Cea de-a doua piesă recomandată de critici este tragicomedia „Cordoba”, scrisă şi regizată de Andréa Brusque, care şi joacă, alături de francezii Clément Bernot şi Antoine Berry Roger. De data aceasta, personajul principal este o tânără modernă, urmărită la birou, în universul televizat şi în relaţiile familiale destrămate. Comedia este dublată de replici acide, sarcastice, care conduc către dramă. Regizoarea apelează şi ea la dans şi la muzică. Modernă ca montare, creaţia semnată de Andréa Brusque este ancorată în realitatea socială argentiniană şi nu numai, cu referiri la birocraţia absurdă, la torturile aplicate de junta militară, la lumea de paiete prezentată de televiziune.
Organizat în inima Parisului, Festivalul „Nopţi de vară” a contribuit la întinerirea cartierului, oferind în fiecare seară spectacole de teatru şi concerte, iar ziua ateliere de muzică şi dans pentru copii şi expoziţii de artă. Iar în cazul „Nopţilor argentiniene”, curtea Conservatorului din care provin mulţi dintre artiştii implicaţi s-a transformat într-un fel de pensiune de familie, cu specialităţi argentiniene seara, însoţite, desigur, de celebrul „mate”.
