Operele prestigioase ale legendarului tezaur de la San Gennaro sunt arătate publicului într-o expoziţie intitulată „Minunile Sfântului Gennaro”, patronul oraşului Napoli. Istoria Sfântului Gennaro este legată de cea a oraşului. Episcop creştin, el a fost condamnat la moarte în timpul persecuţiilor lui Diocleţian. Bustul Sfântului Gennaro, care conţine relicvale sale, este păstrat astăzi în capela în stil baroc, care-i poartă numele, alături de frescele realizate de Luca Giordano, de picturile lui Domenichino şi Massimo Stanzione şi de minunata colecţie de piese de argint şi de aur.
Se spune că acest tezaur are o valoare estetică şi economică superioară celui al Coroanei Angliei şi al Ţarului Rusiei. Printre obiectele expuse se află 10 bijuterii extrem de preţioase, oferite sfântului într-o perioadă de şapte secole. Peste 2.000 de diamante, rubine, smaralde, safire şi perle certifică acest tezaur drept unul dintre cele mai importante din lume. Experţii nu exprimă o valoare a acestei bogăţii, considerând-o „inestimabilă”. Au fost luate măsuri extraordinare de siguranţă: mijloace blindate, gărzi înarmate, sisteme de alarmă foarte sofisticate. Centrul Napolelui este protejat de elicoptere ale carabinierilor. Sunt deja cereri pentru a duce această prestigioasă expoziţie la Roma, în 2012.
Expoziţia este dezvoltată în şapte situri muzeale diverse din centrul oraşului. Cu un singur bilet poţi admira circa 100 de opere aparţinând acestui tezaur cu fabuloase bijuterii. Dar mai sunt etalate şi alte capodopere, precum cele şapte minunăţii ale lui Caravaggio sau preţioase pânze ale lui Luca Giordano (ce se află la Muzeul Diocezan).
Zece sunt bijuteriile expuse în sălile Muzeului Tezarului, considerate 10 minunăţii.
Un colan de aur, argint şi pietre preţioase, rubine, smaralde şi briliante, realizat de Michele Dato, în 1679, ce a fost comandat de mandatarul Capelei San Gennaro pentru bustul Sfântului. Între 1679 şi 1879, colierul a fost completat cu daruri oferite de diferiţi suverani. Toate aceste capodopere au fost expuse, însoţite de documentele originale de la arhiva istorică din San Gennaro.
Cruce episcopală cu smaralde
„Cele 10 minuni ale Tezarului de la San Gennaro” au apărut recent într-o elegantă publicaţie italiană. „Colanul de la San Gennaro” a fost realizat, de-a lungul a 200 de ani, din donaţii ale tuturor caselor domnitoare ale Europei care au trecut pe la Napoli. Început în 1679, el s-a dezvoltat apoi prin darurile oferite de Regele Carol al III-lea de Bourbon, de soţia sa, Regina Maria Amalia de Saxonia, de Regina Maria Carolina a Austriei, soţia lui Ferdiand II de Bourbon, de Giuseppe Bonaparte, de Maria Cristina din Casa Calendula până când a fost terminat, în 1879, cu donaţia regelui Vittorio Emanuele I de Savoia. Curios este faptul că, în 1931, Maria Jose, soţia lui Umberto II de Savoia a vizitat Capela şi, neavând la ea nimic de dăruit, şi-a oferit inelul şi cerceii pe care îi purta.
Un „Crucifix de altar”, cu coral, din 1707, este considerat unul dintre cele mai valoroase din lume. Nu sunt multe date despre acestă donaţie făcută de familia Spera, deoarece acest coral era foarte rar, iar piesa este unicul exemplar de cruce cu coral rămas în urma devastărilor numeroaselor războaie.
O „Mitră cu geme”, din 1713, de asemenea unul dintre cele mai preţioase obiecte din lume, a fost realizată de orfevrul Matteo Treglia.
O „Cruce cu raze”, din aur şi numeroase geme, datată 1808, a fost oferită de către Giuseppe Bonaparte, iar o altă minune este „Crucea”, datată 1831. Regele Ferdianand al II-lea de Bourbon, când a urcat pe tron, a vrut să perpetueze tradiţia darurilor către Sfântul Gennaro şi a invitat 50 dintre cei mai buni orfevri care să orneze cu pietre preţioase o adevărată capodoperă. Rezultatul a fost o „Pixidă”, considerată obiectul cel mai frumos al tezaurului. După moartea reginei Cristina de Savoia, soţia lui Ferdinand al II-lea, suveranul a vrut să se căsătorească cu Maria Teresa de Austria. Aceasta era o femeie austeră, considerată antipatică de către napolitani. Ea s-a hotărât să doneze Sfântului Gennaro o „Cruce cu raze”. Aceasta a fost realizată de către unul dintre cei mai importanţi bijutieri napolitani, Gaspare De Angelis, care a împodobit-o cu diamante, smaralde, rubine, safire şi perle.
Mitră cu geme comandată pentru bustul sfântului
În noaptea de 25 noiembrie 1848 a început exilul pontifului Giovanni Maria Mastai Ferretti, viitorul Papă Pius al IX-lea, care a durat mai bine de doi ani. El a vrut să mulţumească napolitanilor care l-au găzduit, dăruind un „Potir” care valora suma exorbitantă de 3.000 de ducaţi. O trăsură superaccesorizată, trasă de patru cai, comparabilă astăzi cu un automobil de lux, costa, în acel timp, 30 de ducaţi.
Napoli, 17 noiembrie 1878. Margherita şi Umberto I de Savoia au fost încoronaţi, ea devenind prima regină a Italiei Unite. Perechea regală a traversat Napoli în mijlocul unei mulţimi entuziasmate, dar în jurul orei 14.00, în apropiere de San Giovanni a la Carbonara, a avut loc un atentat. În trăsură se afla şi preşedintele Consiliului, Benedeto Cairoli, care s-a aşezat între atentator şi rege, salvându-i acestuia viaţa. Atentatorul a fost arestat. Regele a donat, ca mulţumire, o „Cruce episcopală” din aur, smaralde şi briliante.
În 4 noiembrie 1931, Familia regală a ajuns la Napoli, stabilindu-se în Palatul Regal. Alegerea de a se muta din Torino în oraşul golfului a fost determinată de multiple considerente. Regele a donat Sfântului Gennaro o splendidă „Pixidă” din aur, coral şi malachite, achiziţionată de la Torre del Greco, unde erau furnizorii Casei Regale. A fost ultimul dar regal.
