Şapte cai şi 250 de capre, corpuri antrenate să sfideze legile gravitaţiei, clovnerii însoţite de muzică live, o fereastră spre dansul rus, un spaţiu amplu acordat companiilor tinere şi multe altele în „Teatro a Corte” (Teatrul la Curte), Festivalul Internaţional condus de Beppe Navello. Împlinirea a 10 ani de existenţă a fost întâmpinată cu o publicaţie, „Una Storia – Da Teatro Europeo a Teatro a Corte” (O Istorie – De la Teatrul European la Teatrul de Curte). Artişti provenind din întreaga lume s-au adunat la Regia di Venaria Reale, lângă Torino, între 7 şi 25 iulie. „Teatrul la Curte” a avut loc în diferite localităţi, la Moncalieri, Pollenzo, Rivoli, Santena, Torino şi Venaria Reale.
„Suntem orgolioşi să deschidem festivalul cu câteva zile în care toţi operatorii teatrali se apleacă asupra temelor care îi privesc pentru a reflecta şi a înţelege cum evoluează acest gen de teatru. Este destul de dificil, mai ales în aceste vremuri de criză economică, de reducere a subvenţiilor publice în susţinerea activităţii culturale…”
Teatrul lui Beppe Navello foloseşte limbaje diferite, de la text la video proiecţii, de la muzică la dans, de la pantomimă la instalaţii de sunet şi lumină, la care participă plasticieni, muzicieni, actori, regizori pentru a crea noi forme de spectacol în minunatele situri arhitectonice din Piemonte.
Balul Debutanţilor la Castel
Adevărata uimire a Festivalului Internaţional „Teatro a Corte” o constituie, din punct de vedere scenografic, splendidele reşedinţe sabaude ale Piemontului, iar din cel al dramaturgiei, îmbinarea diferitelor limbaje artistice care se nasc, sunt experimentate şi se transformă într-un mare creuzet european. Dar adevărata fascinaţie este produsă de curajul intelectual şi artistic de a oferi opere de mare impact scenic şi emoţional, de a căuta în marea cantitate de producţii pe cele care, graţie teatrului, dansului, circului contemporan, teatrului ecvestru, teatrului vizual, physical-theatre… au fost gândite pentru a comunica cu spectatorul, înainte de a-l uimi.
Spectacole unicat
Theatre du Centaure
În anul celebrării a 150 de ani de la Unirea Italiei, organizatorii au dedicat unele spectacole mai ales „Renaşterii”, cum a fost cel pe care grupul francez de teatru ecvestru, „Théâtre du Centaure”, l-a construit special pentru grădinile de la Venaria Reale. El spune o poveste emoţionantă despre lumea tehnicizată în care trăim, despre nevoia de afectivitate. Caii au o eleganţă ritualică a mişcărilor şi există o minunată legătură între om şi animal. Au putut fi văzuţi alături de caii artiştilor francezi şi păstorii din Maremma, din regiunea Toscanei, cu turmele lor. O altă manifestare care s-a bucurat de succes a fost cea dedicată „Doamnelor de Curte”, de la Villa Cavour, la Santena, cu Lucia Poli, talentata actriţă de teatru şi cinema, aplaudată pentru rolurile sale din „Dorothy Parker”, un omagiu adus faimoasei scriitoare americane, „A fost odată”, „Femei în alb şi negru”, „Antologie în aşteptarea unei catastrofe” şi o adaptare după „Cuore”. A impresionat publicul „Citadine”, patru monologuri şi un scurtmetraj interpretate în premieră naţională de Lucia Poli.
Firul roşu care leagă evenimentele de la „Teatro a Corte 2011” este reprezentat de celebrarea celor 150 de ani, dar întâlnirea este în primul rând o sărbătoare a oamenilor şi a culturii. Au fost prezente 12 naţiuni, Italia, Federaţia Rusă, Anglia, Portugalia, Franţa, Germania, Belgia, Ţările de Jos, Austria, Danemarca, Elveţia şi Republica Cehă, cu 31 de spectacole, dintre care 19 în premieră naţională şi patru create în sintonie cu arhitectura, în elegantele saloane şi în grădinile sabaude care au devenit parte integrantă a spectacolului.
Actriţa Lucia Poli, în spectacolul Cuore ed altri storie
Festivalul s-a deschis cu un mare spectacol, „Murmures des murs” (Murmurele zidurilor), de Victoria Thiérrée-Chaplin şi Aurelia Thiérrée, fiica şi respectiv nepoata miticului Charlie Chaplin.
O secţiune a fost dedicată Rusiei, în a cărei vitrină au alternat şapte companii cu nume importante ale vieţii coregrafice din această ţară, ca Olga Pona şi Tatiana Gordeeva, cărora li s-a alăturat o coproducţie italo-rusă, realizată în cadrul Anului Italia-Rusia, „Punct de fugă”, concepută în timpul unei rezidenţe de o lună a trupei italiene” Zerogrammi” şi a grupului rus „Dialogue Dance Company”, la Moscova. Frumuseţea Salonului Dianei de la „Venaria Reale” este scena pentru „Pasto a due”, a doua etapă a proiectului despre Tieste al lui Seneca, Zerogrammi, cu Stefano Mazzotta şi Emanuele Sciannamea.
Olga Pona
Olga Pona a prezentat în premieră naţională ultima sa creaţie, „Continuous Interruptions”, o privire asupra Rusiei de azi, cu 13 tineri dansatori care sunt şi protagoniştii unui alt eveniment al festivalului. „Tankograd”, un film al regizorului danez Boris B. Bertram, îmbină vieţile de la Chelyabinsk Contemporary Dance Theater, al Ponei, cu povestirea unuia dintre cele mai dramatice accidente nucleare care a avut loc în această localitate, şi care a fost trecut sub tăcere.
Un alt nume interesant al dansului rus este Tatiana Gordeeva, care a evoluat împreună cu Evgeny Pankratov într-o premieră naţională cu un simpatic titlu, „New Geometry”.
O altă caracteristică a manifestării „Teatro a Corte” este prezentarea unor spectacole gândite special pentru locul care le găzduieşte, aşa cum s-a întâmplat cu „Apparition/Incarnation”, al franţuzoaicei Kitsou Dubois, realizat pentru Castello di Rivoli, sau „Il Convivio”, un performance conjugând arta culinară şi poezia, pe care Catherine Marnas l-a susţinut la Pollenzo, în „templul gustului”, cum este considerat restaurantul lui Guido. „Il Convivio” al Catherine Marnas cu Comapania „Parnas” reuneşte la o mare masă spectatori şi actori, abordând cu dezinvoltură teme între poezie, filosofie, proză şi mâncare. Kitsou Dubois, coregrafa care a lucrat cu NASA şi cu Centrul Spaţial francez pentru a studia mişcarea corpurilor în absenţa gravitaţiei, a impresionat audienţa. Spectacolul combină instalaţiile video şi sonore, dnsatori şi artişti de circ, conducând publicul într-un lung parcurs relevând un univers la graniţa dintre greutatea şi lejeritatea, fragilitatea şi forţa materiei.
Theatre du Centaure
Secţiunea „Nuove Sensilbilita” (Noi Sensibilităţi) a fost dedicată tinerilor artişti. S-au remarcat Teatrul Gommalaca cu „Gustul intimităţii”, trupa „La quarta scimmia” (Cea de a patra maimuţă) cu „Velvet Bunny”, „Bottega Rosenguild” cu „Histoire d’A” şi Helen Cerina cu „Dulcis in pomerio”.
De la dans la physical-theatre trecerea este rapidă şi protagonişti au fost cei de la „Do Theatre”, un grup rus din Germania care a adus spectatorii într-o atmosferă neagră în”Upside Down”, învingătorul de la Fringe Festival din Edimburgh, inspirat după celebra pictură a lui Rembrandt, „Lecţia de anatomie a doctorului Tulp”, şi de Frankenstein al lui Mary Shelley.
O atmosferă suprarealistă s-a respirat în montarea „Gobo. Digital glossary” de la „Akhe Engeneering Theatre”, unde căutarea eroului zilelor noastre s-a petrecut într-un haos al obiectelor, mecanismelor, imaginilor proiectate, laserului, umbrelor şi cangurilor în cutii de carton…
A apărut foarte des obsesia în zilele festivalului: „Este Moscova un circ?”, ca în spectacolul belgian „#4Moscow”.
Sala Tronului de la Venaria Reale, unul dintre locurile de desfăşurare a spectacolelor
Din Portugalia, Joao Paulo Santos revine cu un nou „A deux pas de là haut”, încărcat de teatralitate şi poezie, inspirat de povestirea lui Oliver Sacks, „Marinarul pierdut”.
Dansul a vorbit englezeşte prin noua generaţie de la „Balletboyz”, trei coregrafii relevante: „Torsion”, pentru trei perechi, „Alpha”, în coregrafia lui Paul Roberts şi plina de adrenalină „Void” a tânărului ceh Jerek Cemerek, considerat de presa britanică un „răvăşitor talent”.
Doi coregrafi sondează zone neexplorate între dans şi mimă: Dudapaiva, din Ţările de Jos, cu „Bastard!”, şi austriaca Editta Braun cu premiera naţională „Luvos vol. 2”.
Teatru şi muzică
Storie a mare, Teatro Stabile din Sardinia
Călătoria în memorie, în istorie, în proză sau în poezie pare să fie firul conducător al spectacolelor teatrale ale actualei ediţii, începând cu avanpremiera „Remake” de Myriam Tanant, cu Giulia Lazzarini, în care o mare actriţă ar trebui să ţină o lecţie de teatru unor tineri artişti şi sfârşeşte prin a retrăi şi a recita scenele cele mai importante din cariera sa.
O altă călătorie, extraordinară, este cea propusă de Teatro Stabile din Sardinia, „Storie a mare! Verso l’America” în regia lui Guido De Monticelli, care povesteşte peripeţiile unui grup de emigranţi, inspirate de romanul „Il lungo viaggio” de Sciascia, dar şi avanpremiera „Studio per una rivelazione”, montată de Lucilla Giagnoni, care confruntă două texte „fondatoare”, unul sacru şi unul profan, cartea „Apocalipsei” şi „Oedip” de Sofocle, pentru a povesti că „sfârşitul tuturor timpurilor este în realitate un nou Început şi o nouă Viaţă pentru cel care învaţă să Vadă”.
Muzica a fost un alt element care a încântat publicul de la Regia di Venaria Reale, cu „Flautul magic” de Mozart,
Aplauze şi pentru o altă premieră, „Fanny & Alexander”, cu spectacolul „T.E.L.”, care vorbeşte despre figura istorică a lui Lawrence de Arabia, ce a fost arheolog, agent secret, oficial britanic, scriitor, dar şi unul dintre capii revoltei arabe la începutul secolului XX. O combinaţie între dramaturgie şi muzică electronică, între macrocosmos şi microcosmos, între căutarea muzicală şi noile tehnologii ale sunetului.
